Alegeri locale, rezultate parțiale: – Consilii locale: PSD – 36,26%, PNL – 29,41%, AUR – 9,35% – Primari: PSD – 38,47%, PNL – 32,72%, AUR – 6,29%

Tudor Arghezi: „Omul crește și descrește după locul unde-l pui”

Căderile foștilor, dar și suirile prezenților, după 23 august 1944, îi stîrnesc lui Arghezi meditații de Ecleziast asupra gloriilor trecătoare. Sînt în astfel de tablete săgeți la adresa noilor stăpîni? Nu-i exclus. În 1946 Arghezi, de atîtea ori trecut cu vederea pe vremuri și de atîtea ori neatins (trimiterea în lagăr a fost un truc al Mareșalului de a-l salva din ghearele Gestapoului, dacă nu cumva la capătul pamfletului stă chiar Mihai Antonescu, exasperat de exercițiile de Gulaiter ale lui Killinger, un fel de ambasador american de azi în Babuinia care e România), poate că nu-și dă seama cu cine avea de a face. Tras pe sfoară de curtea făcută de comuniști, care nu era decît un șiretlic aplicat tuturor tovarășilor de drum sub semnul frăției cu Dracul în fața punții, el mai crede că tovarășii nu vor cuteza să-i aplice un bocanc în gură, de teama că ar putea fi acuzați de opinia publică. Scoaterea lui Arghezi pe tușă timp de cîțiva ani, urmată de reabilitarea costisitoare pentru independența poetului, îl va fi trezit la realitate. Pînă atunci, pînă se va putea dovedi că tabletele îi vizau și pe atotputernicii zilei imediat postbelice – comuniștii –, să luăm tableta lui Arghezi De ce se teme toată lumea, din Adevărul, 1 noiembrie 1946, cu cîteva zile înaintea alegerilor, drept o melancolică meditație despre mărirea și decăderea omului pe scara destinului:

Omul creşte şi descreşte după locul unde-l pui.

În sine nu se schimbă nimic. Sus ori jos, valuta lui interioară rămîne intactă. Prostul e prost, încălţat la orice pantofar, iar inteligenţa nu-i alterată de un pardesiu peticit şi de o gheată scîlcie. Exteriorul însă variază: fasonul. Ai impresia de umflat şi dezumflat, după deplasarea verticală, în cele două sensuri, a unui personaj: după cum scoboară ori urcă. Din sutele de cetăţeni trecuţi prin lentilele mele, de la cafenea la portofoliu, nu-mi aduc aminte ca mai mult de unul, două la mie, să fi rămas invariabili. Proporţia nu-i exagerată nici la număr, nici la procentaj. De cînd s-a ieftinit marochinul, unica materie primă care mai poate concura satisfăcător cu carnea de vacă, într-o viaţă de om am apucat sumedenii de miniştri, subsecretari de stat, secretari generali, generali secretari, primari generali şi generali primari… Cînd substantivul devine calificativ, amploarea lui asociază două capacităţi. Portofoliul e şi mai mare şi mai mic, cu patru sau cu două paftale, ori cu balama. Desigur că dacă-i cu burduf, ca o armonică, el implică şi director de cabinet, alt personaj însărcinat să ducă geanta de urechi.

De obicei, candidatul ajuns capătă un fel de a se uita distrat, chiorîş, cu o strîngere a pleoapelor, interesată, de afectată miopie. Dacă pînă marţi el umbla agăţat de tramvai şi te saluta de pe scara vagonului cu plecăciune, miercuri nu te mai cunoaşte din automobil şi aşteaptă să scoţi pălăria. Bărbia i s-a ridicat la nivelul unde-i sta săptămîna trecută nasul şi noul potentat începe să facă, deasupra cravatei, loc pentru o guşă viitoare. Se îmbracă fin, la trei croitori, pe cînd doamna, de acelaşi nume cu Excelenţa sa, are acasă patru modiste. Şi-a schimbat şi domiciliul, locuind un apartament somptuos, cu covoare adînci şi cu secretari. Dacă stă la putere mai mult, se alege şi cu un bloc proaspăt construit. Nu mai vede, încredinţat că nici nu-i vede nimeni evoluţiile, de la jerpelitură la samur.

Într-un ceas rău, care a fost sigur, în euforie, că nu va suna niciodată, serenissimul parvenit, apărut şi dispărut instantaneu, prin fulgerarea cristalului, din fuga limuzinei, cade o dată, pac! O indiscreţie fatală, o adversitate, o concurenţă. Magistratul îi ia interogatoriul. Cîţi ani şi ce profesie are, cine au fost taică-su, mumă-sa, ţinuţi cu slugile la bucătărie, în opinci şi cu traistă. Cum şi-a edificat proprietăţile, din ce fonduri deturnate şi sperţuri voluminoase sau din ce leafă, luată pe o sută de ani înainte şi depusă la o bancă federală.

Clientul justiţiei dă din colţ în colţ. Principiile, dogmele şi corectitudinea exemplară a unei cariere, care nu lasă chitanţă şi se aprovizionează printr-un terţ, surdomut, s-au evaporat. Ah! cîtu-i de modest! Ce dulce surîde şi cît s-a schimbat de-a-ndaratelea, acum! A redevenit golan, ca pe vremea zarzavagiului neplătit şi a lăptarului sceptic, care înmulţea cu tibişirul de sute de ori pe zero în pervazul uşii. Şi-i sta mai bine golan.”

*

Scriam pe 26 mai 2014. E teleghidat Klaus Johannis de către Structuri?

Din surse am aflat că demisia lui Klaus Johannis, anunțată prin presă și nu în fața PNL, cum ar fi trebuit, l-a lăsat pe Crin Antonescu înlemnit. Scenariul așa cum s-a văzut din aparițiile celor doi împreună la tv, consta în preluarea șefiei de către prim-vicepreședintele Klaus Johannis.

Azi noapte, la Realitatea Tv, în maratonul televizat întins pînă la unu și jumătate, am susținut într-una, polemizînd cu colegii de platou, că scopul PSD îl reprezintă nu refacerea USL, ci destrămarea PNL.

După opinia mea, acest scop e vizat și de Traian Băsescu și Structurile sale. Demisia lui Klaus Johannis e lovitură din seria pregătite pentru spargerea PNL. Au interes deopotrivă în asta Victor Ponta și Traian Băsescu.
Dacă se adeverește că demisia lui Klaus Johannis, amintind de retragerea bizară din 2009, n-a fost știută de Crin Antonescu, putem vorbi de o teleghidare a lui Klaus Johannis de către Structuri?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Tudor Arghezi: „Omul crește și descrește după locul unde-l pui””

  • În germană, „Gau” înseamnă ținut, regiune – unitate administrativă medievală, reinventată în Germania lui Hitler; „Leiter”- șef, conducător. De aici, „Gauleiter” (scris astfel, nu in forma redată în textul de mai sus), desemnând funcția de conducător nazist al unui ținut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *