Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”
Un pericol mortal: omul prost și harnic
În eseul Marea Teroare, Robert Conquest citează din zicerile colonelului baron Kurt von Hammerstein-Equord, dezvăluit a fi un comandant-șef german, despre ofițerii germani. Înainte de a transcrie citatul, dînd curs seriozității mele prostești, o iau pe autostrada Internetului pentru a afla cîte ceva despre sus-numitul. Judecînd după caracterul vag, plutitor, al referirii, sînt sigur că invocatul lipsește de pe Internet. Ei, bine, nu lipsește, dimpotrivă, are și un profil pe Wikipedia. Aflu de aici că baronul a trăit între anii 1878 – 1943, că a fost „un general german, cavaler al Ordinului Protestant Sfîntul Ion și un opozant al nazismului”. A comandat Armata germană între 1919 și 1935, cînd aceasta era doar Reichswer și nu devenise Wehrmacht. Din aceleași surse aflu și părerea lui Hitler despre Hammerstein, potrivit căreia, la prima și singura lor discuție, a avut impresia că se adresează unui zid. Robert Conquest îl citează astfel:
„Eu îi împart pe ofițerii mei în patru clase… Cel care este inteligent și harnic se potrivește într-o funcție înaltă; de omul prost și leneș te poți folosi; omul inteligent și leneș este potrivit la comanda supremă; el are vigoarea necesară pentru a face față tuturor situațiilor; dar omul prost și harnic e un pericol; el trebuie îndepărtat imediat.”
Istoricul nu dă sursa din care a rupt citatul.
Wikipedia în varianta engleză dezvăluie că e o zicere invocată în volumul lui Hans Magnus Enzensberger, The Silences of Hammerstein, Seagull Books, 2009.
Iată varianta din biografia generalului neamț:
„Îmi împart ofițerii în patru grupe. Există ofițeri inteligenți, sîrguincioși, proști și leneși. De obicei două dintre aceste caracteristici se combină. Unii sînt inteligenți și sîrguincioși – locul lor este la Statul Major. Următorii sînt leneși și proști – ei fac pînă la 90 la sută din fiecare armată și sînt potriviți pentru însărcinările de rutină. Oricine care este atît inteligent cît și leneș se califică pentru sarcinile de conducere cele mai înalte, deoarece posedă atît claritatea intelectuală cît și calmul necesar pentru a lua decizii dificile. Trebuie să fii atent la oricine este prost și sîrguincios – acestuia nu i se pot încredința nicio sarcină deoarece va cauza mereu pagube.”
*
Sfîșierea la români
Tudor Arghezi despre cumplitul nărav românesc, cel care ne-a încetinit Intrarea în veac:
„Noi cel puţin, românii, trăim laolaltă ca pentru sine, ca fiarele iritate de o trufie sălbatică, ne sfîşiem şi ne urmărim, ca să fim doborîţi din lumina noastră a fiecăruia, cu prăjina. De cum un mugur răsare, cu o făgăduire a unui fruct mai mustos, facem tot ce putem să-i zădărnicim creşterea şi pîrga.
Dintr-o singură familie, cum ne sînt asemuirile, datina şi limba, date uitării şi răstimpurile de slavă şi nesaţiu, şi cum ar trebui să ne recunoaştem, ne deosebim fără încetare în asupritori, călăi şi căpcăuni. Doi oameni nu se pot răbda şi suferi în aceeaşi meserie şi în aceeaşi brazdă. E un blestem să ne afle ceasurile grele împrăştiaţi în tabere şi înăuntrul taberelor vrăjmaşi de personalitate.”
Gîndurile amare despre sfîșierea românească, opusul solidarității naționale frecventate de alte națiuni, i-au fost iscate lui Tudor Arghezi, în tableta, O voce dintr-altă lume, Adevărul, 28 iulie 1946, de cazul confratelui Al. Brătescu-Voinești, cel care l-a vînat pe poet ani întregi cu ura sa cancerigenă. Acum, cînd autorul Puiului era arestat la domiciliu, după ce fusese mare și tare, Tudor Arghezi uită tot ce i-a făcut Brătescu-Voinești și-l apără în presă.
*
De ce nu merg treburile la noi
Discuție la o cafea cu un fost ministru, tip inteligent, umblînd prin lume cu ochii larg deschiși, despre răspunsul la întrebarea: De ce nu merg lucrurile în țara asta?
Explicațiile sale, ivite dintr-o experiență nemijlocită, îmi confirmă bănuieli mai vechi, produse de intuiție și nu de experiență.
E vorba mai întîi de interesele mici, meschine, care însuflețesc viața și activitatea oricărui funcționar public de la noi. Miniștrii, numiți politic, sînt cei mai slabi oameni dintr-un Departament. Sînt mai întîi trecători față de toți funcționarii ministerului, unii dintre ei supraviețuitori din zorii postdecembrismului. Unii demnitari vin în fruntea ministerului puși pe fapte mari. Au proiecte, au ambiții, vor să facă și ei ceva. Întreaga lor energie se confruntă cu opunerea surdă, dar infernală, a aparatului. Mulți funcționari boicotează sau chiar conspiră pentru răsturnare, dacă proiectele demnitarului le contrazic interesele. Ministrul poate fi boicotat și fără nici un motiv, pur și simplu, pentru că furnicăraiei din departament nu-i place de ochii șefului. Luarea unei decizii sau îndeplinirea ei intră brusc în mașinăria nesfîrșită a amînării, a tărăgănării, a Să mai vedem, a cotonogirii. Un ministru are mii de probleme, multe determinate și de interesele premierului, ale șefului de partid. Desemnarea într-o funcție e văzută ca un cadou, ca o binecuvîntare, ca o favoare, pentru care ministrul trebuie să fie recunoscător și ascultător. Nu trece mult de la instalarea sa și trebuie să plătească din plin prețul funcției. Premierul, la rîndu-i, n-a ajuns acolo, în capul trebilor, doar prin forțe proprii. L-au ajutat mai mulți, de la Servicii pînă la afaceriști, care vor acum să fie răsplătiți, să-şi scoată pîrleala, cum ar spune zicala românească. Ascultînd aceste lucruri, îmi amintesc de o constatare șocantă pentru mine după ce-am citit Stenogramele Consiliilor de miniștri din vremea regimului Antonescu. Orice tentativă a Mareșalului de a face ceva, orice indicație, orice ordin intră rapid în mașinăria de pîslă a administrației românești. Amînări, făcut de a-ndoaselea, chiul, prostie, boicot cînd decizia sfidează interese personale sau de grup. Bietul Mareșal se zbate, intervine, controlează, se înfurie, ordonă, pedepsește. Mare lucru nu poate face. Pentru a ridica Palatul Poporului Ceaușescu a trebuit să vină în fiecare dimineață la fața locului, ca un șef de șantier, să conducă direct, să controleze dacă i s-au înfăptuit indicațiile date ieri, să transmită el direct ordine, pentru că altfel acestea ajung schilodite prin intermediul șefilor mari și mici din mașinărie. Și la Mareșal și la Ceaușescu, toate acestea se petreceau în dictatură. Dacă nici în dictatură marile proiecte nu pot supraviețui mașinăriei birocratice a administrație, ce să mai spunem de democrație!
Comentarii
12 comentarii pentru articolul „Un pericol mortal: omul prost și harnic”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
‘Înainte de a da jos statuile lui Columb și Magelan, ar fi bine să ne întrebăm ce am descoperit noi’
–
asta se intreaba un om!,
…insa cei care darama statuile lui Columb si Magelan indragesc manifestarile…anti!, ei fiind cei care scriu istoria…antiomului, si cum sa inceapa mai brusc decat rescriind in stil anti! istoria scrisa de oameni?!
–
de folos sint superpozitiile Omului:
omul si antiomul,
ca daca pe toti ii vezi oameni…ce rezulta e… un ghiveci!,
insa…se stie, or intr o barca ori in ailalta, deci ce se stie e ca nu e cu ghiveci!:)))
–
m am uitat in dex si vad ca n a aparut definitia antiomului:)), …io zic s-o folositi, daca vreti, chit ca nu e in dex,…inca:)), ca asa…barim povestea e cu doua barci!:))))
in vremurile de mai demult creca se putea si altfel,
insa pe vremurile astea, in care civilizatia tinde sa foloseasca produse artificiale, ea insasi fiind prin definitie antinaturala, ceie care fac diferenta sint darurile naturii.
–
desteptaciunea cu d mare cheama spre echilibrare insasi manifestarea Inteligentei, or Inteligenta e un produs natural pur, ea fiind singura in stare sa fie pusa la indoiala in stil plenar si sa nu crape:))
Ce ati descoperit dvs este ca papagalii astia pusi in față și pe care noi credem că-s in fruntea țării, in realitate nu au prea multe de zis in administrarea țarii. Cei care iau cu adevarat deciziile sunt in alta parte: prin economie, prin domeniul bancar, prin servicii, prin uniunea europeana, etc. Ei nu ies niciodata in fata, dar cuvantul lor cantareste mai greu decat milioane de alegatori. De aceea guvernarea este rareori rezultatul vointei populare. Si pt cei ce pun intrebari, intra in miscare masinaria de propaganda: aia sunt populisti (nu-i votati), oamenii nu stiu ce vor (ascultati de „specialistii” nostri), trebuie sa urmam valorile europene (de fapt directive de la Bruxelles), samd. Cum ei au foarte multi bani, au deci si influenta politica si vizibilitate in mass-media. Restul sunt „conspirationisti”, „teroristi”, etc.
Birocraţiei nu-i poate veni de hac decât o populaţie cultă, care îşi cunoaşte drepturile şi ştie unde să reclame, la ce ziar să scrie şi chiar să recurgă la avocat. De aceea, după 1989, este un invariant transpartinic subfinanţarea cronică a Educaţiei, Culturii şi Cercetării, sub diferite pretexte. Nu trebuie să existe decât un electorat tv-tabloidic, supus, manipulabil. Partidele îşi apără astfel birocraţia ca pe principalul aparat de îmbogăţire a clientelei lor. Nu contează pentru şmecheri dacă România rămâne o ţară înapoiată şi socotită cam fără viitor.
@
‘electorat manipulabil’
pai…toate electoratele de pe planeta asta sint manipulabile, iar asta de cand manipularea a devenit o problema matematica,
atata tot ca in cazul unui electorat e posibil sa i ia, rezolvarii, mai mult sau mai putin timp decat in cazul altuia:))
–
nu cultura e cea in stare sa faca diferenta, ci Bunul-Simt, daia, prin lumea mare… cultura se mai gaseste!:))
VII Resurse ale reconstituirii
Surse si Concepte
A Surse
4. Interese
Revelarea antisemitismului e o afacere manoasa , iar daca nu-l gasesti , il inventezi. Cazul cel mai recent : morgensterneala…
-Rabinul Eli Kaufman despre „antisemitismul” din România :” Ei, (cei de la) comunitatea evreiască spun că e antisemitism, pentru că ei vor să fie antisemitism, pentru că „antisemitismul ăsta le aduce bani” ”
[http://www.art-emis.ro/jurnalistica/3064-rabinul-eli-kaufman-despre-antisemitismul-din-romania.html ]
-Exact ca-n cazul relatat de Lecca (Memorii 1931-1944 Radu Lecca) :
“Atat sionistii cat si Filderman aveau tot interesul (216) sa descrie Centrala Evreilor si pe mine pe langa Joint si Oficiul Palestinian, ca pe calaii evreilor pt a impiedica orice contact care ar fi dus la rezolvarea problemei evreiesti si incetarea necesitatii de a da ajutoare .
Totodata , descrierea situatiei din Rou cu cat era mai exagerata , cu atat aduceau mai multi bani .
Filderman avea un sistem ingenious de a stoarce banii de la Joint . Avand informatori in Centrala, afla despre cererile si aprobarile solicitate de Lecca Antonestilor si adresa si el o cerere in acelasi sens. Isi aroga apoi succesul demersului . Trimitea copia cererii cu nr de inregistrare Jointului , aratand ca gratie sacrificiilor banesti ale Jointului obtinuse ceea ce in realitate obtinuse Lecca. Filderman taxa evreii din tara sau strainatate pt rezolvarea unor probleme care se faceau prin Centrala si care nu costau nimic (268)
Deci sionistii si dr Filderman au monetizat in mod criminal nenorocirile populatiei evreiesti din Transnistria. .(269)”
-Si a bursierilor “nostri“ :
Iulian-Alexandru (Alex) Muraru , 2010-2011 Tziporah Wiesel Fellow
For his Tziporah Wiesel Fellowship, Mr. Muraru conducted research for his project, “The Story of Words to Death: Language, Institutional Implications and Socio-Political Aspects Regarding the Jews during the Retreat from Bessarabia and North Bukovina (June-August, 1940): Actions, Consequences, Attitudes (Case Study: The Massacres of Galati and Dorohoi).”
The atrocities committed against Jews by both the military and civilians during the retreat from June-July 1940.
Deci individul se ocupa de reactiile romanilor ( Galati si Dorohoi ) la actiunile evreilor din Basarabia impotriva administratiei si populatiei romanesti in timpul retragerii dupa ultimatumul sovietic.
[ https://www.ushmm.org/research/about-the-mandel-center/all-fellows-and-scholars/iulian-alexandru-muraru-2010 ]
Dar :
-H.D. Hartmann, la Gold FM: „A declara România ca fiind antisemită este un neadevăr. ”
[https://www.dcnews.ro/h-d–hartmann–la-gold-fm–a-declara-romania-ca-fiind-antisemita-este-un-neadevar–o-astfel-de-eticheta-este-devastatoare_811530.html]
creca mai trebuie o grupa de ofiteri, aia care au har.
–
prin urmare nu e nevoie nici de dictatura, nici democatie, ci de a folosi in generarea ecuatiei de miscare a neamului…oameni daruiti de la Natura.
–
securitatea tarii se manifesta prin securizarea darurilor Naturii…sau, pe termen lung, nu se manifesta.
–
una e sa plantezi tu rosii…de sera, alta e sa ti gradinaresti rosiile aparute prin gradina ca dar al Naturii. astea din urma…se misca natural!:))),
….celelalte …tre sa stai cu ochii pe ele, ca in general n-au rezistenta naturala pentru boli si daunatori :))
cum dai de ei? generand tot felul de competitii:)), prin urmare chiar si materiile care se predau in scoala tre sa ajute la gasirea celor daruiti de Natura:))
iar odata identificati, ei trebuie…udati!:), prin urmare gradinaritul neamului…e pe termen de la lung la foarte lung, Maestre, asta spre deosebire de gradinaritul practicaz azi, in care orizontul e dat de orizontul tronului pe care te lafai:)))
–
exista doua feluri de lumina pe care o poti folosi la…luminarea neamului:)))
intr un caz ai nevoie de…becuri:)) pe care tre sa le tot bagi si scoti din priza:))),
in celalalt sint suficienti sorii rasariti…prin patrie, astia luminind…singuri! :)))
daca ofiterii care sint inteligenti si lenesi sint becuri…ai pus-o!:))), pentru ca daca se incing…peste masura:))) prajesc, cu caldura lor, tot neamul:)))
–
singurii care nu tradeaza sint…sorii, asa ca de tradarea…la nivel inalt:))) scapi numa prin plantarea sorilor in gradina numita patrie.
–
si…intotdeauna paici ai existat sfetnici care recomanda becuri de calitate si sfetnici care recomanda sori, cea care a facut deosebirea fiind…natura celui sfatuit!:))), bec…sau soare:))))
Sa fim seriosi…ii dai afara pe toti…scurt…
Da asa (NU) functioneaza Romania,si nu va functiona vreodata.Da Romania este tara celor harnici in prostie.A celor care se cred destepti,desi sunt prosti.A invidiilor marunte si meschine,a datului la cotoaie.Da asta i Romania.Un stat esuat.
🙄 🙄 🙄