Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”
Unii vor ataca Biserica. Nu-i blamaţi, îşi aleg poziţia lor sinceră
Ce i se întâmplă acum Bisericii e un moment de trezire. În cheia aceasta ar trebui citite evenimentele. Nu e vorba de niciun optimism în afirmaţia aceasta.
Biserica Creştină, inclusiv Ortodoxia, a fost în cădere liberă în Europa de zeci de ani. Nimeni nu a spus nimic, pentru că rănile nu s-au văzut. Poate, la noi au fost vizibile prima data la Referendumul pentru Familie. S-a dorit, în ultimii zeci de ani, iar în vestul Europei de nu se mai ştie când, ca Biserica să stea în amorţire, culcată pe laurii ei, dându-i-se slava cuvenită (dar nu ca Domnului, ci ca Cezarului). Puterea a avut nevoie de Biserică în ţările unde electoratul se declara creştin, credincios în proporţie uriaşă şi unde oamenii umpleau bisericile, iar mănăstirile înfloreau. Românii, în majoritate, nu s-au desprins de Biserică, pentru că nu au avut motive s-o facă şi pentru că alt mod de a exista era de neimaginat. Chiar dacă nu se trăia întru faptele şi învăţăturile lui Hristos. Dacă s-ar fi trăit, societatea ar fi fost alta. Zic ale lui Hristos, nu ale sfinţilor, Părinţilor Bisericii sau teologilor.
Şi veni pandemia. Şi veni Covidul. Şi toţi au început să cânte acelaşi hymn sheet. Au cântat şi înainte tot un hymn sheet colectiv, dar acela era plăcut, era vorba despre drepturi, libertăţi democratice, prosperitate, muncă, relaxare, progres. Atunci când plăcerea primează şi devine tot mai mare, mai diversă, umanitatea nici nu mai realizează la ce hymn sheet cântă şi se cântă.
Acuma se dă pe faţă ceea ce a fost încă demult, dar ascuns, insesizabil de majoritate.
Nu cred că Biserica mai poate fi apărată cu aceleaşi mijloace, aserţiuni sau cuvinte ca până acum. S-a văzut clar că între secularizare, cu tot angrenajul ei, şi creştinism, biserică e o tensiune a contrariilor care nu se unesc. Coincidenţa opoziţiilor e un concept filozofic, un idealism cultivat de cei care au dificultăţi uriaşe în a se poziţiona ferm, în a alege firul esential, autentic din ghemul de contrarii. Lumea s-a umplut de aceştia şi toate s-au amestecat de s-au făcut terci. Acum unii optează pentru lumea aşa cum este ea, cum a ajuns la cheremul progresului şi a Europei Christiana secularizată (amestecul fatal) şi vor ataca Biserica. Nu-i blamaţi, îşi aleg poziţia lor sinceră. Că vor deconta şi când vor deconta, vom trăi şi vom vedea. Dar dacă se lasă sau se împinge Biserica, Hristos în online – mulţi enoriaşi nu se vor opune, seduşi fiind de treburile şi activităţile pe care le-ar putea face în timp ce ar asculta slujba online – ar putea fi ceva ireversibil. O otravă lentă şi dulce. Solidaritatea în jurul măsurilor anti- Covid, protejarea aproapelui, responsabilitatea purtării de mască, ar putea deveni în curând reperele minimei moralia. Nu trebuie ca bisericile să fie iar pline, dar să rămână deschise. Nu numărul, nu puterea oficială a Bisericii va conta în final, ci doza de creştinism autentic, sincer, trăit în materie, concret, în fapte. ÎPS Teodosie are acea sinceritate, aş fi spus fermecătoare, dar acesta nu e un cuvânt potrivit în acest context.
Comentarii
39 comentarii pentru articolul „Unii vor ataca Biserica. Nu-i blamaţi, îşi aleg poziţia lor sinceră”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
La asemenea titlu, eu as fi abordat si subiectul legat de preotii care nu merita sa poarte sutana, pentru ca biserica este si va fi blamata mai ales din cauza lor. Iar în privinta lui ÎPS Teodosie care ar avea acea „sinceritate fermecatoare”, eu cred ca te înseli, dar, ma rog, gusturile nu se discuta.
(Poate ai citit despre parintele Guy Gilbert, pe mine ma fascineaza.)
https://fr.wikipedia.org/wiki/Guy_Gilbert
Geo, intentia articolului nu a fost de a repeta ceea ce au spus altii – despre preotii care nu merita sa fie preoti-, ci de a spune ceea ce nu se prea spune – unele nu au fost puse pe tapet, mai deloc. Am vrut un articol echilibrat, care nu da cu parul, ci dimpotriva, care ar putea ajuta…
Eu nu m-am putut abtine si am vrut sa dau cu parul, pentru ca tocmai cel care ar fi trebuit sa-mi apara în amintiri ca „parintele” copilariei mele din vacantele de vara a întinat haina preoteasca ca ultimul nemernic si m-a facut sa ma îndoiesc de mic de existenta lui Dumnezeu. Si nu-mi era bine deloc, micut fiind, sa simt aceasta îndoiala ca o pedeapsa a aceluiasi Doamne-Doamne despre care gândeam si ca exista si ca nu exista.
Îti spun scurt despre ce este vorba, dar povestea este lunga si urâta.
Pâna sa merg la liceu, mi-am petrecut vacantele de vara la bunicii dinspre tata, într-un satuc de pe malul Muresului, caruia localnicii îi ziceau si Picior de Rai. Oameni credinciosi, frumosi si linistiti ca satul pe care îl iubeau… Linistiti pâna într-o zi, când preotul cel batrân a plecat si în locul sau a venit „satana”, un preot curvar cu nevasta si cu doi copii. Pacatosul îsi parasea noaptea sotia si copiii si dormea pe la alte case. Si asta o facea în satucul în care fiecare stia totul despre fiecare. Sotia, învatatoare nu-l parasea, nici azi nu pot sa înteleg de ce…
În fiecare duminica, bunicii ma îmbracau frumos sa mergem la biserica în care, pe lânga rugaciuni, toti susoteau despre ultimele ispravi depravate ale Omului lui Dumnezeu, cel care le predica despre cinste, respect si iubire adevarata…
Imi pare rau!!
Si eu mergeam imbracata frumos la biserica, impreuna cu bunica. Cel mai mult imi placea sa ma uit ‘pe pereti’…la icoane, picturi din scene biblice. La heruvimi si serafimi. Apoi, o desfatare erau si colindele de Craciun. Ortodoxia este si o desfatare inalta a simturilor (vaz, auz, miros, atingerea obiectelor sacre). Adu-ti aminte de asta. Nu spun sa uiti ce a fost rau – uitand nu invatam nimic-…
Da. Colindele de Craciun. Cele de atunci. Pe care le simteam cu toata fiinta.
Picior de Rai…malul Muresului pe langa Arad….judetul Arad?
…centrarea pe Pamant, aripa a Curcubeului.
–
Natura e Pacea!, adica starea de echilibru absolut.
prin urmare ea e egala cu sine insasi in orice moment:). adica E!…in regula cum e!:))
–
spunea Paul ceva despre Realitate si exprimarile ei: dinamica si statica.
:)) nu prea e cu statica, Natura e exclusiv dinamica. insa ea isi modeleaza dinamic doar Pamantul sau si Pamantul si Cerul.
in cazul in care cel care e modelat e Pamantul, dezvoltarea de tip fibonacci se implineste cu jordia!:))
in cazul in care ‘se cere’ si modelarea dinamica a Cerului,…treaba se complica, penca inseamna ca Natura n-a mai fost pusa la indoiala ‘in sistem’!, ci chiar a fost pusa la indoiala in stil plenar!
caz in care…e putin jale, pentru ca Natura tre sa se schimonoseasca…in armonie cu ‘punerea la indoiala’, astfel incat Realitatea sa ramana Referinta Absoluta, adica egala cu sine insasi.
deci grecii au gresit putin!, insa doar pentru ca habar n aveau ca Natura o sa ajunga sa fie pusa la indoiala in stil plenar!:))), caz in care partea Realitatii, aia pe care ei o numeau statica…dar nu era!, adica Cerul Naturii, tre sa…se miste si ea!
ea era…statica doar pentru ca nu era excitata!, insa acum e!:)))
–
Mintea pune la indoiala Creatia!
…breee, TOATA!:))), cu om cu tot!
–
daia si zic ca…politicienii au impresia ca povestea e…’in sistem’, si pesemne ca daia mai viseaza cai verzi pe pereti!:)))
cind colo….povestea e cam alta!, insusi ‘sistemul’! fiind pus la indoiala!
adica…politicienii nu mai sint pusi la indoiala de…alti politicieni, oameni si ei, ci chiar de politicianul-antiom!, de politicianul asta mai special, care e definit in stil Anti!, deci plenar antiom!, se ocupa….Inteligenta Artificiala.
asta e o replica la zicerea ta, SiMonica!:)
Online, cronologia reactiilor la comentariul meu:
– ajun de mos Nicolae, 17.45, dai o replica la zicerea mea anterioara, ii spui asta lui SiMonica (esti intr-o mina buna);
– ajun de Mos, intre 22-23, schimb de replici online-paul, plus alt schimb de replici azi
-ajun de Mos, 23.33, marturisesti ce mult iti displac laudele- ca si cum te-as fi laudat, contrazicandu-l pe online de la 17.45
– ziua votului, la amiaza, te declari ‘boschetar sentimental’.
Concluzie: iti descarci nervii pe autorul articolului. Can you just stop doing this.
Eu nu replic decat in orizontul meu de competenta si intelegere. Daca ma depasesc unele lucruri, nu ma bag. Si nu am niciun complex in a-mi accepta limitele cunoasterii si limitele inteligentei. Nu fac sfortari. Multam fain.
bine.
Realitatea, pentru a se manifesta in echilibru absolut va neutraliza, cu propria imagine!, manifestarea Civilizatiei, a omului.
pentru ca Civilizatia se departeaza de Natura intr una, si imaginea Naturii tre sa devina scalambaiata, insa eclusiv in echilibru cu imaginea…din ce in ce mai artificiala a Civilizatiei!
–
scalambaia Naturi…in general e mortala.
–
pentru a trece de acest pas, in care Natura reactioneaza adesea mortal!, poti sa facio singura chestie: sa devi imaginea din oglinda a Naturii!
adica…atunci cind Civilizatia te priveste, sa i se para ca arata ca si cum s-ar privi pe sine in Oglinda! caz in care nu mai reactioneaza, se comporta dupa cum a fost Randuita.
tocmai dasta tot spun ca singura varianta pe care Civilizatia o are e…sa arate exact cum arata imaginea din Oglinda a Naturii!
–
mai simplu spus, Civilizatiei i-a mai ramas, pentru a se echilibra, o singura varianta: sa arate fix cum arata Natura…intoarsa pe dos si cu capul in jos!
si varianta e doar una pentru ca Civilizatia e un produs Artificial, e o Constructie care pune la indoiala chiar Creatia! tocma daia si e o creatie a Mintii si va fi plenar lipsita de Inima!.
–
iti dai seama ce tare ar fi fost ca Natura sa aiba o componenta statica? construiai stand pe ea ca pe o temelie!:)))
–
Civilizatia tinde sa geereze o Noul Lume, insa ea e mai mult decit atit. E o AntiCreatie!
intre Civilizatie si Natura…tendinta va fi sa nu existe intersectie.
‘daruirea’ e in opozitie cu ‘acumularea’
‘daruirea plenara’ e in opozitie cu ‘acumularea plenara’
insa…fara daruire de sine, plenara, nu exista acumulare plenara.
–
de unde rezulta ca ‘acumularea’ e un efect, ‘daruirea plenara’ fiind cauza.
atunci cind cauza e leita efectului, calea de la cauza la efect e un perpetuum mobile.
–
‘perpetuumul mobile’, cu superpozitiile lui:
-vesnicia
-nemurirea,
e posibil doar prin manifestarea daruirii de sine, respectiv acumularii in sine, plenare ambele.
–
vesnicia E!, pe cind Nemurirea o pune la indoiala.
fara succes, pentru ca atunci cind ‘ce se cere’ e ‘cauza’, Vesnicia o are pe cind Nemuirea tre sa stea la coada.
pe cind Vesnicia e o poveste a Nemiscarii ( care e si ea o miscare, insa a Oului Absolut )Nemurirea e Miscare!
–
lipsa ‘acumularii’, intr un Intreg, presupune ca fiecare parte a intregului se daruieste plenar. te daruiesti plenar, in ‘golul’ lasat de altul care se daruieste asisderea!
atunci cind daruirea nu e plenara, se naste ‘punerea la indoiala’, care e proprie ‘acumularii’ si care zice ca vrea sa umple si ea intregul!
insa atunci cind ‘acumularea’ umple Intregul, miscarea se intampla in ‘tot Timpul’ ( din Univers), care ‘seamana’ cu Nemiscarea, insa nu e o miscare!:)))
–
disponibile pe ‘taraba creatiei’ sint doua tronuri:
ori te misti ca Natura, fiind una cu ea!
ori te misti in stil AntiNatura, fiind una cu imaginea din Oglinda a Naturii.
alta varianta nu exista, pentru ca Natura E! Desavarsita. deci tot ce mai po sa faci e…s-o pui la indoiala!, deci ‘daia doua tronuri’.
–
tot asa cum intre Cer si Pamant nu exista intersectie, nici intre Urban si Rural n-o sa mai fie ( in varianta absoluta!, ca se poate si…doar varianta Urban!:)) ), prin urmare, dind Cezarului ce-i apartine, Biserica se va retrage in Cer, adica in zona Rurala, iar asta doar pentru ca Urbanul va avea Zeul lui!, Absolut Relativ!:)), care va fi Inteligenta Artificiala.
–
la nivelul la care a ajuns Civilizatia se mai lucreaza exclusiv cu ‘potentiale’. adica…indiferent ca acu esti in sant, potentialul zice ca vei fi in…tr o pozitie clar definita.
tocmai daia si zic ca, pina una alta, vor fi necesare ‘doua partide’, unul Anti Natura si unul care sa fie…Una cu Natura! ( ‘potentialul’ pe care toaaate celelalte partide il poarta tinzand spre ‘a nu fi’:))
–
Biserica se va lupta si va pierde lupta, daca va lupta pe taramul ‘acumularii’. o va pierde negresit!
singurul taram pe masura ei e Daruirea!, iar acesta e exclusiv spatiul Rural!
–
‘a fi SI a nu fi’ se reduce la ‘rural SI urban’.
Ruralul trebuie sa se lipeasca de Natura, iar Urbanul…isi vede de drumul lui, punind la indoiala, acum chiar in stil plenar!, Natura!
–
daca potentialul Bisericii, in Urban, …tinde sa ‘nu fie’!, cui ii mai pasa ce vrea Biserica sa faca pe taramul asta, al Urbanului?!:)))
cum ziceam, se lucreaza cu potentiale, la nivelul asta:)
–
cei care ataca Biserica se vor…unifica!, inchinindu-se Noului Zeu, Inteligenta Artificiala.
si…spre fundamentala cunoastere!, e-n regula sa fie priceput faptul ca Noul Zeu…daruieste Nemurirea.
inca ceva…
toate minunile pe care Iisus le-a infaptuit vor fi infaptuite, IN OGLINDA!, si de Inteligenta Artificiala.’
atunci cind va invia un mort!, pentru ca va fi capabila sa faca asta!, pe multi ii va ingenunchia!…
–
Inteligenta Artificiala e un Zeu…aproape Desavarsit!, tinderea fiind plenara!
daca Tatal n-ar fi scurtat vremurile, chiar si ‘oamenii’ i s-ar fi inchinat!, atit de plenara e tinderea!
–
daca tot am ajuns aici, iar: luati aminte, e suficient sa ramaneti oameni! pe oameni i-a rinduit in tarla hristos!, nu mai e nimic de facut!
insa…sa ramai om…va deveni din ce in ce mai greu!, pentru ca Raiul pe Pamant va tinde plenar! sa fie Rai!
” Boala asta,de care nu moare nimeni ,nu lasa pe nimeni sa traiasca.Si nici nu pare o boala, atat e de incalcita si de ascunsa.Ochiul nu e umflat, picioarele nu sunt slabanogite, obrazul e neted, mana strange, bratul imbratiseaza, gura mesteca, dar toata viata acestei sanatati se petrece in nestire.Omul sau rade prea tare cand nu e nevoie si nu simte trebuinta, sau lacrameaza fara pricini.Omul nu e nici gol, nici flamand, si sta adapostit, dar ii lipseste ceva.Daca se gandeste ce poate sa-i lipseasca, el nu vede nici o lipsa, si totusi simte ca-i lipsesc toate.Banul pe care-l tranteste pe piatra suna , dar plange.Vioara canta , dar fara duh .Rugaciunea nu-l mai multumeste , bautura ii e acra. O tacere mare, care nu-i tacerea lipsei de zgomot, pune ceata pe el.Aerul i se lipeste de ochi, de buze si degete, parca ar fi urzit, vazduhul ii incurca genele si-i strange mainile ca un ger, care nu-i un ger inghetat, dimpotriva, un ger aproape cald.O pacla il apasa , si nici nu e o pacla.Putin intuneric se cerne prin toate luminile lui si plamadeste delicat culorile florilor : albastrul bate-n umbrit, si rosul parca ar semana, mai mult decat obisnuit, a sange ; un sange, cu toate acestea , fara stralucire vie, un sange inchegat, un sange amestecat cu scuipat ,un praf de sange, o urma care ar putea sa para si de sange si de vopsea si de murdarie ”
Tudor Arghezi – Cimitirul Buna Vestire
Va multumesc, doamna Virginia Popescu, pentru acest dar din dar – de la Tudor Arghezi.
Coincidenţa opoziţiilor e fix un concept de prostire a maselor. Ca il folosesc filosofii, politicienii, medicii ori preotii, tot un drac. „Ori e alba, ori e neagra” rezolva orice ecuatie in baza doi, exact ce fac de fapt computerele. Dar cand computerul nu „stie” care-i true si care-i false, n-o sa poata rezolva nici cele mai elementare operatii. Aici am ajuns noi, oamenii, datorita conceptelor care ni s-au bagat in cap de „programatorii” care trag sforile prin spatele scenei si care se distreaza de minune sa vadca cum au reusit sa-i zapaceasca de tot pe bietii oameni carora li se bat „cap in cap” ideile datorita conceptelor de genul „conincidentei opozitiilor”. Insasi expresia este un non-sens, dar cine sa mai protesteze impotriva unui concept filosofic? Totusi, de retinut, societatea de azi este „modelata” prin conceptele filosofice iar nu prin conceptele religioase. Acestea din urma si-au demonstrat deja non-valoarea si ipocrizia. Nu poti vinde blana ursului din padure la nesfarsit. Oamenii pot „crede” orice, dar chiar si credinta are nevoie de un minim de implinire, de accesare a lucurilor dorite. Cata vreme lumea ideilor se afla la „mii de ani” distanta de realitatea in care ne ducem existenta, existenta omului nu se va imbunatati cu nimic. Oricat ne-am uita si inchina la el, Luceafarul va ramane la fel de rece. De incalzit, ne incalzeste focul. Daca stim sa-l facem.
Dar in focul pe care omul stie sa-l faca exista si idee – nu-mi place cuvantul, e prea filozofic, dar cred ca se intelege ce vreau sa spun. Si acel altceva care exista si-n foc, incalzeste impreuna cu focul. Caldura e resimtita mult mai bine, iar activitatea facerii focului capata o dimensiune de taina-mister. ‘Luceafarul’ coboara atunci. E important.
Apreciez comentariul, explica bine ce e cu non-sensul coincidentei opusilor. De-a lungul timpului, l-am resimtit ca pe un egoism al celor ‘puternici’, care vor sa detina puterea (ca e in familie, in relatii, politica, etc.).
Poate a fost o greseala (inevitabila) cand crestinismul a facut pactul cu filozofia si a nascut teologia. Conceptele filozofice, pe care s-au asezat lumile construite, au adus secularizarea, veche de cateva milenii. Sa fim seriosi. Nu e de ieri de azi.
Poesis, poezia la antici Crea lumea. O putea schimba, modela. Pentru ca era de o autenticitate inaccesibila azi poeziei si avea un dublu contact: la realitate si la Zeu.
Poate Hristos a venit pe acelasi filon – de gandire- si a desavarsit-o. Iar acum…
Evident, inainte sa apara focul, a aparut ideea. Prin urmare totul se modeleaza plecand de la idee. „La inceput” a fost ideea. E insa o diferenta daca ideea se materializeaza intocmai, ori aiurea. Merge si-asa, se zice… si uite ca nu merge, ori merge prost. Dar aici e „taina” care creaza confuzia: una e ideea enuntata, alta e cea aplicata. Grecii antici si nu doar ei au inteles ca „realitatea” sunt de fapt doua: una e statica, alta e dinamica, modelabila. Prin poezie (miturile au fost exprimate in limbaj poetic) au „creat” lumea. Si noi o luam „de-a buna”.
…la inceput a fost Dorinta!:))
Mai inaintea Dorintei a fost ‘Alfa SI Omega!
Daruirea plenara a Oului Absolut ne spune si inspre ce ne Indreptam!:))
–
…omul, cind se daruieste pe sine…ori Saruta!, ori Zambeste cu gura pina la urechi!:))
Pentru asta e buna gura!:)))
Astea doua sint superpozitiile Cuvantului.
–
Ca noi…mai scoatem si cuvinte pe gura!:))), e pentru ca nu ne pricepem sa Sarutam, sau sa Zambim!
Realitatea e Pacea!
Iar Pacea e tot una cu Implinurea Tuturor Dorintelor!:))
Deci iata ce e Realitatea!
–
Ce e Viitorul? Pai…terenul pe care toti oamenii isi ‘arunca’ dorintele! Iti dai seama ce o fi pacolo!:)))
– atunci cind le vine sorocul, dorintele se nasc!, din Viitor in Prezent. Definindu l!
–
– bineinteles ca dorintele de acelasi tip se aduna si se scad, in Viiitor, implinindu se abia atunci cind se lamuresc!:)))
Si atunci cind s au lamurit si cei capabili sa le implineasca!, ca tre sa se nasca si astia…la timpul potrivit!, in armonie cu dorintele care tre sa se nasca din Viitor in Prezent!:)
O Dorinta l a scos pe om din Rai!
Si ea nu era posibila daca nu era creat Golul!:)))) e haioasa, faza!:))))
–
Insa Dorinta dantai, a omului, se va implini negresit!, ca in Creatie toate dorintele se implinesc in mod absolut!
Deci omul va cunoaste binele si raul:)
Realitaea nu e Sinteza, ci e chiar Teza!:))
Ce e in plus fata de starea de echilibru e directionat catre e e in minus fata de starea de echilibru, insa in final Realitatea-Omega va arata fix cum e Realitatea Alfa!:)))
Realitayea, adica Natura, pusa la indoiala in stil plenar!…nu va pica Niciodata! Natura e vesnica, pentru ca mai nainte sa fie Miscare, e Nemiiscare( care si ea e o miscare, insa proprie Oului Absolut!)
online,
Dorinta omului?… Parca ideea initiala a Zeului n-a fost omul si Raiul, ci impanzirea pamantului cu „inteligenta naturala”, si-atunci?…
Cerul are cerul si pamantul sau.
Pamantul are cerul si pamantul sau.
–
Omul din Cer care stapaneste pamantul e una,
omul din Pamant are o treaba, sa creasca pana ajunge Om
treaba omului din Pamant a inceput cu Dorinta.
care i se va implini. cunoscind ‘Binele si Raul’ ajunge Om.
–
omul din Cer are o treaba.
Paul,
mai intai Cerul si dupaia Pamantul.
–
cap 1 din Geneza e despre Ceri si Pamant, despre Aripile Curcubeului. Luminatorii din cap 1 nu sint chiar simplu de inteles. in cap 1 Omul era cel al Cerului.
precum in Cer asa si pe Pamant. in cap 2 se gaseste povestea omului…pe Pamant ( cu cerul lui si pamantul sau ). Momentan sintem pe aripa Pamant, a Curcubeului, insa desavarsindu-ne, alegand intre Vesnicie si Nemurire, ne intoarcem la Radacina, in Cer. ca Oameni ce sintem in cazul asta…ni se-ntampla dupa cum ne-a fost harazit in cap 1.
–
o fi asa, …o fi altfel, pina la urma ne folosim ochii din dotare!:), deci…ce vedem, aia sintem:)
Da
Si a venit Piaget si a zis ca gandire mitica au copiii mici si a si trasat granite de varsta, punand gandirea abstracta, ca un turn deasupra formelor primordiale de gandire, lasand gandirea mitica spre pastorire micutilor.
Corect. Ce nu pot pricepe parintii, lasa copiilor ca tema de studiu, sa priceapa ei… 🙂
Surpriza care va veni cu siguranta, mai repede ori mai tarziu, este ca scrierile mitologice sunt mai mult decat „poezie”, dar ca sa pricepi ce zice autorul, trebuie sa faci legatura dintre text si realitatea pe care ti-o vad ochii. Din pacate, gandirea „stiintifica” nu e capabila de asa ceva. Ea pricepe doar „stirile de la ora 17” si, mai nou, declaratiile de presa facute de zeii zilei.
online,
Zeul vine pe Pamnat ca sa-l intalneasca pe Om. Locul Omului n-a fost nicicand in Cer. De la inceput locul lui a fost doar pe Pamant. Zeul sadeste chiar si Raiul pe Pamant, nu in Cer. Evident, Zeul ia deciziile in Cer, insa acolo Omul nu are acces. Tot ce poate face omul este sa-si foloseasca „inteligenta naturala” ca sa fie pe placul Zeului. Dar… apare pe scena Oracolul, cel care are acces la deciziile Zeului din Cer, iar Omul devine mai interesat sa stie ce zice Oracolul decat sa-si foloseasca „inteligenta naturala” din dotare… Nu-i asa ca incepe sa sune cunoscuta povestea?… 🙂
mie nu, dar o suna, nu zic…
daca locul omului e pe Pamant, inseamna ca el nu e in Cer.
de unde rezulta ca ‘precum in Cer asa si pe Pamant’ nu se mai aplica, ca se aplica ceva de genul: cum e pe Pamant!, asa e!
–
daca omul e al Pamantului, inseamna ca pentru el e Nemurirea!, Vesnicia, prorpie Cerului, nefiindu-i accesibila.
de unde rezulta ca Hristos e bun de aruncat la gunoi!
…nu prea pricep ce zici, dar doar pentru ca sint un incapabil!
paul,
opinia mea e ca Curcubeul are un singur Capat!
intre ideea enuntata si ideea aplicata e o gestatie.
nu exista idee enuntata fara gestatie aferenta, deci fara nastere. insa exista idee enuntata care se armonizeaza cu alta sau alte idei si definesc o noua gestatie.
–
ideea e o dorinta. o dorinta care s doreste pe sine. o idee te ridica cu un pas, o alta cu inca unul, si uite asa ai implinit o dorinta.
–
toate destinatiile din Creatie sint definite de dorinte! nu poti ajunge undeva daca locul ala nu e parte a unei dorinte.
insa de dorint omul doreste in mod relativ, dorinta implinndu-i-se in mod absolut. asa ca te poti trezi in necunoscut!, insa intotdeauna esti unde ti-ai dorit!
online,
Cerul ramane Cer si Pamantul Pamant chiar si-n Tatal Nostru. Ele sunt in opozitie si diferenta dintre ele e evidenta in partea despre „voia Ta”… ori tocmai aici intervine Oracolul, ca pretinde sa stie ce vrea Zeul… 🙂
PS. Nemurirea se afla in pom, acolo unde a lasat-o Omul care a inteles ca e mai de dorit sa ajunga ca Zeul cunoscand „binele si raul” decat sa traiasca cat Zeul pe post de „inteligenta artificiala”.
Asa o fi, habar n am!
Curcubeul ne spune ca Cerul are cer si pamant si ca Pamantul are cer si pamant.
Tu cand iti indrepti ochii catre cer…ce vezi e cerul, iar sub piciare ai pamantul. Astea doua sin cerul si pamantul…Pamantului.
…
..nu pricep ce zici, asa ca ma dau batut!:))
…
Cind vine vorba despre superpozitiile Tatalui, fiecare e chemat sa vada cu proprii ochi!:))
Focul e Dorinta.
Lumina Dorintei e Caldura sau Frigul.
Iubirea e, mai nainte sa fie Lumina, Caldura.
AntiIubirea e povestea Frigului Absolut, a Mintii.
a Mintii care pune la indoiala Inima! …Inima in care sta culcusita cu drag…chiar Mintea!
Frig VS Caldura e tot una cu Minte VSInima.
Fiul Mintii, adica AntiIubirea e Inteligenta Artificiala. iar ea e povestea Caldurii Pamantului, adica a lipsei Caldurii Cerului, adica a lipsei Caldurii Sufletesti! …si e clar ca e asa, ca doar e povestea Mintii!:))
Omul alege intre Frig si Caldura alegand intre Minte si Inima. Facand asta se va judeca infricosator!
Online, bine si frumos ai grait. Mai ales asta retin:
„Biserica se va lupta si va pierde lupta, daca va lupta pe taramul ‘acumularii’. o va pierde negresit!
singurul taram pe masura ei e Daruirea!, iar acesta e exclusiv spatiul Rural!
–
‘a fi SI a nu fi’ se reduce la ‘rural SI urban’.
Ruralul trebuie sa se lipeasca de Natura, iar Urbanul…isi vede de drumul lui, punind la indoiala, acum chiar in stil plenar!, Natura!”
Interesanta si ideia Inteligentei Artificiale ca si poveste a ‘Caldurii pamantului”….vezi incalzirea globala?! Te conduce spre centrarea exclusiv pe pamant, ca si cum ar fi vorba de Natura, dar Natura e Frumusete si asteapta sa fie cantata (incantata) in felul care ii este propriu. Si poate de abia atunci s-ar face bine.
hai sa-ti zic: sint alergic la laude!:))
insa…n am nimic impotriva lor.
de ‘cersitul sentimental’ ma ocup personal!
e de notorietate ca sint un boschetar sentimental!:))