Un fake news celebru

Toate cărțile străine despre România sînt verificate de mine în materie de acuratețe prin lectura paginilor dedicate lui decembrie 1989. Era de așteptat ca volumul din seria Captivating History dedicat României sub titlul History of Romania: A Captivating Guide to Romanian History, Including Events Such as the First Roman–Dacian War, Raids of Vlad III Dracula against the Ottoman Empire, the Great War, and World War 2, în 2021 să fie început de mine de la sfîrșit, de la căderea lui Ceaușescu. Iată ce scrie cartea despre evenimentele care au debutat cu spargerea Mitingului din 21 decembrie 1989:

„La București, susținătorii lui Ceaușescu au organizat o adunare în fața sediului Partidului Comunist pe 21 decembrie, aducînd oameni din toate colțurile orașului. Ei sperau că, dacă liderul s-ar adresa oamenilor în mod direct, personalitatea lui le va aminti de dragostea și devotamentul pe care le aveau cîndva pentru el. Dar Ceaușescu și-a început discursul numindu-i «huligani» pe instigatorii revoluționari și susținînd că au fost ajutați de «agenți străini» care nu doreau decît să destabilizeze România. Discursul i-a fost scurtat, în vreme ce masa adunată a început să-l huiduiască și să scandeze «Timișoara» în sprijinul revoltei. Violența a izbucnit, iar Securitatea și Armata au fost folosite pentru a înăbuși răscoala de la București. Mulți protestatari au murit în acea zi. Pe 22 decembrie, armata a decis să nu-l mai asculte pe Ceauşescu şi l-a abandonat. Totuși, dictatorul român a fost prea încăpățânat pentru a-și da seama că domnia lui era aproape de sfîrșit. În schimb, el a crezut că încă un discurs îi va convinge pe protestatari că vor veni vremuri mai bune. A mai organizat un miting în fața sediului Partidului Comunist, dar chiar înainte de a-și putea începe discursul, oamenii adunați au început să strige insulte și să-i atace susținătorii. Ceauşescu şi soţia sa au fost nevoiţi să fugă pe acoperişul clădirii, unde îi aşteptau un elicopter. Sfîrșitul a venit repede, căci elicopterul i-a adus chiar la nord de București, unde armata i-a arestat pe Nicolae și Elena Ceaușescu.

Un grup de comuniști condus de Ion Iliescu era hotărît să preia puterea după căderea dictatorului, așa că trebuia să-și creeze imaginea de susținere a revoluției. Ei au dispus un proces imediat pentru Ceauşescu sub acuzaţia de genocid. Pe 25 decembrie a fost organizat un proces rapid, iar Ceauşescu a fost declarat vinovat. El și soția sa au fost executați imediat. Graba procesului și execuției este dovada că Iliescu se temea că un proces adevărat nu va dezvălui cît de profundă a fost implicarea Partidului Comunist în regimul lui Ceaușescu. Iliescu știa că va pierde impulsul partidului, puterea pe care tocmai o cîștigase și, probabil, și propria sa viață. Revoluția, implicarea lui Iliescu și așa-zisul proces al lui Ceaușescu sînt încă în curs de anchetă legală pînă astăzi.”

Trecînd aserțiunile de mai sus prin minima verificare critică avînd drept temei cunoașterea cît de cît a evenimentelor, surprindem următoarele enormități:

1. Mitingul din 21 decembrie 1989 a fost organizat de susținătorii lui Ceaușescu. Dincolo de adevărul că Nicolae Ceaușescu l-a convocat, se pune întrebarea:
2. De unde și pînă unde susținători ai lui Ceaușescu, atît de mulți și puternici încît organizează pentru el un miting?
3. Discursul lui Nicolae Ceaușescu a fost întrerupt, dar nu scurtat. Nici vorbă de lozinci împotriva lui Ceaușescu. Aici cartea preia celebrul fake news lansat de echipa lui Iliescu pentru a justifica teza Revoltei spontane despre Miting ca un moment al revoltei fățișe.
4. În București n-a fost nici o răscoală. Protestul de la Dalles n-a fost o răscoală. A fost un protest banal pînă și într-o dictatură. Reprimarea ordonată de Ceaușescu i-a dat valențe revoluționare.
5. Nicolae Ceaușescu n-a organizat nici un miting în dimineața lui 22 decembrie 1989. A vrut să vorbească mulțimii adunate în Piață, dar n-a fost lăsat. Nici vorbă de susținători atacați de protestatari (autorul are o obsesie cu susținătorii pe care-i avea Ceaușescu, pentru a arăta că debarcarea Conducătorului a fost dificilă pentru revoluționari).
6. Nicolae Ceaușescu și Elena n-au fugit pe acoperiș de teama mulțimii care i-au huiduit. Ei au fost trași pe sfoară de Victor Stănculescu.
7. Ion Iliescu l-a asasinat pe Ceaușescu pentru a scăpa de un posibil martor incomod al ascensiunii sale politice în cadrul PCR.

Ca și în cazul altor cărți sînt curios să aflu sursele de documentare ale autorului. Nu reușesc să aflu ceva precis deoarece la surse sînt date istorii generale ale României.