Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

A trecut vremea Imnului pus în intersecții, acum polițiștii se luptă cu online-ul

Poliția Română are pagină de Facebook, unde se scriu tot felul de povești lacrimogene despre eroismul polițiștilor. Cum pagina are peste un milion de urmăritori, curg inimioarele. De regulă, eroismul se întâmplă la sfârșitul programului, când cei doi polițiști, partenerii, dau să se retragă spre case, unde îi așteaptă niște copilași care tânjesc să audă povești despre „ce fapte de vitejie a făcut azi tata/mama”.

Și cum merg ei, ba văd în trafic o mașină blocată cu o gravidă ce stă să nască, ba un pisoi în vârful unui copac. Și intră-n acțiune. Scot mașina cu gravida din trafic, pun girofarul și o duc la spital. Acolo, soțul femeii le mulțumește cu lacrimi în ochi și le spune: „Voi sunteți eroii mei!”. Cu pisicuța e puțin mai complicat, că trebuie să se urce după ea. Bănuiesc că or fi încercat să o ademenească cu sirena și girofarul, dar n-a mers metoda. Așa că, ea, polițista, se cațără pe umerii vânjoși ai colegului și ajunge la pisică și o salvează.

A, că în Alba Iulia un nebun și-a omorât copilul pentru că polițiștii au ezitat trei ore să intre în apartament, asta e doar din cauză că mama copilului, care nu era cu nebunul, nu le-a descris cu lux de amănunte ce face ăla acolo și în ce constă pericolul. „Și oricum copilul murise”, au conchis eroii și, din punctul lor de vedere, „case closed”. Că au treabă cu gravide și pisici. Ca să stoarcă lacrimi de admirație în saloanele de coafură de cartier, acolo unde merg să-și facă mani, pedi, epilat și pensat. Și ele, polițistele, și ei, polițiștii.
Eu cred că toți eroii din poliție sunt în stradă și i-au lăsat în birouri pe cei cărora nu le-ar da prin cap să pună sirena sau nu știu să se cațere.

De mai bine de un an, un individ, cu identitate asumată, ne amenință. Întâi l-a luat în vizor pe domnul Cristoiu, zice că a lucrat cu el la Realitatea și de atunci i s-a pus pata. Apoi m-a luat și pe mine în vizor, m-a reclamat și la CNA, după un timp mi-a zis că-mi face o favoare și se concentrează doar asupra domnului Cristoiu. Trăiește în Israel și ne scrie zilnic un mesaj de amenințare, inclusiv cu moartea.

Legea nr. 106/2020 aduce modificări Legii nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice introducând ca şi faptă culpabilă violenţa cibernetică.
Conform art. 4 lit. h, violența cibernetică este definită ca fiind „hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, ameninţări online, publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private şi orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicaţiile sau se pot conecta la internet şi pot transmite şi utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de ruşine, umili, speria, ameninţa, reduce la tăcere victima”.
Am introdus acest paragraf pentru a înțelege, mai ales polițiștii, că ei nu cunosc această lege, de ce am făcut demersuri pentru a atenționa autoritățile.

Mai întâi am trimis o cerere la Poliția Sectorului 1 de pe B-dul Lascăr Catargiu să fiu primită în audiență de domnul comandant sau cineva din conducere. Cum a trecut o săptămână fără să primesc răspuns, luni m-am prezentat în persoană. Că scria pe site că se țin audiențe.

Intru în sediu, ofițerul de serviciu era ocupat cu o doamnă. Care tot dădea să plece, dar după câțiva pași se întorcea să-i mai spună ceva. Era genul de persoană care face o coadă imensă la farmacie, pentru că stă de taclale cu farmacista și-i spune despre toate bolile de care își imaginează că suferă, că așa a citit pe net.

Apreciez că tânărul are atâta răbdare, dar m-am grăbit. Cred că își epuizase toată răbdarea din acea zi cu doamna. În sfârșit, după ce-i mai spune ceva de Instagram și TikTok, doamna își adună pungile și pleacă. Îmi pregătesc actul de identitate, îl salut, mă prezint și îi spun că este vorba despre amenințări din partea unui individ și îl rog să mă îndrume către cineva.

— Știu că domnul comandant are azi audiențe, eu am făcut cerere demult, poate mă primește.
— Păi mergeți acasă și așteptați răspunsul.

Insist și-mi spune să-i zic lui despre ce este vorba.
— Sunt redactor șef la cristoiublog și un individ ne…

În acel moment intră pe ușă un tip.
— Vezi că am un pachet acolo, dă-mi-l!
Ofițerul de serviciu se bagă sub tejghea, sau ce o fi aia după care stau ei, stă, stă și iese victorios cu un pachet.

— Așa cum vă spuneam, sunt redactor șef la cristoiublog și…
Intră altul pe ușă.
— Vezi că am un pachet…
Ofițerul de serviciu caută iar pachetul și i-l dă.

— Vă spuneam că sunt…
Ușa se deschide și intră un tip.
— Dați-i pachetul, zic eu.
Ăla care intrase se uită ciudat la mine și cere un pachet.

— Sunteți sigur că e sediul poliției, că am impresia că am nimerit la Fan Courier?, îl întreb eu.
Atât mi-a fost.
— Așa, deci cineva vă amenință. Cum?

— Stați să vă spun de la început. Și-i povestesc insistând că sunt redactor-șef și că eu primesc mesajele.
— Deci, cine e partea vătămată?
— Este domnul Cristoiu, dar am primit și eu mesaje.
— Aveți procură de la domnul Cristoiu?
— Ce procură?
— Să faceți plângere.
— Tocmai v-am spus că am fost și eu amenințată.
— Mergeți la notar să faceți procură.
— Și dacă îl atacă până atunci?
— Pe cine?
— Pe domnul Cristoiu.
— Păi nu ați spus că scrie mesaje?
— Ba da, dar dacă pune în practică? Vă rog frumos, nu încercați, totuși, să mă ajutați să ajung la domnul comandant? Poate dânsul știe de legea asta, că de-aia o fi ajuns comandant.

Stă puțin și se gândește și pune mâna pe telefon.
— Este aici avocata lui Cristoiu…
— Nu sunt avocată, sunt redactor șef…
— Este aici o doamnă care susține că este…nu știu ce…zice că primește amenințări pe internet. I-am spus…da. Bine, hai să vorbești cu ea.

Apoi, către mine:
— Vine cineva, pe domnul comandant nu-l deranjez.

Apare o doamnă, în blugi și pulovăr.
— Dumneavoastră sunteți cu amenințarea pe internet?, mă întreabă și zâmbește de parcă ar fi adăugat: Ce prostie!
— Da.
— Spuneți ce doriți?

Eram în sala de așteptare.
— Doamnă, nici măcar nu știu cine sunteți, că nu v-ați prezentat. Dacă vreți să stăm la taclale, zic să mergem afară, pe băncuță.

Ea, mai să mă împingă spre ieșire, să stăm afară.
— Doamnă, chiar nu putem să discutăm civilizat, într-un birou?

Îmi face semn să o urmez. Nu trecem bine de ușă și mă întreabă nervoasă:
— Da cine e domnul Cristoiu?
— E, lăsați, doamnă, că îl anunț pe domnul ministru. Și nu contează cine e persoana amenințată, important ar fi să vă faceți treaba.

Și am plecat. Azi dimineață m-a sunat o doamnă polițistă. În afară de faptul că era amabilă, era fix ca cei de ieri. Doar că ea își lua notițe, pentru că nici ea nu știa de legea cu internetul. A zis că va discuta cu domnul comandant și el va decide dacă depun sau nu plângere.
În fine, în seara asta m-a sunat o altă doamnă polițistă. Căreia nu i-au trebuit prea multe explicații, care cunoaște legea și cu care am stabilit că mă văd mâine.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „A trecut vremea Imnului pus în intersecții, acum polițiștii se luptă cu online-ul”

  • Stimată d-na Cora, fiți binevenită in lumea reală! Pentru noi mirenii, cetățenii „dă rând ” cum ne spun „influensarii” nu este o noutate, ne confruntăm de cel puțin 20 de ani cu astfel de situații. Nu întâmplător au părăsit țara milioane de români pe timp de pace!

  • Da, cam asa e intr-o sectie de Politie, nu numai ca arata sinistru ca un beci al Securitatii dar iti dau permanent senzatia ca ii deranjezi ca ai venit cu o jalba la ei.
    Si ne mai mira ca tinerele politiste isi baga picioarele si se apuca de videochat.

  • Stimata Doamna Cora Muntean
    Va pierdeti vremea cu aceste creaturi.
    Am facut zeci de plangeri penale,intemeiate iar politia sau a clasat,sau a tinut 1 an plangerea(cat prevede legea) pana sa o dea la procurori si acestia la randul lor sa o claseze.
    Am fost pe la toate procuraturile din romania,cei mai sobolani sunt cei de la dna si parchetul militar,la dna pur si simplu procurorul de servici nu a vrut sa-mi primeasca o plangere penala pe care apoi am trimis-o prin posta.
    Se pare ca nu v-ati lamurit,tara aceasta ca si statul asta nu mai exista.
    Daca vreti sa ma credeti,la o sectie de politie i-am explicat agentului ca am facut o plangere penala si acesta mi-a raspuns senin „pai si ce,te-a bagat cineva in seama” iar avocata Mea mi-a explicat la fel de senin ca ei tin sesizarile/plangerile/petitiile pe care le-am facut pana se prescriu.
    Repet,tara aceasta nu mai exista,doar ca nu ati aflat inca.
    Va pot spune ca sunt mai multe categorii de trolli,unii sunt cei din servicii(sri in principal-gasiti articolele pe evz cu fosta generaleasa anaconda care coordona respectiva divizie din sri),aroganti,astia de regula nu sunt agresivi/nu ameninta,altii sunt chiar trollii partidelor,din ce am citit e o ferma de trolli la parlament iar altii sunt cei din mai/militienii care sunt cei mai agresivi,va pot da si exemple daca doriti,ei fac acest lucru tocmai fiindca stiu ca nu vor pati nimic chiar daca sunt foarte usor de localizat cu geoip/mac address etc.
    Toate Bune!!!
    Valentin Constantinescu
    ps.plangerile penale pe care le-am facut nu se refereau la amenintare ci la fapte PENALE clare…furt,distrugere,acces neautorizat la un sistem informatic,divulgare de secrete de stat etc…nu mai exista statul roman…asa ca nici de secrete nu mai au nevoie.

  • Secția 17 poliție piața Rahova …….. sector 5 București capitala României
    Totul identic cu descrierea Dvs doar ca localul mai jegos și ponosit
    Secția 19 politie Cotroceni …….sector 5 București capitala României
    Mult mai promiscuu locul chiar dacă vila rechiziționată cuiva in anii 50 avea o arhitectura aparte
    Suntem aspru judecați cei care am plecat definitiv din România sigur de cei care nu au călcat încă niciodată intr-o secție de politie
    Nivelul următor al dramei sunt instanțele de judecată

    • @Tiberiu Tatulescu a scris pe 29/03/2023 la 12:09
      Domnule Tatulescu
      Sectia 17 e in Cotroceni.
      Sectia 19 e in Rahova,comandant e o tanti subcomisar.
      Sectia 16 e aia celebra de la Progresului cu aia care i-au torturat pe oameni pe camp.
      Sectia 22 e in Drumul Taberei la fel si Sectia 25.
      Sectia 20 in Crangasi,langa o bodega.
      Toate Bune!!!
      Vali Constantinescu

      • Ma scuzați am greșit numerele
        Conteaza ?
        Pina la urma oamenii din ele fac ca totul sa fie identic

  • Nu mai locuiesc in Romania de 20 de ani, si cateodata ma gandesc, in stilul Creanga-nesc, la locurile natale. Cand citesc astfel de intamplari, reale, imi amintesc de ce am plecat si imi trec repede amintirile din copilarie. Ramane doar regretul ca un neam cu atat de mult potential, dovada ca multi romani se descurca foarte bine in alte parti, nu poate sa se gospodareasca la el acasa. Parca toate problemele lumii se vad cu lupa in Romania, amplificate.

    • Sfat
      Dacă imi permiteți asta cu experiența familiei mele jumătate in germania și jumătate in America
      Noi venim măcar o data la doi ani in România cite 8-10 zile ca nu cumva sa uitam de ce am plecat și sa ne apuce dorul

  • Sa fiu mirat? Sa fie o plasmuire?
    Realitate cruda !
    Ma trec frigurile…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *