Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia cu 87,97 la sută

Gîndul de marți, 25 iulie 2017

Orice tentativă de dezbatere internă în PSD e sugrumată în fașă de ciomăgarii din Camarila lui Liviu Dragnea

Criza din PSD, de îndată devenită Criză politică națională, poate și pentru că Klaus Iohannis a stat în expectativă, urmare a trocului făcut cu Liviu Dragnea, a fost comentată și de foștii lideri ai Partidului. Ion Iliescu n-a intervenit, fapt stupefiant, dacă ne gîndim la ambiția fostului președinte de a rămîne în politică indiferent de prețul în planul sănătății. În schimb, Victor Ponta și Adrian Năstase au simțit nevoia să-și spună cuvîntul. Poziția fostului premier e știută și răsștiută. Victor Ponta a optat pentru o bătălie cu Liviu Dragnea alături de Sorin Grindeanu. Mai puțin mediatizată a fost poziția lui Adrian Năstase. Acesta și-a exprimat public opinia atît pe blog, cît și într-o emisiune la România Tv, la care m-a avut pe mine partener de dialog. Pe blog, Adrian Năstase a scris sîmbătă, 24 iunie 2017, după ce automoțiunea de cenzură a PSD trecuse și în bătălia dintre Florian Coldea și Eduard Hellvig, biruise Florian Coldea, următoarele:

„În acest week end au loc negocieri esenţiale pentru viitorul guvern şi pentru viitorul PSD. Desemnarea, luni, a candidatului de premier dar şi a măsurilor de recredibilizare a partidului sunt aşteptate cu mult interes. În opinia mea, nu este suficientă o bună desemnare. Este foarte importantă lansarea unor măsuri care să angajeze membrii partidului într-o dezbatere mai largă, pregătirea viitoare a cadrelor, re-ideologizarea partidului şi lansarea unor noi proiecte de solidarizare internă în organizarea Centenarului Marii Uniri. Relaţiile externe ale partidului ar trebui, de asemenea, revitalizate. Şi multe altele…”

Anterior, duminică, 18 iunie 2017, la România lui Cristoiu, Adrian Năstase adoptase în chestiunea Ce face Sorin Grindeanu?, o poziție mai aparte. Spre deosebire de mine, care susțineam îndărătnicia lui Sorin Grindeanu de a nu demisiona, pentru că așa i-a cerut Partidul, sintagmă blestemată, moștenită genetic de PSD de la PCR, fostul președinte al Partidului, soldat credincios al formațiunii, credea că premierul trebuia să demisioneze pentru ca ulterior să acționeze pentru instaurarea unui climat cu adevărat democratic în PSD.

„Eu dacă aș fi fost în locul lui Sorin Grindeanu îmi dădeam demisia, chiar dacă decizia partidului nu mi se părea corectă din diverse rațiuni (…). În urma unei astfel de demisii puteai să acționezi mai departe prin crearea unei mase critice, prin intermediul unui Congres (…)”.

La vremea respectivă am luat atitudine critică față de această asumare aiurea a atotputerniciei Partidului, întruchipat, desigur, de persoane fizice trecătoare, mai ales că ea lăsa impresia unei acceptări a loviturilor mizere tipice PSD, în genul celei care l-a scos din joc pe Adrian Năstase în martie 2006, la hotelul Confort, printre fleici și prezervative.
Rezumată, poziția lui Adrian Năstase față de Criza iscată de turmentarea lui Liviu Dragnea ca urmare a lustruirii sîrguincioase a persoanei sale de către Camarila din PSD, poate fi prezentată astfel.

Sorin Grindeanu trebuie să demisioneze. După aceea, ca membru PSD el va putea și chiar va trebui să acționeze din interior astfel încît din balamucul Crizei să se tragă concluziile practice vitale pentru necesara revoluție din partid. Adrian Năstase era convins că tot ce se întîmplă rău cu PSD după alegerile din 11 decembrie 2016 își are cauza în anchilozarea Partidului, în absența unei minime dezbateri în partid și mai ales a unei minime tresăriri a democrației interne. Pe acest fond, el credea că Sorin Grindeanu trebuie să demisioneze din funcția de premier și să rămînă în PSD. Pentru că – susținea el – numai din interiorul PSD poate fi modernizat acest partid. Cîtă vreme nu te supui deciziilor, chiar și nedrepte, îți asumi riscul de a nu te putea implica din interior în declanșarea Revoluției din partid.

Intervenția lui Adrian Năstase a trecut aproape nebăgată în seamă. Nu numai de presă, dar și de propriul partid. De presă nu mă miră. Criza din PSD, devenită Criză politică prin simplul fapt că PSD e partid de guvernare, a fost un nou examen la care Presa noastră a picat cu brio. Presa antiPSD a văzut în Criză un nou prilej de a tăbărî asupra PSD cu ciomegele mediatice pe care le știu de pe vremea FSN-ului. Presa PSD-istă, întruchipată de cele două televiziuni de știri concurente – România tv și Antena 3 –, a găsit în Războiul conjugal din partid un nou moment de a mai obține ceva tain. Ar fi fost normal ca măcar presa PSD-istă, presupus de Stînga, să consacre spații însemnate dezastrului care a fost și mai e răsturnarea propriului guvern de către PSD la nici șase luni de la investire și mai ales răsturnarea fără o minimă explicație dată electoratului PSD și națiunii.

Ar trebui să ne mire însă nebăgarea în seamă a intervenției lui Adrian Năstase de către liderii PSD. Adrian Năstase e cel care a modernizat partidul. E cel care a făcut ca PSD să poată invoca oricînd forța de a administra bine țara. E un lider PSD scos din jocul politic prin mijloacele securistice ale Statului Paralel. E premierul cu care au lucrat mulți dintre liderii de azi ai PSD. Sfaturile sale ar trebui luate în seamă fie și din acest punct de vedere. Ele ar trebui luate în seamă și pentru că pleacă de la o radiografie corectă, lucidă, a situației din partid.

La vremea expunerii publice a poziției lui Adrian Năstase, neluarea în seamă a sfaturilor fostului premier se putea explica prin concentrarea actualei conduceri pe gestionarea Crizei. PSD avea în față examenul desemnării unui nou premier, dar mai ales examenul acceptării acestuia de către Klaus Iohannis. Chiar dacă noul premier Mihai Tudose fusese acceptat de președinte în cadrul negustoriei – noul guvern PSD în schimbul complicității PSD la cumpărarea de rachete Patriot cu suma enormă de 3,9 miliarde dolari –, riscurile unei respingeri rămîneau în picioare.

De la finele Crizei a trecut deja o lună.
S-a întîmplat ceva în PSD menit a ne convinge că sfaturile lui Adrian Năstase au fost luate în seamă?
Nu s-a întîmplat nimic.
Poziția lui Adrian Năstase nu era numai una a unui fost președinte PSD, cu o solidă experiență în materie de tentative mai mult sau mai puțin reușite de modernizare a Partidului. Era și una a electoratului, inclusiv, dacă nu mai ales a electoratului PSD.

Toată tevatura cu forțarea demisiei premierului după nici șase luni de guvernare, cu incredibila Moțiune de cenzură împotriva propriului guvern își avea cauza în marile slăbiciuni ale vieții interne a PSD. Cîtă vreme partidul a fost în Opoziție, aceste slăbiciuni – între care se numără absența oricărei democrații, reducerea organismelor colective de conducere la postura de simple rotițe ale comenzilor date de Liviu Dragnea, cadrul în care deciziile sînt luate de un grup restrîns – nu s-au văzut. Campania electorală n-a fost un examen pentru forța PSD. PSD a cîștigat fără să facă nimic, mulțumindu-se să exploateze votul negativ dat guvernării Klaus Iohannis prin intermediul lui Dacian Cioloș. Acum însă, după parvenirea la guvernare și îndeosebi după absența unei Opoziții puternice, PSD a început să-și arate buboaiele purulente. Nu neapărat cu prilejul Crizei. Aceste buboaie s-au întrezărit deja din timpul tulburărilor produse de Ordonanța 13. Dincolo de aberația deciziei, ca reacție la provocările Străzii, PSD s-a dovedit un partid anchilozat, greoi, incapabil să reacționeze prompt și inteligent.

O dezbatere despre cauzele Crizei, despre situația din PSD se impunea în chip necesar.
Se impunea și pentru că, deși a supraviețuit la Putere, e limpede că PSD și-a pierdut suflul electoral din decembrie 2016. După șase luni de guvernare, PSD e mai erodat decît altădată după patru ani de guvernare. Marile proiecte asumate de PSD, stabilirea unei politici limpezi față de principalul dușman politic – Klaus Iohannis – presupun în chip necesar o veritabilă revoluție în viața internă a PSD. Această Revoluție nu e posibilă însă fără o dezbatere amplă, dramatică chiar în PSD asupra cauzelor Crizei, asupra marilor slăbiciuni ale partidului.

A avut loc această dezbatere?
E o întrebare firească.
N-a avut loc.
Ba mai mult, orice tentativă de a o declanșa, cum a fost cea a lui Cătălin Ivan a fost repede înăbușită de ciomegele Camarilei lui Liviu Dragnea, cel care se opune din răsputeri oricărei dezbateri, pentru că aceasta ar ajunge inevitabil la rolul nefast pe care-l joacă președintele PSD în destinul partidului, rol care se profilează pe zi ce trece drept unul de gropar al PSD.

Cu o lună în urmă, Adrian Năstase încerca să ne convingă că Sorin Grindeanu trebuie să rămînă în PSD pentru a putea contribui din interior la Revoluția cerută imperios de supraviețuirea PSD ca principalul partid postdecembrist.
Viața l-a contrazis flagrant pe fostul președinte.
Sorin Grindeanu a fost dat afară din partid.
Orice tentativă de a stîrni o dezbatere în PSD despre viața internă a partidului, despre necesara modernizare a partidului de guvernămînt, e supusă imediat campaniei de cotonogire din partea Camarilei lui Liviu Dragnea.
Cîtă vreme Liviu Dragnea va rămîne în fruntea PSD, nu ca un președinte de partid european, ci ca un Bulibașa de grup interlop, nu ca un lider de partid democrat, ci ca un mărunt vătaf local, PSD n-are nici o șansă să fie scos de sub aparatele de respirație politică din prezent, tipice celor în agonie.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

16 comentarii pentru articolul „Gîndul de marți, 25 iulie 2017”

  • EVZ. Prin 2003, un „profesor” – susţinut de Gabriel Oprea – urmărea s-o trântească pe Rodica Stănoiu de la ministerul justiţiei.

    Cin’ să fie, cin’ să fie enigmaticul „profesor” din descrierea generalului de la SIPA, Marian Ureche?

    E cred că-i vorba de Cristian Diaconescu.
    De altfel a reuşit ce şi-a propus; i-a luat locul Rodicăi Stănoiu în martie 2004.
    Era cadrul didactic la Fundaţia Colegiul Naţional de Apărare, ba chiar şi fondator; aici Cristian Diaconescu a sădit şcoala de mâine a apărătorilor de siguranţâ naţională, unde Oprea şi-a început plantaţiile de obiceiuri doctorale.
    Între 2000-2002 cine era vicepreşedintele aceluiaşi Colegiu Naţional de Apărarei? Gabriel Oprea. Cum să nu se susţină între ei?

    Apropierea dintre cei doi a continuat pe trasee cameleonice simultane, prin ministere mai epoleţizate din născare ( Diaconescu MAE şi Oprea MApN+ MAI, partide şi guverne ca siamezii:
    PSD,
    UNPR,
    PDL,
    MRU
    şi-un pic de PMP.

    http://evz.ro/ureche-dezvaluiri-sipa.html

    • Mă miră absenţa lui Diaconescu din jurul evenimentului decembrie 2009. Trebuie să fi fost şi el pe-aproape. 😆
      Oprea şi Diaconescu am mai avut un loc cu priză comună: judecătorii de la Judecătoria sectorului 1, folosiţi în câmpul tactic, inclusiv electoral; de altfel, de la aceeaşi judecătorie (nu-i o coincidenţă) au fost atrase mai multe judecătoare – prin detaşare – la MAE.

  • Coşmarul celor vânduţi serviciilor este rotirea cadrelor, adică aternanţa la lepădarea de Satana.
    Cine se crede protejat pe viaţă prinde gustul şi curajul de a se băga adânc până-n măduva vulnerabilităţii.

    Când te scapă SRI-ul din braţe, numele tău e vulnerabilitate aproape rezolvată. Mai lipseşte ceva: garanţia tăcerii. Tăcerea celui căzut cu baza de date din cap periculos de încărcată.

    De regulă nu ştii unde te va duce căderea liberă.
    În Serbia s-au ocupat toate locurile eligibile.
    Patriotismul te atrage în locurile special amenajate din celulele de maximă siguranţă naţională de pe pâmântul strămoşesc.

    Cine te-a pus să-ţi încarci memoria cu secrete de stat la întuneric, acela ştie ce meriţi: un vorbitor supravegheat.

    • alternanţa la lepădarea de Satana.

    • Locul special amenajat de unde înaintaşii celor cu memoria încărcată de vulnerabilitate au avut permisiunea să iasă doar cu picioarele înainte, vorba nemuritorului Ilici, se numeşte puterea exemplului convingător.

      Cu cât lista execuţiilor este mai lungă, cu atât convingerea tăcerii este mai mută.
      Unitatea de măsură a convingerii este angajamentul secretizat. De unde credeţi că emană atâta spaimă a libertăţii de exprimare în rândul procurorilor, de exemplu? Din consensul protocolar angajat cu SRI-DNA în contractul prenupţial întocmit după Legea Omertei.

      Legea pământeană se laudă cu protejarea libertăţii de exprimare a proscrişilor care divulgă fapte penale, dar cei mulţi şi muţi de frică n-au încredere în intepretarea şi aplicarea acestei legi înşelătoare nici cât negrul sub unghie.
      Tot puterea exemplului le-a luat maul.
      Sistemul judiciar a lucrat intens şi cu migală la descurajarea tentativelor de divulgare a faptelor de criminalitate organizată sub protecţia confidenţialităţii impuse în clauze şi protocoale, secretului de stat oriunde te afli şi în special a spaimei de repercusiuni.

      Comunicatele mobilizatorare „Cine face ca denunţătorul pe terenurile de joacă – „Noi suntem DNA!”, „Noi suntem SRI!”,”Noi suntem Statul!” – acela va fi ascultat cum vorbeşte ca mutul, tot pentru probarea puterii exemplului descurajator.

      Numai o lege explicită, simplă, clară şi cu putere de aplicare supravegheată de sancţiuni severe le poate oferi – celor dispuşi să vorbească – libertatea de exprimare sub protecţia domniei Legii şi nu de teama intepreţilor care o dispreţuiesc sub paravanul luptei cu corupţia pitică.

  • Şefii sunt de trei categorii:
    1. Adaptaţii. Nici ei n-au ştiut ce bine se vor descurca după avansare.

    2. Musculoşii. Aproape şefi, cât pe ce să încerce marea înălţare cu degetul! Fără război mulţi viteji se arată… în galerie. Unii s-au născut să joace impresionant numai miuţa.

    3. Rataţii. Cei mai mulţi dintre ei nu-şi dau seama pe ce lume se află nici după încheierea mirajului. 😆 Se simt permanent încercuiţi de subminarea autorităţii. Au psihologia gelosului incurabil: văd peste tot numai concurenţă neloială. 😆

  • Simulările şi lucrăturile la două capete ale trădătorului Dragnea (cu Coldea, Kovesi, Dîncu, etc) se potrivesc cu binecunoscuta previziune a lui Abraham Lincoln:

    „Câteodată îi poti păcăli pe toţi oamenii, pe unii îi poţi chiar păcăli întotdeauna, dar întotdeauna şi pe toţi oamenii nu vei reuşi să-i păcăleşti niciodată”.

    Când Dragnea a început să spună poveşti pescăreşti – „Dacă nu mai am autoritate în partid, mă apuc la pescuit profesionist” – şi-a deconspirat printre dinţi pofta de autoritate absolută.
    I s-a urcat la cap conceptul exagerat al meritului său absolut (unic şi incontestabil) la câştigarea alegerilor din 2016.
    Dragnea nu a suportat încrederea exprimată de Grindeanu în contribuţia decisivă la câştigarea alegerilor a celor mulţi, de la munca de jos, pălmaşii, mobilizatorii, cumpărătorii, investitorii, maşiniştii, tractoriştii etc 😆
    A zdruncinat piedestalul unicatului.

    • Coldea, Kovesi, Dîncu şa l-au lucrat pe Ponta cu ajutorul infiltratului lor preferat, Dragnea.
      Când Ponta a fost agăţat în primul dosar al DNA (în tandem cu Şova), Iohannis a ieşit la bătaie – conform planului – să ceară demisia premierului inculpat.
      N-a ţinut figura şi-au trecut la planul B. În acest timp, Dragnea se încălzea de mama focului şi îşi freca palmele de nerăbdare. Se comporta ca viitorul înlocuitor al lui Ponta în toate funcţiile. A avut parte de tot sprijinul forţelor de asalt, pentru accensiunea lui multilateral programată, dar asta presupunea în primul rând ca Ponta să nu ajungă preşedintele României.
      Planul B nu-l exclude pe C, de la „Colectiv”.

      • Ascensiunea lucrează la pachet cu ameninţarea/şantajul de natură penală.
        Testiculul nestrâns tinde să evadeze.

      • Dosarele penale pornite împotriva persoanelor agreate de SRI (agenţi de influenţă, colaboratori, turnători, acoperiţi şi nedescoperiţi), chiar dacă se ajunge la un fel delicios de condamnare modică, mai are un rol: simulează distanţa dintre persoana folosită şi SRI (se joacă de-a inteligenţii în luptă cu ochii lumii 😆 ). Ambele părţi lucrează continuu la vopsit imaginea de neprihănit a executantului, in special cu lozinci de panică simulată:
        – „Mă aştept să mi se mai întocmească un dosar la DNA”
        – „Am informaţii că se pregăteşte arestarea mea în luna mai (2017)” – gogoaşa asta sfidează nepotrivirea elementară dintre arestare şi încuviinţarea obligatorie de la camera din care panicatul lider PSD face parte.
        -” Dacă se întâmplă aşa ceva e foarte grav”. Vai, ce eroic luptă Dragnea cu „sistemul lui Grindeanu”… la fileu! 😆

        – Hoţpătar, încă un „Opus One” la domn general, fuguţa!

  • Masa critică exclusă din PSD are picioarele rupte.
    Masa critică rămasă în PSD nu are picioare deloc. Merge pe burtă. Cum se ridică vreunul într-un picior sau două, imediat se aplică operaţia ortopedică de rupere a oaselor fără anestezie. Pierde şi dreptul de a purta cârjă. 😆

    Sorin Grindeanu s-a apărat acceptabil şi l-a lucrat pe Dragnea prin „metoda medalionul”: „Dacă voi nu mă mai vreţi, atunci îl vreau eu pe Dragnea şi mor cu el de gât”.
    Cu sau fără intenţie, după refuzarea demisiei, Grindeanu l-a tras pe Dragnea într-o scufundare spre incertitudine. Liderul evaluatorilor s-a trezit evaluat în sondaje şi putem afirma că Grindeanu a avut o contribuţie echitabilă.

    Teoria respectării partidului după ce te-a umilit este pentru pupători fără demnitate, laşi, fricoşi, dependenţi de interes ca de zestrea dobândită dintr-o partida bună… cu partidul, indivizi fără personalitate, care confundă concubinajul prin asociere cu căsătoria pe viaţă… din dragoste. 😆 Să rămâi în partid, indiferent ce-ţi face partidul, înseamnă să nu-ţi cunoşti limitele obedienţei.
    Să râmâi ca să formezi masa critică din interior? Ce fel de masă a creat A. Năstase după noaptea cuţitelor lungi? Masa tăcerii. Cu toate că era deja încălecat de DNA şi nu-şi permitea să renunţe la protecţia partdidului, nu a fost atât de disciplinat cum insinuează, ci i-a tras-o partidului, lăsându-l fără funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Dacă ar fi acceptat – docil – retragerea sprijinului politic, conducerea camerei ar fi rămas automat la PSD (conform configuraţiei politice rezultate din alegerile parlamentare 2004 ), or el s-a grăbit să demisioneze, tocmai ca să candideze din nou toate partidele. Altfel n-ar fi devenit preşedinte C.D. Bogdan Olteanu.

    Eroismul demisionrului Năstase este o minciună. Nici din funcţia de preşedinte executiv al PSD nu a vrut să demisioneze după noaptea cuţitelor lungi. Doar s-a autosuspendat (agăţare disperată de un scaun rămas în două picioare; mai târziu a demisionat). Înainte de 15 martie 2006, colegii lui de încredere – Mircea Geoană, Vasile Dîncu, Hrebenciuc, Mitrea – au hotărât excluderea lui Năstase din PSD. Peste 80 de deputaţi strânseseră semnături de susţinere în continuare în fruntea Camerei Deputaţilor, semn că Năstase nu avea de gând să cedeze cu uşurinţa pretinsă de el acum pe umerii lui Grindeanu.

    „E un lider PSD scos din jocul politic prin mijloacele securistice ale Statului Paralel”

    Da, numai că nu pare prea afectat de explicaţia asta. Ştia de intervenţia lui Coldea în câmpul lui procesual tactic şi s-a complăcut în tăcerea mielului. Nu prea le are cu firescul. 😆

    • Mai exact, în noaptea cuţitelor lungi, A. Năstase a cerut de la partid un vor de încredere, ca să rămână în fruntea partidului şi a Camerei Deputaţilor. Masa rotundă a băieţilor precauţi din partid a hotărât să se voteze altceva: retragerea sprijinului politic.
      Înainte de noaptea asta din 15 martie 2006, mai multe organizaţii de partid îi retrăseseră susţinerea politică de la conducerea Camerei Deputaţilor, inclusiv organizaţia sectorului 1 din care făcea parte. Năstase s-a opus execuţiei prin toate mijloacele. În final, i-a surâs alegerea impocrită a demisiei cu care să-şi laude puterea de sacrificiu în interesul partidului.
      Fals!
      S-a mişcat repede cu demisia din preşedinţia Camerei Deputaţilor, cât să nu-şi revină partidul din buimăceală şi să-i retragă oficial sprijinul politic, repet, aşa cum de altfel s-a votat la hotelul Confort.

    • 🙂 :mrgreen:
      Elena Savu. E de bun-simț ce scrii 😆 „Ne uităm toți la PSD și la modul lui de lucru, dar nimeni nu analizează calitatea presei și a opoziției..”

      Problema e că nici nu contează analiza noastră f. mult. Dacă ei intre ei nu se „analizează”, atunci vine răul cel mare. Iar presa e și ea fărâmițată pe „partide” si „state paralele”. 💡

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *