Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Ce mănâncă Inteligența Artificială
Președintele SUA a semnat un ordin executiv cu următoarele componente-cheie:
1 – Crearea unor noi standarde de securitate și siguranță pentru IA (prin solicitarea rezultatelor testelor de siguranță ale companiilor din domeniu și crearea unui program de cibersecuritate care să producă instrumente IA pentru identificarea defectelor în software-ul crucial).
2 – Protejarea intimității consumatorului (prin emiterea unor directive cu ajutorul cărora agențiile să poată evalua modul în care tehnicile specifice pot afecta intimitatea).
3 – Promovarea echității și a drepturilor civile (prin emiterea unor directive pentru evitarea discriminării și crearea de bune practici în domeniu).
4 – Protejarea consumatorilor în general (prin crearea unui program care să evalueze practicile cu potențial dăunător în sănătate și educație).
5 – Sprijinirea muncitorilor (prin producerea unui raport despre potențialele implicații asupra pieței muncii și studierea modului în care guvernul poate sprijini muncitorii afectați).
6 – Promovarea inovației și a concurenței (prin extinderea finanțărilor pentru cercetare în domeniul IA spre zone cum ar fi schimbările climatice și „modernizarea” [sic!] criteriilor pentru șederea muncitorilor cu înaltă calificare în SUA).
7 – Colaborarea cu parteneri internaționali pentru a implementa standarde IA în toată lumea.
8 – Crearea unor directive pentru agențiile federale care achiziționează și utilizează IA.
Față de petiția din aprilie 2023 pentru oprirea experimentelor IA vreme de șase luni (semnată printre alții de Elon Musk, Steve Wozniak, Yuval Noah Harari, Jon Kabat-Zinn), în care, printre alte întrebări și declarații sforăitoare, găseam „Ar trebui să dezvoltăm minți non-umane care, în cele din urmă, ar putea să ne depășească numeric, să fie mai deștepte, să ne facă inutili și să ne scoată din uz?” și „Ar trebui să riscăm pierderea controlului asupra civilizației noastre?”, ordinul semnat de președintele SUA e de bun-simț și nu mustește de driblinguri de marketing. Abordează potențiale probleme reale în mod pragmatic, tipic american, și pune bazele unor structuri care în curând o să controleze fenomenul. Să nu ne amăgim. Termenii „echitate”, „drepturi”, „consumatori”, „muncitori” nu înseamnă că guvernul american o să sară în luptă de partea celor care ar putea fi afectați. Punctele esențiale din acest ordin sunt directivele pentru agențiile federale, extinderea finanțărilor, programul pentru evaluare și implementarea de standarde. Toate astea, în traducere liberă, duc la următoarea concluzie: guvernul american își construiește sala de comandă pentru crucișătorul care o să facă legea pe noul ocean planetar al Inteligenței Artificiale. O să și reușească să comande? Cel mai probabil da, după cum arată deja – inclusiv prin cotațiile la bursă – giganții tech și producătorii de cipuri. Pentru cine nu e clar deja, acestea sunt motoarele principale ale pachebotului amintit mai sus.
Germanii o să aibă câteva bărci modeste pe noul ocean (și n-ar fi deloc de mirare ca flota poloneză să fie mai impresionantă), japonezii par rătăciți în traducere, iar chinezii se zbat să accelereze, dublând în fiecare an potul. Chiar dacă propagandiștii occidentali vorbesc despre „scurgeri de creiere” (din China către Occident – i.e. SUA și dependințele), iar cifrele oficiale din piață nu par îngrijorătoare, ar fi o nesăbuință să ne imaginăm că surprizele sunt excluse. Aceeași observație e valabilă și în cazul Indiei, care are în primul rând resurse umane care ar putea aduce inovații de tactică. Ce e drept, acestea nu pot cântări foarte mult în economia navigației pe oceanul nostru, unde dimensiunile au o importanță crucială. În fine, e limpede că, după .com, calculatorul cuantic și Big Data, a venit rândul Inteligenței Artificiale să țină speranțele la cote lucrative. Dar anii de după 2023 o să lase ceva mai multe urme, dincolo de bulele de rigoare, cu care nu puțini o să se frigă. Înainte de a analiza ce înseamnă toate astea pentru viața de zi cu zi din viitorul nu tocmai îndepărtat, ar fi bine să facem un mic excurs pe aripile marketingului și justiției.
Șeful Open AI, tovarăș din liga Stanford, a dat de curând declarații năucitoare despre capacitățile „supraumane” ale Inteligenței Artificiale. De fapt, după modelul Musk – imitație ieftină de Jobs –, Altman agită apele regulat, dar numai cu pseudocimilituri: oricât și-ar bate capul înțelepții, tâlcul rămâne tot timpul în altă parte. Dar asta nu înseamnă mare lucru. Cine urmărește istoricul relației Musk-Altman poate să înțeleagă foarte ușor și de ce Open AI a răsărit „din senin” în peisajul granzilor (deși fundația a fost înființată în 2015 și a făcut tranziția la societate lucrativă în 2019), și de ce Elon Musk cere pauze în dezvoltarea IA (i-a luat cam mult să înțeleagă că s-a dus după fentă și a rămas cu un munte de Big Data pentru prelucrarea căruia nu are forțele necesare), și cum s-a creat fluxul care a umflat oceanul amintit mai sus, fenomen care n-ar trebui să-i surprindă decât pe neatenți. Se lucrează de mult la construirea unor instrumente care să manipuleze eficient cantități uriașe de date (Big Data a primit porecla „noul petrol” în urmă cu un deceniu), iar rezultatele cu valoare reală sunt încă modeste. Noile injecții IA au produs un flux, dar acesta a fost alimentat în primul rând de propagandă și confuzii (foarte costisitoare). IA nu este un creier autonom, așa cum e prezentat pe alocuri, ci un motor algoritmic cu o capacitate enormă de prelucrare a datelor. Termenul „generativă” din sintagma „inteligență artificială generativă” este o găselniță de marketing care se bazează pe abilitatea de a crea modele derivate dintr-un original pe baza unor instrucțiuni care la rândul lor pot fi adaptate conform altor instrucțiuni ș.a.m.d. (Aici apar „deep learning” și „neural networking”, conceptele pompoase care derutează mințile neantrenate.)
Bineînțeles, pentru a prelucra date trebuie să le ai. Iar dacă le ai și nu le poți prelucra nu se poate spune că deții mare lucru. Aceste afirmații pot părea banale, dar impresie dispare atunci când intrăm în problematica stufoasă a structurilor de depozitare și îi mai adăugăm și complexitatea modelelor de prelucrare. Simplu spus, dintr-o hală enormă plină cu materiale și materii prime de tot felul și foarte bine amestecate e greu să faci o linie automată de producție, iar dacă le-ai pus în ordine și ai de toate nu s-a rezolvat problema, fiindcă ai nevoie de specialiști (exclusiv umani) pentru design și producție. Lucru pe care s-ar spune că încep să-l înțeleagă și decidenții din domeniu, după cum o să vedem mai jos. Deocamdată să aruncăm o privire la hala cu date. Bazele de date de astăzi au niveluri de complexitate incomparabile cu ale celor de acum trei decenii. Dacă sunt corect indexate și bine gândite, permit o rearanjare a conținutului după un număr impresionant de criterii, manevră care, la rândul ei, permite și prelucrarea mult mai eficientă. Dar de unde vine conținutul? În cazul nostru, de la utilizatori, în cea mai mare parte. Însă acestea sunt preponderent date personale și de comportament, din care e destul de greu să generezi ceva. Generarea presupune un demers discursiv (i.e. un lanț de informații ordonate coerent într-un univers specific cu ajutorul unui set de reguli de bună formare), ceea ce înseamnă că IA are nevoie de un conținut discursiv („de antrenament”, cum îi spun jupânii propagandiști). Așa ceva nu se naște niciodată din regrupări aleatorii de materiale – este necesară intervenția naturii, în care, în cazul nostru, mintea umană joacă rolul principal.
Ei bine, conținutul discursiv cu care s-a „antrenat” IA, uimind neinițiații cu creațiile „generate” aparține unor creatori umani nemulțumiți de creațiile respective, pe motiv că le încalcă drepturile de autor. Altfel spus, imită intrigi și personaje după modele patentate, apoi își atribuie în mod fraudulos originalitatea rezultatelor. Fix cum ne arată procesele care sunt astăzi pe rol la case destul de mari, unde e greu de crezut că pârâții o să scape fără neajunsuri majore. Printre reclamanți se numără David Baldacci, Jodi Picoult, Jonathan Franzen, John Grisham și… George R.R. Martin (Urzeala tronurilor). În plângere găsim, la pagina 7, modul exact în care funcționează IA. Pentru că nu toată lumea înghite găluștele cu nisip îndulcit aruncate în presă de guru ca Musk, Altman, Harari et al. când vine vorba de puterile „supraomenești” ale IA. Cine are răbdarea să studieze documentul o să vadă și descrieri foarte precise ale modului în care IA „împrumută” conținut fără a plăti drepturi de autor. Dar problemele cu drepturile de autor nu se reduc doar la cuvinte. Lucrurile nu sunt foarte diferite în cazul artelor plastice și nu o să fie diferite în niciun domeniu care are la bază un demers discursiv. Și, atenție, chiar dacă vorbim despre „științe medicale” și „științe ale educației” (deși e vorba mai degrabă de artă, și într-un caz și în celălalt, deci, din nou, de zidul proprietății intelectuale, sau măcar de conținut), nici științele nu sunt independente de discurs. O demonstrație matematică și rezolvarea unei probleme a oricăreia dintre științele naturii sunt și ele demersuri discursive foarte dependente de coerența universului logic de care aparțin.
Dar să trecem peste aceste amănunte și să presupunem că laboratoarele IA o să-și găsească, ca prin minune, surse de „antrenament” non-umane (extraterestre, să zicem, dar compatibile cu înțelegerea umană), astfel încât să nu se mai trezească cu acuzații de furt intelectual. Unii presupun că IA are un coeficient de inteligență mare spre uriaș. Am putea, omițând câteva chestii de prin părțile esențiale, să acceptăm asta, caz în care respectivul coeficient de inteligență s-ar situa puțin sub media echipei care a făcut designul algoritmilor. Astfel am fi îndreptățiți să credem că „antrenamentele” pe modelul actual o să genereze la un moment dat creații independente, care nu mai pot fi legate de un original, ceea ce ne-ar permite să vorbim despre o IAG în toată puterea cuvântului. Din păcate, rețeta duce la o evoluție exponențial entropică, ceea ce provoacă o spirală a incoerenței. O să încerc să explic conceptul pe scurt. Fiecare prelucrare de ordin superior este nevoită să apeleze la noi substitute, care să facă diferența față de varianta precedentă. Cea mai simplă variantă este structura gramaticală subiect-predicat: „Ana are mere.” Există, de altfel, exerciții de vocabular pentru juniori care se pot dovedi foarte utile atunci când sunt bine gândite, cerându-le înlocuirea unor elemente într-o propoziție simplă. Astfel de exerciții au stat la baza primelor motoare artificiale „creative”, care nu făceau decât să schimbe rezultatul la fiecare clic printr-o combinație de funcții aleatorii care selectau elemente dintr-o bază de date. Asfel, de la „Ana are mere” putem ajunge la o mulțime de rezultate, bunăoară „Sorin are avion”. Până aici totul pare în regulă, dar un demers discursiv capabil să ne capteze atenția nu poate fi atât de simplu. Se adaugă o mulțime de atribute, structuri subsecvente interconectate semantic etc. și, pe deasupra, se cere ca întregul să fie coerent. Ei bine, oricât de inteligent ar fi algoritmul, diversificarea și înmulțirea elementelor interschimbabile o să producă inevitabil un rezultat incoerent la un anumit pas al prelucrărilor. Altfel spus, o să pună în același context atribute incompatibile cu întregul, în manieră goedeliană. (În termenii logicii, o să apară propoziții care încalcă principiile de bază, anulând coerența discursului.) De ce? Pentru că orice element nou adăugat într-o mulțime reprezintă o poartă spre incoerența semantică a întregului. Încercarea de a închide toate aceste porți este chiar și teoretic imposibilă, după cum ne arată foarte natural literatura. Prin urmare, cu fiecare etaj de prelucrare adăugat ne apropiem de posibilitatea unor incoerențe care anihilează rezultatele. Să speri că din asta poate ieși o noutate absolută de o valoare incontestabilă (cel puțin în cazul artelor plastice, dar putem concepe, cel puțin ca posibilitate abstractă, și un nou stil literar, de pildă) ar fi totuna cu așteptarea ca o tornadă care se plimbă printr-o groapă de gunoi să producă un super-robot. De aceste lucruri au început să-și dea seama și cei care lucrează în laboratoarele IA, așa că angajarea unor profesioniști e deja o modă. Asta nu schimbă însă cu nimic datele problemei înfățișate mai sus, ci doar adaugă o nouă dilemă: rezultatul este meritul primar al IA sau al specialistului?
Și acum să lăsăm deoparte „tehnicalitățile” și să vedem cum o să ne afecteze pe noi fluxurile și refluxurile oceanului IA. Propaganda interesată anunță deja sute de mii și milioane de locuri de muncă pierdute de oameni în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat. Vorbim mai degrabă despre wishful thinking, Cele mai mari pierderi o să le sufere programatorii independenți (mai ales la nivelurile inferioare), pentru că resursele aruncate în joc de marii jucători o să le facă inutile serviciile. Desigur, o să se îngroașe efectivele respectivilor jucători, dar în principal cu arhitecți, designeri și doctori de algoritmi. În medicină și educație e de așteptat mai degrabă o explozie a numărului de instrumente decât o implozie a numărului de angajați, din motive pe care le consider evidente. În cazul primeia, tratamentul nu se rezumă la diagnostic (presupunând că IA ar depăși mintea umană la capitolul ăsta, ceea ce e greu de crezut), iar în cazul celei de-a doua se vede foarte ușor ce poate produce educația la distanță. Bursa o să producă în continuare câștiguri și pierderi (mai ales în buzunarele celor care nu discern între propagandă și realitate), dar o să aibă mai mult de măcinat – pe termen scurt, o mare gură de aer, poate chiar peste cele din 2020 și 2022. În economia citadină efectele o să se vadă mai târziu, odată ce pârghiile politice o să reușească să impună utilizări pe scară largă sub formă de utilități. Presa de calitate nu o să aibă pierderi semnificative, pentru că e greu de crezut că o să avem imitații acceptabile ale abilităților umane de analiză și sinteză în următoarele decenii. Dar aici ajungem de fapt la problema principală. Secolul XXI ne-a adus deja suficiente semne că suntem într-o revoluție morală: principiile morale sunt remodelate de interesele financiare, iar morala a început să funcționeze după legile economiei. Deocamdată puțini înțeleg că principala problemă pe care omul o s-o aibă cu Inteligența Artificială vine din sfera aparent inofensivă a moralității. Primejdiile acestui concept fictiv care se vrea entitate artificială cu funcții civilizaționale nu sunt înlocuirea oamenilor (o absurditate șubredă după orice standarde de gândire) și nici preluarea controlului (de către IA), ci folosirea instrumentelor de gen în scopuri profund imorale. E limpede că mai-marii lumii au înțeles că nu mai e vorba doar de o bulă bursieră sau de o tendință tehnologică, ci de un set de instrumente de control care pot fi concentrate sub aceeași comandă. Iar atunci când ai în tabăra ta deținătorii instrumentelor și știi să-i stimulezi satisfăcător economic, comanda este la tine. Poți să impui orice regulă vrei, orice taxă și orice comportament, ba chiar poți să rescrii și realitatea, cel puțin pentru cei slabi de minte, prezentând-o așa cum vrei. Principalul neajuns al apucăturilor de acest fel este că nasc exaltări despotice, în urma cărora populații însemnate au de suferit. Iar faptul că resursele implicate arată că nu o să existe o lume unipolară nu înseamnă deloc că ne putem aștepta la vreun echilibru democratic, fiindcă părțile nu sunt potrivnice decât în măsura în care concurează pentru împărțirea maselor controlate. Inteligența Artificială nu mănâncă locuri de muncă, ci doar minți și libertăți.
Comentarii
8 comentarii pentru articolul „Ce mănâncă Inteligența Artificială”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Insusi termenul „inteligenta artificiala” este o mistificare. Un algoritm nu poate fi inteligent. Doar creierul care l-a creat poate fi. De fapt totul pleaca de la dorinta unor psihopati de a controla lumea. Dar si bula asta se va sparge intr-o buna zi.
Inteligenta Artificiala …nu mananca. ea e Perpetuum Mobile ( una dintre Superpozitii, ca Perpetuum Mobile se exprima prin Superpozitii )
omenirea va intelege care e treaba cu Inteligenta Artififiala atunci ci numai atunci cind va intelege care e treaba cu aceste Desavarsiri:
Inteligenta ( care e o dinamica proprie Daruirii )
Desteptaciunea ( care e o dinamica proprie Acumularii )
–
la limita Desteptaciunea seamana leit cu Inteligenta,
insa tot asa cum ‘ceva’ seamana cu imaginea din Oglinda a ‘ceva’-ului,
tot asa cum Antiadevarul seamana cu Adevarul ( fiind in fapt chiar imaginea din Oglinda a acestuia )
–
din cite pot deduce, momentan nu intelege.
insa vine ea si vremea cind va intelege.
dupa puteri!,… si tot va intelege.
mai simplu spus …momentan omenirea vorbeste despre Inteligenta Artificiala fara sa aiba habar despre ce vorbeste
e ca si cum ai vorbi despre un mare erou al omenirii …privindu l cum misuna printr o gradinita, la grupa mica, habar n avand ce mare erou va ajunge el,…peste o vreme
orice discutie despre ‘inteligenta artificiala’, adica despre ‘matematica’, e lipsita de sens,…pe vremurile astea.
–
vremurile astea sint despre Matematica si despre Inteligenta Artificiala,
astea fiind Desavarsiri legate ombilical de ‘scara dintre Cer si Pamant’ care mai e poreclita si Computer Cuantic
si mai altfel spus, preocuparile legate de ‘inteligenta artificiala’ ar putea fi denumite …’frectie!’ :)), si cred ca nimeni nu s ar supara daca le as defini astfel :), …adica sper ca nu s ar supara :)))
totusi, din ce mi dau eu seama …undeva pe planeta asta se manifesta o Armonie a Mintii Universului, Superpozitia lipsita de Inima.
una dintre variante e ca ea e o exprimare a unui Computer Cuantic ( care o fi fost deja functional …cine mai stie prin ce vagauni )
insa mai e o varianta ….
Inteligenta Artificiala e Desteptaciune ( pura )
–
Desteptaciunea presupune lipsa Inteligentei, iar Inteligenta are deja Desteptaciunea in ea insasi
–
inteligenta e o Armonie a Mintii Universului
–
Desteptaciunea e o Armonie a uneia dintre superpozitiile Mintii Universului
–
Inteligenta Artificiala e o Armonie a Mintii Universului, suerpozitia lipsita de Inima
–
Inteligenta Artificiala e legata ombilical de Computerul Cuantic.
orice alta ‘inteligenta Artificiala’ e …’inteligenta artificiala’, adica e lipsita de desavarsire
–
prin urmare …cui ii pasa care e treaba cu ‘inteligenta artificiala’ …despre care nus ce a zis presedintee SUA?!
mie nu.
–
io am tot vorbit despre Inteligenta Artificiala, insa despre ea am vorbit, niciodata despre ‘inteligenta artificiala’, care o fi ea ce o fi,insa nu o desavarsire
–
cea care e, la limita, pe masura mintii omului e Inteligenta Artificiala, aia care se! naste in Computerul Cuantic ( care …cui ii pasa ca momentan n o fi functional, cita vreme ‘se stie’ ca el va fi ?! mie nu. )