Vocea de pe Facebook. Pensionarii din România ar putea fi încadrați deja la victime ale crimelor împotriva umanității

Am rămas cu un gust amar. Ieri am mers și noi prima oară cu metroul din Drumul Taberei. Am coborât aproape la fiecare stație ca să admir arhitectura insipidă. Într-una din stații m-a abordat o pensionară care m-a rugat să-i fac o poză cu telefonul în timp ce arăta bucuroasă cu degetul către un panou. Era atât de fericită că are metrou, biata femeie, încât își făcea poze cu el și oprea la fiecare stație. După părerea mea pensionarii din România ar putea fi încadrați deja la victime ale crimelor împotriva umanității. Ar fi un proces doar cu victime și fără vinovați. După o viață de muncă, bătrânii din România trebuiau să fie în vacanță prin capitalele Europei. Trebuiau să împânzească plajele tropicale ca pensionarii din Franța, Germania și Statele Unite. Bătrânii din România trebuiau să aibă metrouri, autobuze moderne și spitale scoase din țiplă de acum 20 de ani, nu să se bucure ca niște copii la o infrastructură normală care nu impresionează pe nimeni.

E atât de divorțată de realitate țara asta… atât de nedreaptă și antiumană încât a ajuns să ne bucure ce ar trebui să ne întristeze. Aplaudăm ca focile inaugurarea unor proiecte neterminate, poduri care nu duc nicăieri, autostrăzi de 5 kilometri care se opresc în câmp, spitale inexistente sau risipe interminabile de bani și vieți. Pensionarii din România trebuiau să umple terasele și restaurantele ca pensionarii din Barcelona și Viena. Trebuiau să se bucure de liniștea pensiei, cu nepoții prin excursii și pe la toate muzeele. Dar nu își permit decât cartela aia de 5 lei care le permite accesul într-unul din marile jafuri date frecvent în România. Un jaf care își bucură victimele. De fiecare dată când aud discursurile patriotarde ale criminalilor în serie deghizați în politicieni, mă gândesc la o babă pe care am văzut-o adunând cu bastonul legumele căzute pe sub tarabele din piață. Își făcuse o sacoșă cu o portocală, un dovlecel, doi cartofi și niște gogoșari pe care nu i-ar fi mâncat nici porcii la troacă. Când m-a văzut a fugit rușinată și n-am apucat să-i dau niște bani. În sine faptul că trebuia să o insult cu pomană, după o viață de muncă, m-a îndurerat cumplit. Imaginile astea mă fac să înțeleg terorismul.
(Sursa: Pagina Dan Pavel)