Festivalul democrației s-a încheiat, Florin Cîțu este noul președinte al PNL

Un giuvaer pe un zid și scările care duc într-un purgatoriu funcţionăresc

Am descoperit un giuvaer ascuns, acoperit de praf şi istorie. Vis-à-vis de magazinul cu obiecte bisericeşti de pe strada Mitropoliei, la doi paşi de Catedrala Ortodoxă din Sibiu. Chiar pe peretele din dreptul magazinului naturist Kriya, artă murală spălată de ploi, de nea şi stinsă de intemperii. Imaginea, în subsolul articolului. O migdală sau un ochi migdalat, în centru o sticlă, pe care se mai văd câteva litere: COC…Pe margine, frunze de viţă de vie. Petele de culoare se pierd într-o îmbrăţişare de pământ şi soare. Rezultatul? O imagine misterioasă. De ce nu a fost scoasă în evidenţă, prin restaurare, mă întreb? Nu restaurată integral, la ceea ce a fost la origini, pentru că şi-ar pierde patina de farmec al timpului. Dar anumite culori, contururi, dacă ar prinde viaţă de sub crusta trecutului, ar dărui străzii şi trecătorilor ceva din istoria oraşului. Doar s-a restaurat din greu la Sibiu, în zona centrului istoric. Ar putea chiar completa profilul magazinului naturist, cu încă un reper recognoscibil, uşor de reţinut: spiritul dionisiac, „in vino veritas”. Poate acolo a fost, pe vremuri, un magazin de vinuri şi uleiuri, sau o farmacie. Viţa de vie, vinul nu ar ofensa nici spaţiul sacru din preajmă. Şi mai interesant e faptul că simplul fapt de a fotografia acea pictură murală, a atras ca un magnet un trecător septuagenar, care şi-a amintit probabil de locul pe unde-l purtau paşii copilăriei sau ai primei tinereţi. Bărbatul se însenină la faţă, deveni volubil şi începu să deşire ghemul unor poveşti. „Aici a fost magazinul unui grec”. Grec? Oare câţi greci o mai fi avut Sibiul pe vremuri şi cu ce se ocupau ei, dacă nu cu comerţul, negustoria? De puţinii greci ai Sibiului nu se prea ştie. Pe mine chiar m-ar interesa o monografie a oraşului Sibiu, dar nu o monografie standard, ci mai colocvială, cu informaţii strânse pe cale orală, aşa cum au fost culese basmele, legendele şi vechile cântece populare… Povestea zidului şi a magazinului deţinut de acel proprietar grec, care sigur avea şi un nume. Acea poveste, eu cred că ar da un plus de istorie magazinului naturist Kriya, care ar putea vinde şi vederi cu acea migdală împrejmuită de frunze de viţă de vie. Vederi despre o poveste pe care ar depăna-o ‘naturista’ cumpărătorilor de cărţi poştale, în timp ce ar băga vederea în plic, ar încasa banii, ar da restul şi ar înmâna produsele. O plăcere!

M-am oprit şi la primărie. Pe dinafară arată frumos, are prestanţă, dar odată ce ai intrat înăuntru e trist. O atmosferă apăsător-deprimantă din pricina coridoarelor înguste, a scărilor întortocheate care te urcă şi te coboară într-un purgatoriu funcţionăresc. Pereţi şterşi, învechiţi, lipsiţi de vibraţie. Nicio prospeţime, nimic personalizat, nicio imagine, nicio fotografie, niciun tablou. Când intri în săli, la fel: ghişee, câte o masă la care să scrii, scaune. Cum e să lucrezi în acel spaţiu, zi de zi? How does it feel like? Nu pun în ecuaţie salariul. Oamenii pleacă dintr-un job sau se epuizează mental-nervos într-un job şi din pricina mediului în care-şi desfăşoară activitatea. Când am scăpat din acea clădire numită primărie, parcă am simţit la vie en rose. Aer! Lumină! Când ieşi de acolo, ori ieşi opac, anesteziat în simţuri, plutind într-un vid, să-l umpli cum şti sau cum nu mai şti, fie o forţă contrarie, bleu-roz vine să te ia-n braţe ca s-o iei în stăpânire.

Ar fi timp şi loc pentru a da personalitate de viaţă acelei primării: să spună o poveste a trecutului, prezentului şi a viziunii despre viitor. Poze, fotografii, chiar obiecte, citate, cuvinte, vreun viers….Feţe de oameni care să reprezinte demografic, cultural, etnic, istoric, Oraşul. Nu poze cu primari, politicieni, baroni. Nu busturi, nu solemnităţi. Şi nu doar bărbaţi, că numai ei sunt în statui şi-n busturi. Voi nu v-aţi săturat?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „Un giuvaer pe un zid și scările care duc într-un purgatoriu funcţionăresc”

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog