Dejun cu Vladimir Putin

12. Obosit de moarte, capitalismul a ajuns în Piaţa Roşie

Pentru a ajunge la Kremlin, e musai să treci prin Piaţa Roşie. Despre Piaţa Roşie, zisă, în ruseşte, şi Krasnaia Plosciadi, scrisesem în primul volum al Lumii văzute de un român rupt în fund, drept concluzie la vizitele dinainte de 1989:
„După agitaţia de peste zi, profit de un moment de relaxare şi ies seara tîrziu, în Krasnaia Plosciadi. Aici e ca pe un imens platou de filmare. Puternice reflectoare, cocoţate pe acoperişul faimosului G.U.M., cîntat, printre alţii, şi de Maiakovski, ţin zidul roşu al Kremlinului într-o lumină albă strălucitoare. Grupuri, grupuri de turişti străini fotografiază ceea ce ar putea găsi de o sută de ori mai frumos în cărţile poştale. Sus, în vîrful turnurilor, veghează stelele bolşevice de cîteva tone. Flutură, discret luminat pe dedesubt, steagul cu secera şi ciocanul. Pe străduţe lăturalnice, tipi misterioşi se dau pe lîngă tine şi se interesează la iuţeală, ca şi cum nici n-ar fi întrebat, dacă n-ai ceva de vînzare“.

În Rusia, schimbările majore, chiar şi cele revoluţionare, s-au supus unui principiu pe care l-aş numi al cercurilor concentrice. De pornit, au pornit – se înţelege – din cabinetul Ţarului, al Secretarului General sau al Preşedintelui. După o săptămînă abia dacă au ajuns în birourile de alături. După o lună, la zidurile dinăuntru ale Kremlinului. După o lună şi jumătate, la zidurile din afară. Pentru a fi resimţite în Piaţa Roşie, a fost nevoie de un an şi jumătate, dacă nu de doi. De Siberia, nici să nu mai vorbim. Pînă să ajungă schimbările în Siberia, Emiţătorul de la Kremlin – Ţarul, Secretarul General sau Preşedintele – a dispărut. Mort într-un atentat sau de moarte bună, în cazul Ţarului, dat jos într-o Plenară de-ai lui, în cazul Secretarului General, şi răsturnat prin vot, în cazul Preşedintelui.

De la prăbuşirea comunismului au trecut ani buni. Schimbările capitaliste din Cabinetul Preşedinelui au ajuns pînă la urmă în Piaţa Roşie. Ocolind însă nucile tari ale socialismului. Mausoleul lui Lenin în spate, tarabe cu flori de vînzare, vînzători de Matrioşe şi plasatori de căciuli sustrase din stocurile Armatei Roşii. La o privire grăbită, economie de piaţă cu acte în regulă. La o privire mai atentă – dacă ai răgaz de aşa ceva şi nu eşti ocupat cu prinderea celui ce ţi-a şterpelit portofelul – capitalism à la russe: capitalismul musafir. Mai numeroşi şi mai prezenţi decît străinii sînt băştinaşii de sorginte sovietică: marinari cu beretă revoluţionară, descinşi parcă acum cîteva clipe de pe crucişătorul Potemkin, veterani ai tuturor războaielor de Apărare a Patriei, copii în ţinută capitalistă, dar cu priviri de pionieri veniţi la Marele Învăţător.

(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)