Amiculu Poporului

Gerar, Faur, Germănar, Prier, Florar, Cireșar, Măsălar, Răpciune, Brumărel, Brumar, Indrea. E fascinant să urmărești astăzi astfel de calendare care țineau loc nu doar de calendar religios și celest, ci și de bibliotecă pentru toți. Se amestecau poezii cu cronici politice ale anului trecut, mici istorioare (inclusiv cu Păcală) și prezentări ale ultimelor descoperiri științifice. Bineînțeles, nu lipseau reclamele, în caz că voiai să te îmbogățești (numărul de loterii era impresionant) ori căutai leac de oftică și „sărăcie de sânge”.

Un alt calendar, Dacia Traiană, și mai amic al poporului – dacă e să ne luăm după reclamele care conțineau invariabil îndemnuri ca „Sprijiniți industria română!” ori „Cumpărați de la români!” –, conține cronici fascinante ale evenimentelor din anul anterior. În 1912 aflăm următoarele știri proaspete, din 1911: „O altă adevărată minune e o corabie condusă cu electricitate fără sârmă, de la țărm, pe Wansee, lângă Berlin. Inventatorul, inginerul Wirth, a așezat pe un simplu propeller niște aparate cari execută toate poruncile ce-i vin prin valuri electrice. Din depărtare se poate dirigui cârma, se poate pușca, aprinde mine și rachete etc. Secretul e al inventatorului, dar vasul astfel întocmit e foarte potrivit mai ales pentru paza coastelor. Germania era cât p-aci să ajungă în conflict cu Francia pentru Maroc, unde Francia ar vrea să-și pună piciorul, dar Germania n-ar lăsa-o bucuros.” Elementele nu erau nici pe atunci sfioase, așa cum s-ar crede: „În SUA, diverse catastrofe elementare au nimicit multe vieți. Cea mai îngrozitoare a fost marele incendiu de păduri care se întinsese pe un teritoriu în lungime de 230 miluri, nimicind totul: păduri, bucate, sate și orașe, ce-i ieșea în cale.” Iar bolile nu se descopereau prin teste, ci pe propria piele (dacă-ți mai rămânea): „Rusia era să se încaiere cu China în răsboiu, dar s-au împăcat, căci China nu era pregătită de răsboiu și era bântuită de ciumă, care a pătruns și în Rusia până la Odessa, deci aproape de noi. În aprilie s-a declarat ciuma încetată și s-a statorit că a secerat 60.000 de vieți în Rusia și China și 28.000 în India. În Rusia a bântuit și colera, iar în unele părți ale Chinei a bântuit foametea. Au fost localități unde oamenii trăiau numai cu scoarță de arbori și cu rădăcini și-și vindeau nevasta sau copiii pentru o bucătură de pâne, dacă era cine să le-o dea.”

Scena politică nu era nici ea foarte diferită de cea de astăzi: „În Francia au fost repețite schimbări de guverne. Actualul ministru-prezident Caillaux se zice că e aderent al păcii și nu caută aventuri. Acest guvern a vrut să reprime revolta viierilor în Champagne. Fiindcă podgorenilor de pe Marne li s-a luat privilegiul de a se numi «champagner» numai vinul lor spumos, ei s-au revoltat, au devastat pivniți, au spart buți și sticle, vărsând vinul la vale pe strade. A doua greutate a avut-o Francia în Maroc. Aici s-a făcut răscoală contra sultanului Hafid, adict Franciei. Sub titlul apărării europenilor periclitați de răsculați, francezii au ocupat orașul Fez, debarcând trupe în el. Germania iute a trimis acolo un bastiment de războiu și era să se încaiere cu Francia. … Cu ocaziunea unui concurs aviatic o mașină de sburat a căzut pe public, rănind pe ministrul-președinte de atunci Monis și omorând pe ministrul de răsboiu Berteaux. Pe când Germania și Italia [Franța, de fapt] pertractau în chestia Marocului cum să-și asigure teritorii noi în Africa, Italia s-a cugetat să ia și dânsa vreo bucătură din acel continent. Deci a provocat pe Turcia să-i dea Tripolisul, că ea are acolo interese periclitate. Turcia a respins pretensiunea Italiei, iar aceasta a declarat răsboiu, a trimis flotila la Tripolis, a bombardat forturile și după retragerea trupelor turcești a ocupat orașul fără multă vărsare de sânge. E teamă nu cumva o scânteie din acest răsboiu să aprindă materialul explosibil din Balcani, din care s-ar naște conflict european.”

Desigur, astea par nimicuri pe lângă toate grozăviile de azi, când nu se mai înțelege om cu persoană. De ce oare? Pentru că politicienii au mai puțină școală? (E normal, cu criza asta de timp…) Pentru că inventatorii nu se buluceau să se laude că au descoperit cum poate musca beată să tropăie ca elefantul (cum fac azi cu IA, de pildă)? Pentru că gramatica (încă infantilă, ce-i drept) și logica nu era violate la tot pasul? Cine să mai știe…