După lupte seculare care au durat 1317 zile, Marea Britanie a părăsit blocul european, pe 31 ianuarie 2020, la orele 23:00 (ora 01:00 a României). Evenimentul în sine este un strălucit exemplu al modului în care voința unei națiuni poate învinge intrigile de culise ale taberei globaliste – cu lideri politici, ONG-uri, „filantropi”- finanțatori, instituții media și “elitiști” de la Bruxelles, care au parazitat și au lucrat în tăcere pentru lichidarea rezultatelor Referendumului Brexit din 23 iunie 2016, cel care a impus plecarea din UE. Pentru „livrarea” Brexit-ului, premierul Conservator Boris Johnson (alintat în presă BoJo), un fost primar al Londrei, a avut nevoie de strategii îndrăznețe: a cerut și obținut dizolvarea temporară a Parlamentului, a pregătit legislația post-Brexit și a forțat organizarea de alegeri anticipate. Până la finalul anului 2020, Marea Britanie va continua să aplice regulile comunitare pan-europene în așa-numita „perioadă de tranziție”, timp în care vor fi negociate detaliile unui eventual Acord comercial de liber schimb. Johnson a promis că perioada de tranziție nu va fi prelungită și a chemat națiunea britanică la unitate, după aproape 4 ani de confruntări crâncene între suporterii pro și anti-Brexit, în stradă și la Parlament.
Evident, Brexit-ul britanic deschide solemn calea altor retrageri din Uniune pentru acele state UE nemulțumite de autoritarismul franco-german, de tendințele de acaparare a suveranității naționale, de prezența tot mai agresivă a unor „idioți utili Soros” gen Timmermans sau Verhofstadt care, agitând slogane democratice, lucrează pentru confiscarea UE în folosul unor „elite” neo-liberal-globaliste ce n-au nicio legătură cu interesele prezente si viitoare ale Europei: un proiect generos numit UE, inițiat la începuturile sale ca vehicul pentru solidarizarea națiunilor europene, este folosit azi ca o imensă afacere, prin importul din SUA al unui liberalism „de tip nou” (cripto-internaționalist) care vrea să umple Europa cu job-uri prost plătite, emigranți ilegali, procurori, servicii speciale, supravegheri de masă și neo-marxiști pitici, “educați” la trainingurile fundațiilor lui Soros: ceea ce nu a funcționat la New York, unde este de pază Donald Trump, e acceptat de liderii de carton de la Bruxelles (Comisia Europeană și Parlamentul European), coordonați eventual prin copilul suedez care a părăsit școala pentru “activism”, Greta Thunberg. Ca bomboană peste colivă, în plină epocă de alienare „multiculturală” a Europei occidentale, România este condusă azi cu un roboțel neo-marxist care răspunde la numele de Klaus Werner Iohannis, obișnuit să încalce regulat Constituția și separația puterilor în stat și care este susținut de un cor sonor de argați din Presă, din Guvernul Orban și din Parlament.
… de timpuriu o nedisimulată adversitate față de derapajele „elitelor” UE care, prin Curți judecătorești, gen CJUE, sau prin grupuri politice, au amenințat anterior suveranitatea și legislația Regatului: probabil, cea mai bună dovadă a fost faptul că expresia „Brexit” a fost folosit încă din 2014, fiind atribuită conservatorului David Nuttall: astăzi, această adversitate și-a găsit și o identitate precisă, în conformitate cu votul popular din decembrie 2019, când electoratul din Insulă a votat covârșitor anti-globalist și pentru ieșirea rapidă din Uniunea Europeană. Pentru „livrarea” Brexit-ului, Boris Johnson (alintat în presă BoJo) a recurs la măsuri extreme: fostul primar al Londrei a dizolvat temporar Parlamentul, a pregătit legislația post-Brexit și a fost nevoit să forțeze organizarea de alegeri anticipate pentru depășirea impasului politic: toate acestea, după ce, la solicitarea unui ONG finanțat prin Soros („Best for Britain”), Curtea Supremă decisese în ianuarie 2017, că Tratatul cu UE va trebui aprobat și de Parlament.
… fiindcă rezultatele votului din Decembrie 2019 îi conferă lui Johnson nu doar un avantaj net față de oponenții politici din Parlament, ci și față de echipa de negociatori a Uniunii Europene. În context, este de remarcat și un amănunt pitoresc, legat de una dintre principalele obsesii ale presei britanice neo-liberale (de genul The Guardian, Metro, pe alocuri BBC) și care se referă la inegalitatea salarială pentru aceeași muncă prestată, în defavoarea femeilor, comparativ cu bărbații: în cazul „Brexit”, însă, plătiți egal și având aceleași mijloace la dispoziție, fostul premier Conservator Theresa May a eșuat lamentabil acolo unde Boris Johnson a reușit validarea Brexit-ului. Jurnaliștii din agenda globalismului nu au mai suflat, însă, nimic pe acest “caz” de studiu, fiindcă teoriile globalizării contemporane au incoerențe solide, pe care numai tăcerile sănătoase le pot „rezolva”.
În trei ani de luptă politică și în stradă, în Marea Britanie a fost orchestrat un uriaș spectacol „de umbre și culoare”, menit să obstrucționeze sau să blocheze Tratatul Brexit cu UE. Presa „mainstream” a defilat aproape lunar avertismente asupra „consecințelor grave” pe care le-ar avea pentru economia britanică un Brexit cu „no deal”, adică retragerea din UE fără niciun tratat cu blocul european. Lideri politici importanți precum Jeremy Corbyn (Partidul Laburist), Nicola Sturgeon (Partidul Național Scoțian), Vince Cable (Partidul Liberal Democrat), responsabili din Partidul „Verzilor” și alții au chemat insistent la organizarea unui al doilea Referendum Brexit. A fost invocată și dezbătută public inclusiv „temerea” că un Brexit ar putea reactiva pericolul numit „Armata Republicană Irlandeză” (IRA), pe negocierea așa-numitului capitol „Backstop” care instala o frontieră „prietenoasă” între Irlanda (UE) și Irlanda de Nord (Marea Britanie), iar un fantomatic grup „dizident republican” chiar a organizat în 2019 unele atacuri, fără amploare, la Belfast.
Nu au lipsit atacurile și insultele adresate reprezentanților britanici dinspre „roboțeii utili” neo-liberali, asamblați în garajele lui Soros din UE: în septembrie 2019, spre exemplu, sosit la o așa-zisă conferință de presă, premierul Xavier Bettel din Luxemburg (țara natală a „sciaticului” Jean Claude Juncker), a prezentat în batjocură scaunul gol al lui Boris Johnson, într-un parc plin cu activiști „rezist” convocați rapid pentru huiduieli la adresa lui BoJo, chiar dacă partea britanică solicitase anterior ca evenimentul să se desfășoare în interiorul unei clădiri oficiale. Șicanele permanente la adresa guvernului conservator de la Londra, derulate prin reprezentanți importanți ai UE (precum Guy Verhofstadt, Donald Tusk, Jean Claude Juncker șa) au sugerat în timp, că disperarea provocată de Brexit la Bruxelles este net mai mare decât cea resimțită la Londra. Marea Britanie s-a retras din UE când Uniunea a ajuns un burger care satură doar foamea liderilor din Germania, Franța și Olanda. Un lucru este cert: fără banii britanici, conducerea Uniunii Europene va deveni mai suplă. Ceea ce nu este rău deloc pentru sănătatea continentului.
Felicitari Domnule Ion Cristoiu, va urmaresc de peste 25 de ani, sunteti un adevarat literat si patriot prin curaj, demnitate, patriotism (nationalism e cuvantul meu preferat pentru un neam demn de romani cu identitate nationala si culturala!) si profesionalism!
ROEXIT este singura solutie viabila pentru cei ce simt curat romaneste si isi iubesc tara si poporul! Si nu uitati ca inca mai exista oameni liberi si ortodocsi!
Doamne ajuta!
Ortodoxule, fii bun si observa ca articolul acesta nu este scris de Ion Cristoiu.
Vorbim peste vreo doi, trei ani, domnule Anti-UE, când o sa poti face o retrospectiva a momentelor fericite aduse de brexit pentru majoritatea englezilor si nu doar pentru politicianistii inconstienti, cu ifose de mari patrioti.
Si ai grija sa nu te bântuie fantoma lui Soros dupa ce acesta îsi va da duhul, ca prea esti obsedat de persoana filantropului, punându-i în cârca toata mizeria lumii în care traim!
Brexit-ul e plans doar de fomistii din UE care gaseau un job de rahat prin „Anglea”. Britsii au dovedit ca sunt o natie demna si nu stau sa astepte ordine de la Berlin, dupa ce i-au caftit pe fritzi in doua runde. Oricum, prima fisura la temelia Kolhozului a fost facuta. Astept cu nerabdare colapsul, indiferent de consecinte. Demnitatea nu trece prin stomac. Decat cu burta plina si cu limba in curul nemtilor mai bina sarac dar cu gura curata.
Mama mia, ce te mai unge la suflet articolul asta, cibule! Mei, dar tu esti chiar mai rau decât Mr. Horia.
Spre informarea ta, sa stii ca nu doar „fomistii din UE care gaseau un job de rahat prin “Anglea” plâng brexitul. Exista numerosi oameni de afaceri, nu neaparat cu firme foarte mari, fie straini rezidenti în Anglia, fie englezi rezidenti în tari UE, care-si vad viata întoarsa pe dos din cauza adoratului tau brexit. Si as putea continua… dar nu am chef acum.
P.S. Daca ar avea loc roexitul, pe care banuiesc ca ti-l doresti cu ardoare, esti pregatit pentru reprimirea „fomistilor” în tara care nu a fost si nu va fi în stare jamais sa le ofere un loc de munca?
E usor a scrie versuri…
Doar o vorba sa-ti mai spun.
«Pool of pools», sondajul sondajelor, care realizeaza media ultimelor 6 sondaje, arata în septembrie ca 53 % dintre englezii sadea nu-si doreau brexitul. Astia nu sunt „fomistii” de care pomeneai d-ta, cibule.
O vorba veche spune ca lucru’ amestecat miroase a c..t! UE e lucru’ amestecat. Cu alte cuvinte miroase a c…t. Si nu veni cu vrajeala comandata de globalistii progresisti. Daca iubesti multiculturalismul, nu ai decat sa-ti umpli casa cu straini, sa vedem daca o sa-ti convina. Hai salam!
Cunosti povestea cu ungurii rasisti din Ditrau? Cine miroase a kkt acolo? Te pomenesti ca o sa-mi zici ca nu este vorba despre ungurii cu piele alba ca zapada, curati în cuget si-n simtiri. Hai salam si tie.