America văzută de doi sovietici duioși

Pentru că la decolare şi la aterizare tăblia scaunului din faţă trebuie ridicată, am lăsat scrisul şi m-am apucat de America fără etaje, reportajul iscălit de cuplul Ilf şi Petrov în 1936, după voiajul în America (noiembrie 1935-ianuarie 1936).

Drumul Bucureşti-Roma, Roma-Malta, Malta-Roma, Roma-Bucureşti cuprinde suficiente decolări şi aterizări pentru a fi aproape gata cu lectura volumului.
Cum se întîmplă de obicei, ajuns pe terraferma, vorba veneţienilor, dau fuga la Internet să văd ce-au zis şi ai noştri despre varianta românească a cărţii apărute în ruseşte.
După cîteva articole, simt nevoia să dau cu agheazmă sfinţită în jurul meu.
Ca să alung Diavolul anticomunismului!

Întocmite de anticomunişti de music-hall, articolele despre America fără etaje îi acuză pe cei doi mari autori de concesii criminale făcute propagandei comuniste din anii cînd au scris-o şi cînd au dat-o la tipar.

Argumentele convocate în sprijinul acestei teze?

1. Volumul critică inegalităţile sociale din America.
2. Volumul satirizează Marea ţară a Capitalismului Biruitor.
3. Volumul consemnează interesul stîrnit în SUA de Uniunea Sovietică.

Din start trebuie să precizez că eu nu m-am împiedicat (cu mici excepţii) de nici un dîmb propagandistic ridicat dinadins de către autori. Astfel că m-am amuzat la lectura cărţii, aşa cum m-am amuzat cînd am citit şi cărţile celor doi despre Ostap Bender.

Principala mustrare – că volumul satirizează America – mărturiseşte din start imbecilitatea de tip taliban anticomunist.
Păi, America fără etaj e cartea a doi mari satirici.
Dacă mă gîndesc bine, sub semnul celui care scrie note de călătorie satirice în străinătate, Ilf şi Petrov sînt chiar prea binevoitori cu ţara vizitată, străbătînd-o cu o privire de umorist duios, specializat în gîze, şi nu cu o privire de satiric sarcastic, specializat în oameni.

Umorişti fiind, cei doi nu puteau decît să observe şi să consemneze în scris realităţile comice ale Americii – de la dictatura publicităţii pînă la robotizarea omului.
America din 1938 scutită de inegalităţile sociale?
Haida de!
America e denunţată şi acum pentru marile sale inegalităţi sociale.

Cum doar n-o fi Rockfeller orice negru din Harlem?
Şi interesul pentru URSS e real şi nu născocit în chip conformist. Pînă după Războiul mondial de-al doilea, cînd răsturnarea Alianţelor, dar şi dezvăluirile din interior, duc la o sensibilă schimbare de percepţie în Occident, Uniunea Sovietică e pentru americani un tărîm misterios prin experimentul social-politic ciudat. Pînă la americanul de rînd ajung doar ştiri senzaţionale, de domeniul fantasticului, despre ce se întîmplă în Rusia devenită URSS.

E normal, în aceste condiţii, ca mulţi dintre cei întîlniţi în cale de autorii cărţii să manifeste interes faţă de URSS.
Cînd îl întrebi pe un îndrăgostit de ce o iubeşte, comiţi greşeala de a cere argumentele raţiunii acolo unde operează exclusiv sufletul.

Aşa şi cu volumul America fără etaj.
Ar fi trebuit să mă rezum la aserţiunea:
Am citit-o şi mi-a plăcut!

Dacă am scris şi despre prostiile anticomuniste, am făcut-o tot din imbold sufletesc:
M-am enervat!