Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă

Unde-i Roma? Unde-i Roma cea măreaţă?

La Librăria de pe Bulevard, dirijată de o doamnă tipic librăreasă (de cîte ori mă vede se interesează cînd o să-mi apară o nouă carte), găsesc, într-o colecţie înfiinţată aventuros de o editură curajoasă cărticica lui Maxim Gorki, Copilăria.

Copilăria de Maxim Gorki!!!

Ca naratorul central din În căutarea timpului pierdut, după ce a muşcat din madelenă, izvorăşte în mine, ca bulbul de petrol din pămîntul colonistului sărac, trecutul numit copilărie.

Copilăria, La Stăpîn şi Universităţile mele, iată, alături de Balzac şi Tolstoi, lecturile mele grele de pasiune, înlesnite de lentoarea cu care se scurgea apa, din ţeavă, în găleata plasată dedesubt.

Să mă explic.

Pe vremea copilăriei mele, în Găgeşti Deal, nu exista ca sursă de apă potabilă decît o ţeavă de alamă ieşind din baza de jos a unui dig de pe torentul Vîrvănoaia.

Strînsă sus, în spatele digului, apa se scurgea în pămînt, se filtra şi ajungea (curată, ziceam noi) într-o ţeavă de aluminiu, nu-mi amintesc de cine meşterită acolo. Zilnic, maică-mea mă trimitea pe mine, prichindelul de şapte-opt ani, cu o căldare barosană, să aduc apă de la jgheab (aşa i se spunea sursei).

În vremuri ploioase, apa se mai scurgea cît de cît.

Pe secetă însă, ţeava lăsa se se scurgă un firicel de apă, ca rachiul dintr-un alambic.

Umplerea unei găleţi cu apă dura şi cîte două ore.

În tot acest timp, eu citeam.

Citeam cu o pasiune pe care n-o mai am acum, cînd citesc din interes (ce eseu îmi iese din afacerea asta?!): pasiunea lecturii viciu.

Înghiţeam de-a valma tot ce-mi cădea în mînă.

Singur printre duşmani (roman sovietic), Tînăra Gardă, Balzac, Tolstoi, Maupassant, Gorki.

Aici la jgheab, am citit eu trilogia lui Maxim Gorki.

Din lectura Copilăriei, reţin imaginea copilului Peşkov citind, lungit pe burtă, despre barbarii care mărşăluaiu spre Roma, întrebîndu-se:

Unde-i Roma?

Unde-i Roma cea măreaţă?

Eu, copilul Ion Cristoiu din Găgeşti Deal, la o distanţă de mai mult de jumătate de secol, citeam despre ceea ce citea celălalt copil, Peşkov, viitorul Gorki şi reţineam, ca şi copilul rus, puternica imagine a barbarilor căutînd cu privirile, prin Întunericul barbar al Planetei, Roma, Roma cea măreaţă, cu lumini arzînd seducător.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Unde-i Roma? Unde-i Roma cea măreaţă?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *