Vremea cînd masele populare aplaudau dacă Coruptului i se dădea un pumn în nas!

Dau din întîmplare pe un post tv care redifuzează un episod din răsunătorul serial Lumini şi umbre.
Celor de azi serialul nu le spune nimic.
Lumini și umbre e însă un fapt nu atît de artă, cît de Istorie.

E vorba de un serial realizat de TVR între 1979-1982, sub semnul politicii lui Nicolae Ceauşescu de dezvăluire a unor adevăruri nespuse pînă atunci despre perioada de după 23 august 1944.
Romanul cinematografic a fost scris de Titus Popovici şi Francisc Munteanu pentru 52 de episoade, implicînd participarea a 400 de actori, unii dintre ei cei mai mari ai momentului.

Dată fiind dificultatea temei, au fost filmate (de regizorul Andrei Blair), doar 36 de episoade şi difuzate doar 22. Întreruperea serialului nu şi-a avut cauza – cum s-ar crede – și cum se spune azi prostește, în hachiţele lui Nicolae Ceauşescu (doar fostul Conducător îl aprobase), ci în protestele foştilor ilegalişti şi foştilor stalinişti, ca şi în bombănelile Moscovei, suspicioasă la felul cum era prezentată ocupaţia sovietică.

În anii 1981-1982, cînd a fost difuzat la TVR, Lumini şi umbre a făcut epocă.
Epocă politică, desigur
Întîia oară, pe micul ecran se derulau abuzurile şi chiar crimele comise în anii stalinismului românesc.

Crearea serialului şi difuzarea lui s-au vrut expresia depărtării regimului Ceauşescu de regimul Dej sub semnul a ceea ce s-ar putea numi Primăvara de la Bucureşti.
Episodul pe care-l urmăresc acum pînă la capăt (cu memoria mea falimentară, nu mai ţin minte dacă l-am mai văzut) surprinde un moment cu tîlc din anii 1944-1947, mai precis din perioada definită de comunişti drept Lupta împotriva speculei.

Patronul Cosma, interpretat de George Motoi, dă muncitorilor de la fabrica sa o parte din salariu nu în bani, ci în pînză, producţie a fabricii.
Pînza e vîndută la piaţă pe alimente în hotarele unui comerţ cu vădite note de troc.
Gheorghe Dinică interpretează în serial rolul comunistului cinstit, dar dogmatic pînă-n pînzele albe.
Din proprie iniţiativă, comunistul dă buzna în biroul Patronului Cosma pentru a-i cere socoteală în chestiunea salariului în pînză.
Patronul Cosma îi răspunde invocînd dreptul proprietarului într-o economie de piaţă, de a încheia cu muncitorii orice contract, cîtă vreme muncitorii sînt de acord cu asta.
Replica îi trezeşte comunistului indignarea politico-ideologică.

La vremea difuzării, episodul s-a vrut unul de combatere a concepţiilor burgheze ale lui Cosma.
Văzut acum, Cosma e un personaj simpatic, pe cînd comunistul unul antipatic.
Comunistul află de un transport de alcool falsificat de contrabandă împreună cu şeful Poliţiei.
Drept urmare organizează o pîndă, însoţit de muncitori.
Cînd unul dintre transportatori, se pomeneşte cu un pumn în nas de la civilul Dinică, respectivul invocă dreptul la un avocat.
Comunistul se distrează la o asemenea remarcă.

Din perspectiva democraţiei, secvenţa aduce atingere PCR înfăţişînd un activist care încalcă drepturile omului.
Dacă ar fi judecat astfel, cenzura din anii respectivi ar fi eliminat episodul semnificîndu-l drept o calomnie la adresa comuniştilor.
Care comunişti respectau dreptul de a avea un avocat.

De ce n-a fi eliminat cenzura episodul?
Pentru că masele populare nu vedeau nici un abuz.
Dimpotrivă, erau cum nu se poate mai încîntate că arestatului – un Corupt – i s-a dat un pumn în nas!
Unde am mai întîlnit eu încîntarea asta?