Ursul Arthur şi campania de vaccinare

Povestea tragică a ursului Arthur a lovit din plin fiesta vaccinării, declanşată cu mult zgomot şi cu larga participare a diferiţi vectori de imagine.
Ursul Arthur nu a furat doar spaţiul media şi audiența destinate campaniei de vaccinare, ci a generat şi serioase prejudicii de imagine pentru autorităţile statului, zdruncinând serios firava încredere pe care acestea o mai au în rândul populaţiei.

Arthur a lovit, în primul rând, în imaginea lui Klaus Iohannis. Vârf de lance al campaniei de vaccinare, Iohannis – prin grija serviciilor de informaţii – a fost asociat în mass-media doar cu evenimente pozitive: participarea la lansarea campaniei de împădurire de la Dăbuleni, alăturarea acestuia la campania Vinerea Verde prin deplasarea cu bicicleta la Cotroceni, inaugurarea primului centru mobil de vaccinare etc. Apariţia în media a poveştii ursului Arthur a generat o adevărată breşă de imagine pentru Palatul Cotroceni – Iohannis a fost decorat chiar de către Nikolaus von Liechtenstein, tatăl prințului care l-a ucis pe Arthur.

De asemenea, povestea lui Arthur este un semnal de alarmă pentru scepticii vaccinării. Foarte probabil, cei care nu îşi vor dori vaccinarea îşi vor pune speranţele în Constituţia ţării care, teoretic, ar trebui să-i protejeze. Sfârşitul tragic al puternicului Arthur le dă, însă, o veste proastă: în România legea te omoară, nu te protejează. Deşi ursul Arthur trebuia să fie protejat de lege (un fel de Constituţie a animalelor), acesta a fost hăituit şi braconat ca o simplă jucărie de către prinţul vânător de trofee.

O campanie de succes trebuie să spună o poveste cât mai credibilă, care să răspundă anumitor nevoi ale publicului, să lucreze cu anumiţi stimuli atât la nivel mental, cât şi emoţional, iar povestea să fie livrată de lideri în care publicul are o încredere foarte mare.

Scandalurile din sistemul de sănătate, amatorismul mesajelor lansate în această perioadă, încrederea tot mai scăzută în Klaus Iohannis, lipsa de încredere a populaţiei în guvernul PNL-USRPLUS-UDMR, utilizarea excesivă a unor stimuli negativi, precum frica, toate acestea i-au determinat pe români să stea la distanţă faţă de centrele de vaccinare.

De altfel, un studiu realizat de MedLife, publicat în data de 21 aprilie, estimează doar un număr de aproximativ 2 milioane de persoane cu intenție fermă de a se vaccina cât mai repede sau nu mai târziu de luna viitoare. Alți 3 – 4% iau în calcul vaccinarea peste 3 – 6 – 12 luni sau chiar peste 1 an. Conform acestui studiu, în luna iunie, cel mai probabil, România nu va mai avea pe cine vaccina.

Astfel, principala luptă care se va da în perioada următoare îi vizează pe cei care, dintr-un motiv saul altul, refuză vaccinarea. Asemenea ursului Arthur, cei care sunt sceptici faţă de vaccinare vor fi hăituiţi de gonacii din mass-media, încolţiţi prin interzicerea unor drepturi şi libertăţi şi, în final, braconaţi de către autorităţi.

În România campania de vaccinare s-a încheiat deja. În schimb, a început campania de braconare a scepticilor. Până în vară, cele cinci milioane de trofee trebuie să ajungă pe masa liderilor de la Bruxelles. Astfel, România riscă să fie pusă la colţ!