Știu ce tactică are sistemul public, mai ales cel militarizat, să te “împacheteze”, ce antrenament are să te lase să crezi că tu conduci până când ajungi să vorbești și tu limba lui “nu se poate”. Rezistă cine are experiență de management, cine știe să fie drept și ferm, cine nu se ferește să deranjeze. Dacă te văd că te temi/că ești prea preocupat de imaginea publică/că vrei să îți faci prieteni, ești o țintă sigură. Cine a lucrat toată viața în sistemul public și nu a mai luat contact cu mediul privat, nici nu o recunoască ce spun. E deja sistem.
Nu este nicio problemă cu publicarea datelor statistice despre vaccinare. Sunt date statistice. Americanii, partenerii noștri, ca să dau doar un exemplu, publică de ani buni ce nici cu gândul nu gândiți. Și sunt OK. România chiar este parte din Open Government Partnership lansat de americani în 2011. Publicarea de date deschise ține de sănătatea funcționării instituțiilor, pentru că tot ceea ce face sistemul public nu o face pentru el ci reprezintă un mijloc pentru a servi cetățenii. Nu are de ce să îi fie frică de ei.
Cele două experiențe de Ministru au fost lecții de viață pentru mine. În 2016, mă ocupam de transparență și consultare publică. Pentru fiecare set de date deschise publicat – inclusiv informații despre întâlnirile miniștrilor și ale secretarilor de stat cu grupurile interesate să influențeze decizia publică în legătură cu care nu m-am lăsat până nu au fost publice – se ridica un munte de obstacole din sistem. În 2020, fiecare statistică despre întârzierile caselor de pensii în calcularea sau recalcularea dosarelor făcea valuri în sistem. Cine rezistă acestor presiuni, vizibile și invizibile, face reforme. Adevărul este că un Ministru nu trebuie să se rezume la transparență, trebuie să lase schimbări și rezultate pentru oameni. Dacă se rezumă la transparență, riscă să ajungă dependent de like-uri pe facebook. Și poate mai mult. Transparența până la detaliu trebuie să fie parte din măsurile de eficientizare a aparatului public. Când o instituție știe că datele despre munca sa sunt publice se va gândi de două ori dacă mai trage de timp sau nu. Nici nu trebuie să iei cine știe ce măsuri publice pentru performanța din administrație, transparența face cel puțin ½ din obiectivul denumit profesionalizare.
Transparența înseamnă să vrei să vezi unde greșești și să cauți să îndrepți. Asta nu înțelege sistemul public. Cine are puterea să vadă acest lucru, face reforme.
Ce s-a întâmplat cu cele 37 de centre de vaccinare din 48, cui se adresau ele și ce capacitate aveau, aceste aspecte vor fi lămurite. Asta este o altă discuție. Foarte importantă. Aici da, trebuie verificat, corp de control sau ce trebuie. Specialiștii au loc să explice pe acest subiect, bănuiesc că există explicații. Pentru toți românii care trebuie să aibă încredere că sunt respectați, indiferent de profesie, de vârstă, de statut social. Altfel, se acutizează acest sentiment că unii români sunt speciali și alții mai … fraieri. Dacă nu se explică, asumat, clar, aici se va ajunge. La un fenomen care va genera cele mai grave reacții în societate în general dar și în mediul politic. Aici răspunsul e clar: transparență totală în explicațiile oferite.
#opiniedeliberal
(Violeta Alexandru)
Cristian Vasilcoiu comentează: „Violeta îi dă șah lui Cîțu! Aici sunt două variante: fie vrea să intre în grațiile lui Orban fie Iohannis îi transmite un mesaj lui Cîțu, prin protejata lui Pahonțu de la SPP!”
Lasă un răspuns