Un fel de Elena Lupescu a Imperiului roman

Sursa de fapte abominabile. Dacă Istoria e Marele Prozator, istoricii de renume, precum Tacitus, înzestrați cu geniu literar, pot face dintr-un text dedicat trecutului o capodoperă shakespeareană. Tacitus, înverșunat pe Tiberius, trudește din greu să-l prezinte pe cel de-al doilea Caesar un Monstru. I-ar fi reușit, poate, dacă lui Tiberius nu i-ar fi urmat Caligula, Nero. În cazul lui Nero, Tacitus e scutit de efortul invenției sau al exagerării. Pentru a fi Shakespeare al Istoriografiei, lui îi ajunge să fie pur și simplu un narator.

Nero e o sursă atît de bogată, atît de generoasă de fapte abominabile, încît simpla lor consemnare naște texte de mare proză. Iau drept exemplu Asasinarea Octaviei. Octavia e fiica lui Claudius cu Messalina. Mama lui Nero, Agrippina, o căsătorește cu fratele vitreg Nero la doar 13 ani. Nero o dușmănea. Se pare că actul căsătoriei din pat n-a fost îndeplinit. El o înșeală public cu sclava Acte mai întîi și cu Poppaea Sabina mai apoi. Acte e o sclavă vîrîtă lui Nero în pat de Seneca și Burrus, atotputernicii săi consilieri și învățători, pentru a contracara influența Agrippinei, mama lui Nero, și a evita destrăbălarea publică a Împăratului, care avea la suirea pe tron doar 16 ani. Pe Nero pune mîna însă Sabina Poppaea, un fel de Elena Lupescu a Imperiului roman. Tacitus se amuză istorisind trucul prin care Otho, soțul, i-o plasează în pat lui Nero, pentru ca pînă la urmă, șmechera să-l seducă pe Nero, astfel încît s-o ia de nevastă, iar pe Otho să-l trimită la mama dracului, în provincii. Bine făcută, meșteră la pat, Sabina reușește să-și înlăture concurentele la putere, pe Agrippina, mama lui Nero, și pe Octavia, soția din copilărie. De precizat că, la rîndu-i, e ucisă de Nero într-un acces de furie. Schizofrenic, Nero se recăsătorește cu Sporus, un libert, pe care-l castrează ca să rămînă pur. Sporus e prezentat ca Împărăteasă. Supraviețuiește lui Nero, și devine amantul șefului Gărzii pretoriene. Asasinarea Octaviei, beneficiară, ca orice nevastă înșelată public de soț, a unei mari simpatii populare, e descrisă la rece de Tacitus:

„Octavia, totuşi, este legată în chingi şi i se deschid venele la toate încheieturile; şi deoarece sîngele-i contractat în vine din pricina spaimei i se scurgea prea nevoie, Octavia e înăbuşită în aburii unei băi cu apă clocotindă. La aceasta s-a mai adăugat o grozăvie şi mai cutremurătoare: capul i-a fost tăiat şi adus la Roma pentru a fi arătat Poppaeei. Pentru aceste fapte s-a decretat aducerea de ofrande în temple.”

Ca și în alte cazuri, mirările lui Tacitus izvorăsc din reacția celorlalți la aceste crime oribile:

„Am pomenit acest eveniment într-adins la sfîrşitul cărţii de faţă, pentru ca toţi cei care vor lua cunoştinţă despre întîmplările acelor vremuri fie din cele zugrăvite de mine, fie din cele istorisite de alţii, să-şi poată da dinainte seama că, ori de cîte ori Nero a poruncit surghiunuri şi crime, de atîtea ori au fost aduse mulţumiri zeilor şi că tot ceea ce era privit ca vestind un eveniment fericit a devenit acum pentru noi semnul unei orgii pentru stat.

Totuşi, eu nu voi învălui în tăcere faptul că [drept urmare] s-au dat decrete senatoriale care au avut ceva nou în linguşirea împăratuluii şi aceasta a însemnat căderea pe treapta cea mai de jos a slugărniciei.”

*

Anunț. Din ziare:
„Soseşte sfoară pentru legatul snopilor
Agricultorii sunt înştiinţaţi că în curînd va sosi în ţară o cantitate de 600 tone de sfoară de hîrtie pentru legat snopii.
Această sfoară a fost încercată de staţiunea de încercări a maşinilor a Institutului dle Cercetări Agronomice al României şi a dat rezultate favorabile.
Sfoara a plecat din Germania aşa că în 7-8 zile va sosi în ţară.” (Curentul, vineri, 27 iunie 1941)