Votul din Marea Britanie a fost unul anti-globalist și pentru ieșirea rapidă din Uniunea Europeană

În 22 august 2019, premierul britanic Boris Johnson începea la Paris “convorbiri” pe subiectul “Brexit” cu președintele Emmanuel Macron, după ce și-a pus pantoful drept pe masa din fața francezului. Prin votul  din 12 ecembrie 2019, este vădit că alegătorii britanici îi cer cancelarului Germaniei, Angela Merkel, să trimită și crema de pantofi.

Vineri 13, “ziua cu noroc” a lui BoJo

Rezultatele recentelor alegeri generale din Regatul Unit demonstrează în clar că alegătorul britanic a dorit să ofere țării sale ceea ce o parte a alegătorilor români încă își refuză: ieșirea imediată de sub tutela autoritară a “elitelor” neo-marxist- liberale care au acaparat Uniunea Europeană (UE), în concept și în substanță. Pe 12 decembrie 2019, Boris Johnson și Partidul Conservator au obținut o majoritate confortabilă (365 de locuri) în legislativul din Insulă, performanță care nu mai fusese egalată din 1987. “Vineri 13” are semnificația de “zi cu ghinion” în superstițiile occidentale: ziua de Vineri, 13 decembrie 2019, când au fost publicate rezultatele scrutinului electoral, a fost “zi cu ghinion” nu doar pentru principalii adversari politici ai Conservatorilor (Jeremy Corbyn și al său Partid Laburist cripto-socialist), dar și pentru presa “mainstream” de factură neo-liberală din insulă (Independent, The Guardian, Metro, pe alocuri BBC ș.a.) care și-au arogat de timpuriu, în virtutea unei agende globaliste pe care o promovează, rolul de “formatori de opinie”. Prim- ministrul Johnson (aka BoJo) a fost deja în această săptămână în audiență la Regină, pentru a solicita formarea unui nou guvern: va fi guvernul ce va definitiva Brexitul, cu sau fără Tratat cu UE, după o luptă seculară care a durat trei ani. Votul din decembrie 2019 a fost în egală măsură, un semnal de respingere a globalizării și a marilor finanțatori globaliști ai “mainstream”-ului britanic, precum controversatul miliardar nord-american George Soros, inovator al conceptului “Frontiere Dreschise”, care promovează migrația ilegală spre UE dinspre state cu potențial terorist din Africa și Asia.

Se făcea că-n Românica, explodează mămăliga

Spre deosebire de România, în Marea Britanie nu există implicare a serviciilor secrete în procesul electoral, nu există asociații de magistrați “activiști” care organizează “proteste” politizate, nu există slugărnicie politică (la nivelul Puterii sau Opoziției) față de orice ambiguitate, neadevăr sau abuz susținute la Comisia Europeană, la GRECO sau în Comisia Veneția și nu există un președinte de țară cu pusee dictatoriale, care să sfideze Constituția prin implicare în afacerile Justiției sau ale Guvernului. Mai precis, orice Sistem paralel este expulzat natural de instituțiile britanice, într-o democrație veche, exersată cu bun-simț și tradiționalism. Prin votul din decembrie 2019, națiunea britanică a exprimat oboseala față de nesfârșitele încleștări politice din Parlament asupra Brexit (alimentate permanent de la Bruxelles) și și-a dovedit, o dată în plus, mândria ca națiune: se așteaptă ca țări precum România (încălecată puternic de ambasadori- trepăduși neomarxiști precum Hans Klemm (SUA) și de umili “de serviciu” ai “elitelor” din Bruxelles, precum președintele țării, Klaus Iohannis) să-i urmeze exemplul: evident, dubiile sunt mari, fiindcă “mămăliga explodează” mai greu.

Frunzuliță de lămâi, unde-i ușa s-o descui

Pe 23 iunie 2016, guvernul britanic, condus pe atunci de David Cameron, organiza un Referendum (așa-numitul Brexit) pentru consultarea națiunii asupra apartenenței la Uniunea Europeană. Inițiativa a avut două motive majore: o adversitate cruntă între Cameron și președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, respectiv eșecul lui Cameron de a renegocia cu partenerii din UE beneficiile pe care le primeau muncitorii UE și familiile lor în Regat. În plus, existau nemulțumirile cetățeanului de rând și ale presei din insulă, nemulțumiri care aveau mai multe surse: sentințe considerate controversate ale CEDO- CJUE, migrația ilegală încurajată de la Bruxelles spre teritoriul UE, autoritarismul franco-german, valoarea contribuțiilor financiare la UE ș.a. La numărătoarea voturilor, 51.9% dintre alegători au optat pentru ieșirea din UE: pe ușa din față, ziua, în amiaza mare.

În ianuarie 2017, Curtea Supremă

… a Marii Britanii decidea, pe o sesizare depusă de femeia de afaceri Gina Miller,  că Tratatul cu UE va trebui aprobat și de Parlament. Astfel, spre disperarea noului premier Theresa May, care i-a succedat lui Cameron, aprobarea Brexitului era trimisă într-un loc (Parlamentul) unde se știa precis că va rămâne blocat. Presa britanică a relatat că George Soros, cunoscut și ca “filantrop” în presa pro-globalistă britanică (gen “The Independent” sau “The Guardian”), donase 400 000 de lire britanice (453 000 euro) ONG-ului “Best for Britain”, înființat de Miller, scopurile declarate ale organizației fiind anularea Referendumului și declanșarea unui al doilea vot național care să oprească Brexit-ul. Între 2016 și 2019, blocat de încleștările politice furioase din legislativ, Tratatul cu Uniunea Europeană nu a înregistrat niciun progres. În iulie 2019, premierul Theresa May a demisionat în lacrimi din funcție, evocând mut neputința de a împăca varza din Parlament și capra UE. Succesorul ei, Boris Johnson, un fost primar al Londrei, a dizolvat temporar Parlamentul pentru pregătirea legislației post-Brexit și a obținut organizarea de alegeri anticipate, pentru înlăturarea marasmului politic. Azi, situația apare mult clarificată: rezultatele votului din Decembrie îi conferă lui Johnson nu doar un avantaj net față de oponenții politici din Parlament, ci și față de echipa de negociatori a Uniunii Europene- împănată cu roboței neo-marxiști precum Guy Verhofstadt (Belgia), un susținător sonor al lui Soros în Parlamentul European.

Ce obstacole a avut Brexit

În trei ani de luptă politică și în stradă, în Marea Britanie a fost orchestrat un uriaș spectacol “de umbre și culoare”, menit să obstrucționeze sau să blocheze Tratatul Brexit cu UE. Presa “mainstream” a defilat aproape lunar avertismente asupra “consecințelor grave” pe care le-ar avea pentru economia britanică un Brexit cu “no deal”, adică retragerea din UE fără niciun tratat cu blocul european. Lideri politici importanți precum Jeremy Corbyn (Partidul Laburist), Nicola Sturgeon (Partidul Național Scoțian), Vince Cable (Partidul Liberal Democrat), responsabili din Partidul “Verzilor” și alții au chemat insistent la organizarea unui al doilea Referendum Brexit. A fost invocată și dezbătută public inclusiv “temerea” că un Brexit ar putea reactiva pericolul numit “Armata Republicană Irlandeză” (IRA), pe negocierea așa-numitului capitol “Backstop” care instala o frontieră “prietenoasă” între Irlanda (UE) și Irlanda de Nord (Marea Britanie), iar un fantomatic grup “dizident republican” chiar a organizat unele atacuri, fără amploare, la Belfast. Nu au lipsit atacurile și insultele adresate reprezentanților britanici dinspre “roboțeii utili” neo-liberali, asamblați în garajele lui Soros din UE: în Sept. 2019, spre exemplu, sosit la o așa-zisă conferință de presă, premierul Xavier Bettel din Luxemburg (țara natală a “sciaticului” Jean Claude Juncker), a prezentat în batjocură scaunul gol al lui Boris Johnson, într-un parc plin cu activiști “rezist” convocați rapid pentru huiduieli la adresa lui BoJo, chiar dacă partea britanică solicitase anterior ca evenimentul să se desfășoare în interiorul unei clădiri oficiale. Acestea și multe altele au demonstrat că principalul mesajul Brexit sugerat britanicilor și națiunilor europene se referă la Uniunea Europeană ca închisoare din care nu poți să evadezi decât dacă slăbești suficient ca să ieși printre gratii.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Invitații cristoiuTv | Adriana Vitan Balint | Liberalismul prost înțeles într-o țară deznădăjduită și păcatul repetat de a ne face chip cioplit