Unde sînteți voi, binefăcătoare ventilatoare?!

Cronica sălii. Geniul arghezian în materie de pitoresc se dezvăluie ori de cîte ori ochiul publicistului surprinde pestrițul, coloratul, lărmuitorul.
Tableta, de fapt, cronica teatrală, din Viața românească, nr. 2, februarie 1912, semnată sub titlul Hamlet comentează spectacolul cu Hamlet de la Național e un exemplu zdrobitor. Autorul e mai puțin preocupat de ce se întîmplă pe scenă decît de ce se întîmplă în sală și în împrejurimi. Întîlnim aici o formulă originală de critică teatrală. Arghezi face cronica sălii și nu a spectacolului:

„Sala gemea de lume, cel puțin tot atîta cît și lumea gemea de sală. Pe la orele zece năduful care ne răfuia și al premierei ajunsese gros ca bumbacul și dacă-ți întorceai capul pe scaun, ca să zic așa, simțeai că ți se frecau obrajii de atmosferă, ca de o căciulă pînă la urechi.

– Unde sunteți voi, binefăcătoare ventilatoare?! ar fi putut striga deodată poetul sau poeții din sală, interpelînd de subt loja directorială bolta teatrului subt care fierbea de vie galeria.

Sala s-a deschis pe la șapte jumătate, cortina s-a ridicat la opt; era ora unu din noapte cînd domnul Bulandra, rănit, își dădu în sfîrșit sufletul scenic, pe tronul desert al Danemarcei.

La intrare se petrecea un lucru extraordinar. Uşa din stînga clădirii pîrîia, cu zidul întreg, subt opintirile grandioase ale unui popor fenomenal. Filaretul, Oborul, Gara, Filantropia și alte vestite margini și suburbii bucureștene își trimiseseră bravii lor reprezentanți. În gloata deasă ca o alifie sau ca un magiun se zbăteau tragic tipurile vechi ale capitalei în portul lor de mustață, de neg cu păr și de cercel în ureche – disperate. Am auzit strigătul «îmi iese sufletul», zis cu o violentă sinceritate.

Cetățenii se înghionteau și mergeau de-a-ndăratele. Deosibeai în jurul cămilelor, care puneau ostroave cu moț în viermăria publicului, breslele și meseriile, care strîmbă pe om și-l aduce dintr-o încheietură oareșicare. Frizerii, tîmplarii, onoratii dricari, au pentru Shakespeare un cult nemaipomenit. Și în acest norod erau și soldați artilerişti, care-şi dădeau toate ostenelele, și ei, să ajungă în rîndurile dîntîi. În timpul reprezentației acești entuziaști vor face adeseori o gălăgie atotstăpînitoare. Se vor persecuta îndeaproape. Vor rosti cuvinte sacramentale, triste pentru auzul lojilor în care sticlește monoclul. Unii din ei vor țipa chiar actorilor de pe scenă, într-o clipă de șoapte și de taină, «mai tare», ca la întrunirea lor pe culori.”

*

Ca și la noi. Sezonul trei din serialul danez Borgen e dedicat procesului prin care se face un partid. Urmărindu-l, ai impresia că te afli în România. Ca și în România noul partid are în chip necesar parlamentari ai fostului partid, numit Moderații, demisionați din partid și rămași independenți. Spre deosebire de România, membrii noului partid activează în Parlament numai și numai pentru noul partid, astfel încît acesta să capete identitate.

Ioan Spânu mă avertizase printr-un SMS că în sezonul trei o să apară și trei prostituate românce, mai precis trei victime ale traficului de carne vie. De ce românce și nu italience? Pentru că în Danemarca, româncele pot fi victimele traficului de carne vie, pe fondul carențelor în materie de stat de drept, în timp ce în Italia, nu.

O secvență bună de vizionat de toți consilierii de imagine. Înainte de a intra în studio, pentru un direct, Birgitte e deposedată de ceasul de la mînă de consiliera sa de imagine, Katrine, fostă jurnalistă. Motivul? Ceasul tău costă cît 25 la sută din salariul unui danez.