Gîndul de duminică, 14 februarie 2016

Despărțirea mea de Evenimentul zilei!

Numărul din 10 decembrie 2015 al Evenimentului zilei a apărut pe prima pagină cu o ştire despre organizarea internă a ziarului:
Dan Andronic s-a autosuspendat din funcţia de director al ziarului.
Ion Cristoiu a devenit director onorific.
De atunci figurez în ediţia tipărită şi în clipurile publicitare ale ziarului, cu sau fără poză, drept director onorific al ziarului Evenimentul zilei.

Despre cum am ajuns eu director onorific şi am făcut şi ce-am dres în această funcţie onorifică (nu sînt plătit nici măcar cu un pumn de seminţe pentru funcţia asta!) n-am scris pînă acum.
Acum cînd cer în chip public să fiu scos din funcția asta, luînd în calcul și o încetare a colaborării cu ziarul, simt nevoia să explic de ce am acceptat funcția de director onorific.

Colaborez cu un comentariul zilnic la Evenimentul zilei de vreo cinci ani.
Oricum, de cînd a venit Dan Andronic în fruntea ziarului.
Colaborarea mea s-a limitat strict, din punctul meu de vedere, la trimiterea unui text înainte de ora 20, ca să prindă ediția tipărită a ziarului, și din cel al redacției la a mi se publica textul fără nici o modificare sau cerere de modificare.

Contrar legendelor răspîndite de propaganda de partid și de stat, colaborarea mea n-ar nici o legătură cu Elena Udrea sau Traian Băsescu. A depins numai și numai de Dan Andronic.
Contrar părerii unor cititori n-am avut nici o influență asupra structurii ziarului și asupra politici editoriale.
Ba chiar – știu că unii nu vor crede, cînd le-am semnalat celor din conducere vreun subiect cultural (chestiunea disputei pe moștenirea lui Arghezi, au zis, da, da, și n-au făcut nimic, deși eu le semnalasem subiectul considerînd că e interesant).

A venit seara lui 9 decembrie 2015.
Din cîte-şi mai amintesc unii, ziarul trecea printr-un moment greu, poate cel mai greu din istoria sa.
Dan Andronic era reţinut de DNA pentru 24 de ore în Dosarul Ferma regală Băneasa.
Confraţii lui Dan Andronic declanşaseră o campanie tipică în aceste vremuri, în care democraţia a fost înlocuită cu dictatura Binomului SRI-DNA, Poliţia politică a României din ultimii ani.
Cel implicat într-un Dosar făcut de Binomul SRI-DNA devine peste noapte Duşmanul poporului din vremurile staliniste.

Ştiam că Mădălin Voicu cântă la vioară.
Ei bine, nu cîntă la vioară.
Mădălin Voicu înjură ca un porc.
S-a urmărit altceva prin publicarea de către Binom a stenogramelor unor discuţii private ale lui Mădălin Voicu?!

La fel şi cu Dan Andronic.
Tot ce ştiam despre unul dintre cei mai buni elevi ai mei din Şcoala Evenimentul zilei se dusese dracului.
Mă ciupeam ca să văd dacă nu visez.
Dan Andronic nu era ziarist. Era un impostor care se dădea ziarist.
Campania viza şi Evenimentul zilei.
Ea urma unei alte campanii provocate tot de Binomul SRI-DNA.
Cea potrivit căreia Evenimentul zilei era proprietatea Elenei Udrea.

Deşi campania mă țintea şi pe mine (cică publicam la Evz, nu pentru că eram Ion Cristoiu, ci pentru că poruncise Elena Udrea să fiu publicat!) n-am ţinut seamă de nimic şi, în seara lui 9 decembrie 2015, cînd atît Dan Andronic, cît şi ziarul treceau printr-o mare cumpănă, am acceptat să fiu trecut director onorific.

Iniţial am fost rugat să accept trecerea funcţiei de director în locul lui Dan Andronic.
Am explicat că un astfel de accept m-ar obliga să închid biblioteca şi să vin la ziar zi de zi, pentru a-l conduce.
Mă vedeau foştii mei colegi acceptînd funcţia de director fără a conduce efectiv ziarul?

În cazul funcţiei de director onorific, am pus următoarea condiţie:
Accept, deşi mulţi o să mă înjure, dar, din cînd în cînd, mai precis cînd ziarul se angajează într-o campanie de presă mai aparte, să fiu consultat şi eu.
Nu mă amestec în treburile ziarului, ele merg bine şi sub colaboratorii lui Dan Andronic, deşi asta înseamnă şi multe riscuri, printre care şi cel de a fi puse pe seama mea poziţiile politice ale ziarului. Şi aşa, după ani de scris zilnic la Evz, întîlnesc cititori ai ziarului care-mi reproşează lucrurile tipărite în ziar sau publicate on-line ca fiind cu acceptul meu.
Era – se înţelege, o condiţie de bun-simţ.
Una e să fiu colaborator și alta e să fiu director onorific.
Nu puteam gira cu numele meu ceea ce eu consideram deraieri ale ziarului de la deontologie.

Condiţia asta avea însă un subtext generat de realităţile lui 2016.
Intuiam – şi nu m-am înşelat, că va fi un an cumplit pentru presă.
Cumplit, pentru că presa va fi folosită pe scară largă în bătăliile politice mafiote, definitorii pentru acest an electoral de răscruce.

Pe cristoiublog.ro apar numai lucruri scrise de mine.
E un spaţiu pe care-l ţin sub control.
În cazul unui ziar, era riscul folosirii lui ca instrument într-o Diversiune politico-mafiotă.
Automat, giram folosirea ziarului.

Cititorii acestui blog ştiu părerea mea despre Legea defăimării.
A fost o tentativă comică a lui Liviu Dragnea de a fi european cu orice preţ.
PNL, care şi-a făcut deja tema de campanie pentru 2014 – PSD – partid antidemocratic, partid comunist, a speculat prostia lui Liviu Dragnea, declanşînd o campanie furibundă pentru a face din Legea defăimării o tentativă de sugrumare a libertăţii presei.
Obiectivul mi-era limpede.
Se urmărea ca PSD să treacă drept un partid comunist, nereformat, un partid care-și apără corupții vîrînd pumnul în gura presei.

Miercuri, 10 februarie 2016, citesc pe site-ul Evenimentului că ziarul a declanşat o campanie de răsunătoare împotriva Legii defăimării, cuprinzînd articole împotriva Legii şi o petiţie on-line, pe care cititorii erau invitaţi s-o semneze.
Mai mult, ziarul vorbea în termeni bombastici de mii de oameni în stradă.
Mi-am făcut cruce.
Site-uri considerate anti-PSD prin naștere au adoptat o poziție prudentă față de inițiativa lui Liviu Dragnea, intuind ca și mine c-a fost o tentativă nătîngă a președintelui PSD de a dovedi că PSD nu mai e comunist.

Dintre toate site-urile și ziarele, Evenimentul zilei, ziarul la care eu eram trecut director onorific și ziarul cu pretenții de echidistanță, se angaja într-o campanie de militantism politic împotriva unui partid, făcînd jocurile unui alt partid.
E greu de spus cît de tare urăsc implicarea presei în campanii de militantism bolşevic împotriva unui politician, a unui partid, gen: Semnaţi petiţia on-line! Ieşiţi în stradă! Să dăm jos Guvernul!

Da, presa se poate angaja în campanii. Acestea trebuie să fie însă ale societății civile și nu ale partidelor politice.
Presa trebuie să fie echidistantă în bătălia politică.
Păi, cum să mai fie presa echidistantă, cîtă vreme își asumă campanii electorale ale unui competitor politic?

Pentru prima dată de cînd sînt director onorific i-am sunat pe cei care-i ţin locul lui Dan Andronic, foştii mei elevi din Şcoala Evenimentului zilei.
Le-am spus că tot ceea ce fac în chestiunea Liviu Dragnea e o deraiere de la normele profesiei de jurnalist.
Oricît de tare l-ai antipatiza pe Liviu Dragnea nu poți duce o campanie furibundă prin care-l acuzi de un lucru pe care nu l-a făcut.
Le-am explicat că Evenimentul zilei devine astfel fără să vrea instrumentul de presă al Diversiunii puse la cale de PNL.
Le-am spus că e singurul ziar care s-a aruncat în campania asta fără a-i calcula riscurile.
Mi s-a bălmăjit ceva că n-au ştiut, că aşa au crezut că-i bine.

Telefonasem ca să cer scoaterea mea din funcția de director onorific. N-am nimic împotrivă să duceți orice campanie vreți.
Cu o condiție:
Să mă scoateți din funcția de director onorific.
Cîtă vreme scrie pe frontispiciu Ion Cristoiu – director onorific, orice campanie angajează și numele meu.
Și sunt prea bătrîn ca să-mi stric imaginea doar de dragul vostru, chiar dacă-mi sunteți simpatici.

Am renunţat însă după ce discuţia m-a lăsat să înţeleg că aveam dreptate şi că, pe viitor, în astfel de împrejurări, mă vor întreba și pe mine.
Fie şi pentru că sînt mult mai bătrîn decît ei în materie de folosire a presei de către politicieni pentru interesele lor mafiote.
Spre uluirea mea, Evenimentul zilei nu numai că n-a renunţat la campanie, dar mai mult, de miercuri încoace, a exacerbat-o.
Am mai sunat o dată vineri, crezînd că foştii mei colegi n-au înţeles despre ce-i vorba:
Că nu pot gira cu numele meu o campanie de presă pe care eu, cel puţin, o consider o deraiere de la normele profesionale, care cer echidistanță față de partidele în confruntare.
Iar mi s-a bălmăjit ceva.

Sîmbătă, accesînd site-ul, dau peste două surprize:

  1. Campania a luat proporţii urieşeşti.
  2. Distinsei Carmen Iohannis, soţia lui Klaus Iohannis i se fac nişte greţoase masaje cu limba de către Evenimentul zilei.

Şi atunci am înţeles:
Băieţii ăştia de la Evenimentul zilei au nişte interese.

E treaba lor ce interese au.
Doar să nu mă ia pe mine de prost.
Prostul care le girează cu numele punerea ziarului în slujba unor interese politice străvezii.
Dat fiind că n-am nici un canal de comunicare cu actuala conducere a Evz, folosesc această cale pentru a anunţa:
Cererea mea de a fi scos din funcţia de director onorific.

Cometarii

46 Responses to Gîndul de duminică, 14 februarie 2016

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Marsilia, marele port de Provence – partea I

Cerşetorii care ştiu pe de rost Iliada
Fortul Napoleon de la Ostende
Cînd CIA finanțează pe sub mînă Cultura
Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro | 8. Scandalul exproprierii
Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan | 14. Și redacția Zig- Zag a fost devastată de mineri!