Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Apariția Evenimentului zilei a provocat în rîndul dușmanilor o furtună de sentimente
Cu prilejul zilei mele de naștere, ca să mă exprim în termenii cărții de vizită a unui demnitar ajuns doctor prin plagiat, colegii de la Evenimentul zilei mi-au făcut un cadou.
Nu, nu e vorba de un yaht, de o mașină, nici măcar la un ceas elvețian, ca să mă refer la ceea ce se dă de obicei cadou în lumea înaltă, ci de o amintire prețioasă. Cea a editorialului semnat de mine în Evenimentul zilei din 24 iunie 1992, la două zile de la apariția primului număr a Evenimentului zilei.
Îl reproduc împreună cu frumoasele rînduri ale Simonei Ionescu, cea care a redescoperit acest editorial, printre altele trecere în revistă a ecoului produs în lumea românească de apariția Evenimentului zilei.
Cadoul EVZ pentru cel care a fondat ziarul care a rezistat tuturor mizeriilor. La mulți ani, Ion Cristoiu! (Simona Ionescu)
Astăzi e ziua maestrului nostru Ion Cristoiu, fondatorul ziarului Evenimentul zilei, cel care prin politica sa editorială a schimbat fața presei din România, închistată încă în canoanele comuniste. A împlinit 74 de ani, dar are peste 55 de ani de când scrie.
Ion Cristoiu scrie ca jurnalist, ca scriitor, ca istoric, iar în ultimii 15 ani a făcut sau a participat ca analist politic la emisiuni tv. Indiferent unde l-a purtat viața profesională, domnia sa este legat puternic de Evenimentul zilei, aidoma multor ziariști, foști și actuali, care au învățat meserie în redacția pe care a condus-o. În numele lor, îi urez La mulți ani!, să fie sănătos ca să aibă puterea să scrie zilnic, așa cum o face de 32 de ani, pentru a păstra pentru istorie clipa evenimentului zilnic.
Și pentru că trebuie să-i facem și un cadou de aniversare, m-am gândit să-i ofer maestrului, dar mai ales publicului mai tânăr, unul dintre primele editoriale semnat de Ion Cristoiu în ziarul pe care l-a fondat și tocmai îl lansase pe piață. Cred eu că are o anume semnificație și pentru starea presei de azi și nu numai.
Ziarul Evenimentul zilei a apărut în 22 iunie 1992. A fost o nebunie mediatică. Publicul a reacționat imediat, ziarul s-a vândut ca pâinea caldă. Era altceva între zecile de publicații de pe tarabă. Eu i-am zis „lebăda neagră”, deși pe frontispiciu trona o mare bulină roșie. În numărul din 24 iunie, Ion Cristoiu a scris un editorial – nr 2 – despre „primirea” de excepție pe care au făcut-o colegii de breaslă noului ziar care spărgea tiparele.
De ce am ales editorialul intitulat „EVZ, un produs al Serviciilor”? Pentru că acei care șușoteau în 1992 prin colțurile redacțiilor lor, mestecând și apoi împrăștiind această bârfă, sunt dintre cei care și azi servesc (ei sau oamenii formați de ei!) Serviciile sau o parte a lor. Iar aici nu mă refer la Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor.
Îl las pe domnul Ion Cristoiu să redea episodul istoric al apariției Evenimentului zilei, atât de actual și azi prin atitudinea multor personaje care au transformat presa într-o entitate aservită.
De aceea, am răsfoit şi eu jurnalele din 23 iunie 1992, pentru a vedea, ca să mă exprim în termenii Secţiei de Propagandă a C.C. al P.C.R., cum se reflectă în presă apariţia Evenimentului zilei.
Am luat mai întîi publicaţiile amice. Din mai multe, doar cîteva au consemnat ieşirea pe piaţă a unui nou cotidian. Cele care au catadicsit s-o facă au arborat o politeţe de rutină. Parcurgînd felicitările şi urările monotone, scrise în limba de lemn a protocolului, am remarcat încă o dată cît de trist poate fi entuziasmul mecanic, formal. Reţinerea colegilor de breaslă e lesne de înţeles. Spaţiul cotidienelor e suprasaturat. În vagonul strîmt, cu căldură înăbuşitoare, în care călătoresc spre cititori ziarele noastre, nu mai e nici un loc. Sosirea neaşteptată a unui nou călător nu poate să stîrnească decît priviri posomorîte.
Am trecut, apoi, la publicaţiile adversare. Aici, surpriză de proporţii. Apariţia Evenimentului zilei a provocat o furtună de sentimente. Presa naţionalist-comunistă, cel puţin, a văzut în noul cotidian un eveniment la fel de tragic ca şi dezmembrarea României. Ziarul Dimineaţa de marţi, 23 iunie 1992, prin pana lui Adrian Păunescu, se indignează pe aproape o jumătate de pagină. Poetul-furnal ne-a citit şi, cu iuţeala-i caracteristică, a tras o concluzie: apariţia pe piaţă a Evenimentului zilei e rezultatul unui efort comun al serviciilor secrete interesate în destabilizarea României.
Nu altceva scrie Corneliu Vadim Tudor în România Mare. Argumentul? Primul număr al cotidianului radiografiază la rece fanteziile dlui Gheorghe Funar, cel care a declarat că a spune oraşului de pe Someş Cluj şi nu Cluj-Napoca, aşa cum a decretat Ceauşescu, înseamnă a fi vîndut ungurilor.
În comicăriile primarului de Cluj, jurnaliştii de la Dimineaţa şi România Mare văd, cum era şi de aşteptat, expresia celui mai autentic şi viguros românism. N-are nici un rost să intrăm în controversă pe această temă cu publicaţiile respective. Pentru că bietul primar de Cluj, care se visează ziua în amiaza-mare Horia şi Avram Iancu la un loc, e o mică diversiune în oceanul de diversiune al perioadei postdecembriste.
Scenariul e cunoscut.
Un nebun dă cu piatra în baltă. Toţi de pe margine se sperie la gîndul că se vor face valuri mari. Şi înainte de a se trezi toţi la realitate, înainte de a-şi da seama că valurile nu sînt decît nişte vălurele, vine dl Ion Iliescu şi-l potoleşte pe cel cu piatra. Domnul preşedinte are astfel un nou prilej de a trece drept garantul liniştii noastre.
Ca să fiu sincer, primirea făcută de naţional-comunişti onorează un cotidian precum Evenimentul zilei.
A crede şi a susţine că apariţia unui ziar se înscrie într-un scenariu european şi planetar înseamnă a-i recunoaşte involuntar importanţa. Oricum, explozia de indignare a Dimineţii şi a României Mari e preferabilă primirii placide făcute de alte publicaţii. În delirul lor, Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor dovedesc încă o dată că adversarii sînt mult mai respectuoşi decît amicii.
(24 iunie 1992)
Comentarii
Domnule Ion Cristoiu
„Cora Muntean: Cândva, dacă istoria va fi corectă, se va vorbi despre fenomenul Cristoiu.”
https: //www. activenews. ro/stiri/Maestrul-Ion-Cristoiu-a-implinit-74-de-ani.-Cora-Muntean-Candva-daca-istoria-va-fi-corecta-se-va-vorbi-despre-fenomenul-Cristoiu.-ActiveNews-ii-ureaza-La-Multi-Ani-177540#frm-comentariu
Foarte Posibil DA.
Va spun ca si impresie personala…citesc de niste ani buni presa scrisa,urmaream tv des,emisiuni radio,in general tot ce inseamna mass-media.
Am observat asta la reviste de top,la televiziuni titrate sau posturi de radio care au facut istorie,dupa un timp,apare un fenomen de erodare,sau „consumatorul” de mass-media se plictiseste,va dau un exemplu concret,citesc o revista auto de 29 ani,ca sa nu fac reclama,inainte se numea auto-pro,numarul master a aparut in septembrie 1993 mi se pare,din 1998 si-a schimbat brand-ul,incet incet „si-a pierdut farmecul”,nu stiu sa va spun,5 ani 10 ani,greu de raspuns…
Acum asta cu „dusmanii”…ura…dusmania sunt sentimente pe termen lung…consuma natura umana…furia sau mania sunt de scurta durata…intradevar,unii oameni au avut orgolii marunte,si de aici se trag multe…
Forta Dumneavostra ca sa revin la subiect este ca ati pus pe picioare mai multe publicatii…nu v-ati oprit la o revista sau un ziar…
Din Nou,La Multi Ani Si Multa Sanatate Maestre Ion Cristoiu!!!
Valentin-Ionut Constantinescu
Domnule Cristoiu,
Am urmărit și azi emisiunea dumneavoastră de la EVZ. Ca de obicei, a fost educativă și amuzantă. Am totuși o amărăciune pe care tot o spun și nu mă aude nimeni, o strig singur în casă. Și nu de ieri, de foarte mult timp. NU EXISTĂ BĂTĂLIA DE LA NASIRIYAH ÎN 2004!! Bătălia a avut loc în 2003 și nu are nicio legătură cu vreun militar român. Ciucă este o pleavă, un impostor, un om de nimic. Își poate prezenta toate uniformele, bocancii și izmenele. Cum poate presa asta mizerabilă să fie părtașă la așa o înșelăciune? N-am auzit niciun cuvânt pe tema asta.O rușine fără margini. În lumea în care trăim, când universul este la o apăsare de taste, să existe o asemenea minciună și manipulare. Și tăcere. Cum e și cazul cu tovărășica aia de la ICR Londra, una dintre fetele cucoanei CHIRIȚA, ARISTIȚA sau CALIPSIȚA, care zice că a absolvit London School of Economics. Care school? În CV-ul ei scrie clar: 2009 – 2010 London School of Economics and Political Science. Ce școală-i asta de un de zile și practic de câteva luni? Că nici să tricotezi nu poți învăța în câteva luni și duduia a acaparat intensiv economie și politică într-o asemnea perioadă. Niciunul dintre păcălicii din comisia aia sau din presă nu au tras semnalul de alarmă. Și ce legătură are asta cu teatrul? Și ce căuta neamțul în Bulgaria? Că ea parcă era aftioriță, vorba ispravnicului Grigori Bârzoi. Vorba lui monsiu Șarlă: Dis donc comme moi, Goulitze: Calypso ne pouvait se consoler du départ d’ Ulysse. Asta că tot zice dama de la ICR că știe foarte avansat limba franceză.
Cu respect,
Grigore Cristian
@Grigore Cristian a scris pe 17/11/2022 la 13:43
BA DA. Alina Mungiu-Pippidi 21 octombrie 2021
„Generalul armatei moarte
Conform biografiei sale oficiale, generalul Ciucă a condus soldaţii români în prima bătălie în care am fost combatanţi activi după al doilea război Mondial, bătălia de la Nassiria (Irak, mai 2004), în al doilea război din Golf. Acesta e principalul merit al generalului din Balotești, în afară de opțiunea sa politică pentru PNL după ce Klaus Iohannis a ajuns președinte.
Înțeleg că la Muzeul Național Militar chiar la intrare există o magnifică comemorare a acestei bătălii și a generalului erou, dar, după cum remarcă vizitatorul, e vorba de o bătălie din anul 2004, în vreme ce pe Wikipedia ca și în toate sursele militare și jurnalistice bătălia de la Nassiria a avut loc în anul 2003. Nu a fost chiar o victorie, ci unul din acele locuri superficial cucerite de americani după o primă ambuscadă, după care au ales să treacă mai departe, lăsînd în urmă un oraș în care insurgenții s-au camuflat pentru atacuri viitoare. Un asemenea atac asupra unei patrule de noapte românești în 2004 devine, în relatări ulterioare de pe Hotnews, Romania Actualitati, Magazin Istoric, ”bătălia de la Nassiria” o poveste spusă de o mînă de jurnaliști obscuri care devine o bătălie și un mit fără nici un fel de dovezi (cum ar fi un extras dintr-un jurnal de luptă). Nici o coroborare, de nicăieri, și mai sunt oameni în armată și familii care jelesc pe cei căzuți în Iraq și Afghanistan care nu au loc în Muzeul Militar.
Dar așa fabrică Statul Paralel reputațiile. Și iată una care ajunge la maturitate, la momentul pentru care a fost pregătită, adică momentul în care singura entitate capabilă să construiască o majoritate e chiar SP, că nimic altceva nu taie prin toate partidele. Politica a eșuat, așa infiltrată cum era. Hai cu gradul mai pe față.
Îl așteaptă pe generalul Ciucă, moștenitorul generalului Oprea, bătălia cu Coronavirusul. Peste 40 000 de morți numai declarați, peste 60 000 dacă nu uităm la morțile estimate (în excès), adică 3-4 divizii. O armată de morți. O brigadă numai în terapie intensivă, fără să mai socotim pe cei din UPU și culoare, care se bat pe oxigen.
Generalul armatei moarte are misiunea să păstreze actuala putere, pe care liberalii au reușit să o piardă, adică să mențină la putere statul paralel, adunînd lîngă nucleul liberal și nuclee din alte partide, procedură brevetată de Traian Băsescu cînd a rămas fără majoritate și l-a însărcinat pe generalul Oprea. De data asta se folosește un partid, atunci s-a creat unul în plus, dar diferențe de fond nu există. Majoritatea se va face din trupele invizibile ale statului paralel, din zombii politici cu dublă comandă, în zgomotul de fond al imbecililor care vorbesc de USL…
Problema e că statul paralel a condus și pînă acum, cu facțiunile sale diverse, mai mult sau mai puțin competente, așa că armata de morți nu e doar din vina civililor. Dacă civili putem numi pe alde Florin Cîțu, Lucian Bode cel cu Kalașnikovuri în clipul despre vaccinare sau Klaus Iohannis, care a dat 2 la sută la armată în ianuarie 2005 înainte să citească un buget de stat de la un capăt la altul sau măcar un tabel Eurostat. Armata și serviciul ei de informații, STS, SRI, SPP și alții au managerizat și pandemia, și energia, și lipsa de siguranță națională de la ora asta li se datorează. Cine putea informa că se pierde bătălia cu dezinformatorii și că s-au întors băieții deștepți în energie, dacă nu ei? Chiar așa, nici o prognoză că vaccinarea are un prag pe la 35% de care nu mai putem trece ? Prognoze cu prețul după liberalizarea energiei au abundat, numai ăia de la secret nu le-au citit ?
Cine comandă armate moarte nu are șanse să cîștige războaie cu viruși reali. Începutul a fost făcut : restricțiile care se anunță sunt ineficiente, ca să ne facem că facem, forme fără fond, purtăm măștile care nu trebuie acolo unde nu e necesar, și nu pe cele care trebuie unde e indispensabil (în magazinele alimentare unde intră și va intra oricine ar trebui să fie obligatorii doar măști FP2, ca și în spitale, policlinici). Cînd există atîtea protocoale clare din țări unde pandemia e sub control ai noștri iarăși vin cu originalități și se fac iarăși că fac. Iar media paralelă cu realitatea se isterizează că unde sunt paturile ATI sau antiviralele, că nu a ajuns la ei știrea principală că antiviralele nu servesc la nimic, doar vaccinul și că de la ATI nu scapă cinci dintr-o sută, deci efortul trebuie pus pe restricții, și pe cele de fond de care am mai scris.
Nu-i nimic. O viitoare sală la Muzeul Militar va înregistra o victorie, ceva mai scump plătită, și tura asta. Totdeauna am iubit sfîrșitul Ciumei lui Camus, cînd bătrînul astmatic îi prevestește doctorului Rieux ce vor face oficialii orașului după epidemie: „Parcă-i văd : «Morții noștri…» și după discurs se vor duce să ia o gustare”.”
https: //www. romaniacurata. ro/generalul-armatei-moarte/
Toate Bune!!!
Valentin Constantinescu
Cartea tovarășului Tîlvăr.
https://www.pitic.ro/Librarie/Online/?carte=Romania-Israel-Relatii-in-perioada-comunista-Angel-Tilvar-Editura-Hasefer-
Din titlul de pe coperta exterioara a cărții respective: „România Israel”. Fără linie de pauza intre cele doua nume de țări, totuși, distincte. Prin urmare, o singură țară, dar cu nume dublu! Oare, întreb, ordinea o fi corecta sau e… „vițeversa”?!
Va urmăresc în ultima vreme, începând cu prima parte a perioadei mizerii „crizei sanitare”.
Ați fost altceva alături de putini alții care nu ați mers în totalitate pe propaganda oficiala.
Din păcate nu ați avut puterea sa va împotrivit total, ați spus anumite lucruri corecte dar nu ați fost în stare sa le duceți pana la final. Corectitudinea politică v a marcat și pe dumneavoastră. Va mai urmăresc și de când a început cealaltă aiureala cu războiul și cu alte chestiuni ale vieții din România.
Mă mulțumesc cu activitatea dumneavoastră publicistica, va mulțumesc pentru ceea ce faceți!
Asta este firea dumneavoastră, măsură dumneavoastră, nu pot sa am pretenția sa fiți precum Vadim Tudor sau Adrian Păunescu. Ei au fost altceva, au ars, alta structură.
În vremurile astea, în care nu mai găsești nici un meseriaș în nici un domeniu, ne bucuram ca existați și va mulțumim pentru ce faceți!
Luăm ce este bun și de folos cu convingerea ca nici un om nu este perfect și, ca niște albine, cautam alte „flori” de la care sa luăm „polenul”
La Mulți ani, viata multă anilor dumneavoastră!
În marea de diversiune care a acoperit România după 1989, cine să mai recunoască bolovanul de diamant? Și eu am cumpărat presă pentru că era multă marfă pe tarabă, iar balta cu evenimente avea mulți pești! La mulți ani de viață, de presă, de jurnalistică, de istoric al clipei și de Om, domnule Ion Cristoiu!
În februarie 1990 la Comanda , o comună din Mehedinți am auzit de unul ” Cristoiu ” ! . Muuuulți bani am dat pe ziare , eram avid de știri reale , din viața de zi cu zi . De-atunci îl citesc cu plăcere pe Maestru ! Multă sănătate și viață lungă Istoricului clipei !
La multi ani, sănătate și, in continuare, condei ascuțit. 22 iunie 1992 – Et in Arcadia ego!
Si ce bine v a citit dl Corneliu Vadim Tudor.
Vadim Tudor în România Mare va numea „Gogosar Umplut” Am ras cu totii . Va rog sa spuneti daca nu duceti dorul acelei perioade…nebune ?
PS: Nu am fost simpatizant RM dar citeam toate ziarele cu frezenia indusa de Ev. Z.
Cu drag !