Iarna a plecat, lăsînd în urmă peisajul vraişte

Sinaia, la vremea cînd iarna a plecat, lăsînd în urmă peisajul vraiște, iar primăvara n-a venit încă pentru a purcede la reparații capitale.
Nici văzduhul nu-i lămurit.
Stăruie o lumină posomorîtă, care face și mai jalnice lucrurile din jur.

La intrarea în Parcul Central al orășelului, cîțiva inși se zgîiesc inutil și fără motiv la geamul Chioşcului, dincolo de care ticăie limbile ceasurilor elvețiene scoase la vînzare. Unuia dintre ceasuri i s-a terminat bateria și, în consecință, secundarul zvîcnește spasmodic, fără a reuși să sară mai departe, ca o mînă abia retezată din umăr. Fiecare dintre cei care cască gura încearcă impulsul de a interveni pentru a curma suferința bietului secundar.
Numai că asta înseamnă spargerea geamului!

Parcul e aproape pustiu.
Pe băncile de pe aleea principală, se împing, se înghiontesc şi se plesnesc reciproc elevi veniți în excursie, cu școala, la Castelul Peleș.
Au fost, au vizitat, s-au făcut că ascultă zisele ghidei, dîndu-și coate și mihohotind ori de cîte ori acesteia i se ghiceau chiloții prin fusta prea strîmtă și, acum, în așteptarea autobuzului care i-a adus pînă aici și urmează să-i ducă de aici, își consumă surplusul de hormoni.

Literele de pe busturile cenușii de dincolo de bănci au ieșit slăbite din iarna bogată în zăpezi. Iancu Brezeanu a rămas fără r, de-i zice acum Bezeanu, iar Caragiale, a devenit Cragiale, deoarece primul a a dispărut pentru totdeauna.

Pe stînga, o cofetărie uriașă, ca o hardughie de tractoare demult furate, zace nefolosită, cu ferestrele bătute în cuie.
Urcă panta ușoară, spre strada care înconjoară Parcul, vedete de la București, convinse fără motiv că sînt urmărite admirativ pe furiș. Pe stînga, în vale, ruginește implacabil și în anonimat o fîntînă arteziană, fără apă, mînjită de noroi uscat. Pe asfaltul bazinului, trei băiețași și o fetiță bat mingea, încredințați că fac ceva ieșit din comun. Un alt băiețaș ține neapărat să se cațere pe zidul Parcului, după ce și-a abandonat mașinuța telecomandată. Cu mașinuța se joacă de zor tăticul, ieșit la plimbare cu copilul și cu cîinele.

De jur împrejurul amenajării bîzîie supărător mașinuțele închiriate puradeilor de un Punct fix, care nu se vede din cauza copacilor. Șoferii autovehicolelor în miniatură, pe care scrie Pompieri, Sheriff, FBI, Police sînt copiii taților trimiși la plimbare de mămici, ocupate cu scuturatul de duminică dimineața. Toți candidații la volan vor mașina pe care scrie Sheriff, personajul pozitiv al westernurilor descărcate ilegal de pe Internet.

Un nătîng s-a urcat în mașină după ce l-a forțat taică-său.
Stă la volan ca un inocent pe scaunul electric.
Taică-său, care-l însoțește alergînd pe lîngă mașinuță, îi strigă să apese pe accelerator și nu pe frînă. Blegul face invers. Furios, taică-său îi arde una peste ceafă. În mașina din spate, soră-sa, o sfrijită cu ochelari, mai ageră ca el conduce fără probleme. Un alt puradel îi depășește pe toți în viteză, dar i se strică mașinuța cîțiva metri mai încolo. O pensionară uscățivă, într-o rochie ce pare a fi și capot, cu părul rar vopsit în roșu aprins, vinde placheta sa de versuri din teancul așezat pe bancă.

Vedetelor le cere un preț dublu, evident, după ce s-a declarat admiratoarea lor dintotdeauna.
Doi polițiti comunitari aleargă ca să pună mîna pe un hoț de buzunare, dispărut pe vecie după colțul clădirii. Cu o mînă agită amenințători bastonul și cu cealaltă își țin șapca, să nu le cadă.
Mame cuviincios îmbrăcate dezleagă rebusuri, în timp ce odraslele se tîrăsc pe jos, îmboldiţi de dorința nebună de a vîri nisip în gură.
Un dulău cenușiu aleargă pe aleea centrală, cu limba scoasă, spre un țel doar de el știut.