Premierul Marcel Ciolacu a anunţat luni că propunerea României pentru funcţia de comisar european este Roxana Mînzatu
Amintiri din viitor
Decembrie 2042, București, GFP (Grădina Fostului Parlament), ora 18:00.
Trecători grăbiți coboară sau urcă din diversele Pop-Up Next. Apoi, îmbarcați în alte vehicule, dispar în asfalt în zonele marcajelor de transport subteran. Se înserează, cerul e senin și va rămâne senin până în jurul orei 21:00, când se anunță o ploaie programată. Lângă GFP, într-o cafenea suspendată, la una din cele cinci mese stau de vorbă bucureșteni de diferite vârste. Știm că sunt localnici deoarece fiecare poartă pe umărul drept însemnul orașului – o căciulă cu cozoroc. Vechea heraldică conținând – Sfântul Dumitru, acvila cu sabie, coroana – a supraviețuit, dar într-o manieră minimalistă, și apare doar în formula digitală a cărții de identitate. Cei adunați la cafeneaua ”Cinci mese” au diverse vârste. Deoarece numele lor contează mai puțin, voi relata atât cât am reușit să memorez din discuția lor ”numindu-i” după vârstă. Așadar de la dreapta la stânga comesenii sunt născuți în anii: 2010 (nepotul), 1992 (cumnatul), 1989 (tatăl), 1972 (unchiul), 2021 (ospătărița)
(nepotul)- Ei, cum îți place aici unchiule?
(unchiul) – Nu-mi place..
(nepotul) – Auzi tată, zice că nu-i place. Vezi, ți-am spus eu că unchiul nu se va simți bine aici.
(cumnatul) – Da de ce să nu-i placă? Nici cafeneaua asta să nu-i placă, unde rezervările se fac cu doi ani înainte?
(tatăl) – Sunteți ridicoli cu toții. Ce să-i placă? E căpos și nostalgic. Toți ăștia născuți în 1972 sunt așa. Nu le poți intra în voie. Sunt marcați de doruri ciudate. N-o să mă credeți, dar acum o oră, când m-am dus să-l aduc din Canada, a spus că nu suportă căldura Bucureștiului. Care căldură, bre?, l-am întrebat, e iarnă și la București. Da, o fi, mi-a răspuns, dar mie numai iarna canadiană îmi amintește zilele friguroase din copilărie când mergeam cu mama să încărcăm butelia. Păi cum, l-am întrebat, d-aia te-ai mutat tu din Militari la Montreal?
(unchiul)- Nu așa a fost discuția. Întotdeauna denaturezi realitatea. Se vede că ai lucrat mulți ani în televiziune. Nu, monșer, eu m-am mutat din Militari la Montreal când am auzit că rețeaua apei calde se va da în folosință doar celor care locuiesc la Viena și Videle. Un tip din Vladivostok, cu viză de flotant, care avea rețea portabilă de apă caldă, mi-a vândut pontul. El mi-a zis – băiete, nu te lăsa dus de nas, ascultă aici: vei avea condiții minunate la Montreal numai dacă te muți din Militari.
(cumnatul) – Aici avea dreptate. Ah! Pielea pe el, tipul cu viză de flotant! Știa șmecherul de repartițiile cu inscripționare alfabetică! Informat, ce mai!
(nepotul) – Tot n-am înțeles, unchiule, ce nu-ți place la cafeneaua asta?
(tatăl) – Îl înțeleg. Voi nu puteți pricepe ce e în sufletul lui. Aici era pe vremuri Parlamentul României.. ce știți voi..
(nepotul) – Și ce dacă? Acum e GFP! Toată lumea dă buzna aici fie vară, fie iarnă. E parc de distracții, aici e intersecția celor mai importante trasee ale districtului, pe deal e observatorul galactic, în stânga e arena continentală..
(unchiul) – Recunosc toate aceste minunate realizări obținute în baza contractelor și licitaților planetare, chiar și unele dintre cele interplanetare, cred că sunt bine venite.
(nepotul) – Ce vrei să spui cu ”unele”?
(tatăl) – Aici sunt de acord cu fratele meu. Și eu sunt încântat doar de câteva din aceste semnări de tratate.
(cumnatul) – Ha! Ia s-aud, care nu vă plac? Hai, unchiule, curaj!
(unchiul)- Uite, unul din ele este legat de lista băuturilor care se servesc aici, la ”Cinci mese”, mare cafenea cu cinci stele, ce să zic! Atunci celebra Café de la Paix din Paris ce este? Printre obișnuiții localului aceluia, celebru în secolul al XIX lea, se numărau Ceaikovski, Massenet, Zola, Maupassant…
(nepotul) – Continuă, te rog. Ce te supără aici ? Bine zicea cumnatul, după ce că rezervările se fac cu destulă dificultate, tot nemulțumit ești.
(unchiul) – Ce să spun ”mare dificultate”! Și ? Dacă unul de vârsta mea nu apucă să onoreze ”rezervarea” și in doi ani se duce pe altă lume, care-i baiul? Vine altul în locul lui.
(nepotul) – Unde? Pe lumea cealaltă?
(tatăl) – Nu, dragă, la cafenea. Gata! Am trăncănit destul. Hai să plecăm. Ne-am întâlnit, am vrut să sărbătorim – Curățenia orașului, Ziua apei calde permanente, Ziua măștii confortabile, Ziua când Stânga a aflat ce face Dreapta și invers, Ziua..
(cumnatul) – Ho ! Opriți-vă! În loc să fiți mulțumiți că trăim într-un oraș atât planetar, cât și interplanetar civilizat, ați rămas aceiași cârcotași incurabili.
(unchiul) – Uite ce este, nu permit să fiu făcut cârcotaș. Dar știi ceva? Ca să nu mă pierd în explicații, îți cedez ție felul acela considerat aici „specialitatea casei”.
(ospătărița) – Poftiți ! Scuzați întârzierea. Cine a comandat limonada virtuală?*
(unchiul) – Eu în nici un caz! Și spune-mi te rog, unde țineți condica de sugestii și recalmații?
Unchiul este scos pe brațe afară din cafenea. Discuțiile se aud reverberând în difuzoarele GFP, deoarece toți cei patru pierduseră din vedere faptul că lavalierele pentru transmisiunea în direct se înapoiază la garderobă. Greu învață unii să fie civilizați în ziua de azi când totul, absolut totul e atât de transparent, atât de touchscreen…
*Arată a limonadă, are gust de limonadă, dar este doar apă. Cercetătorii din Singapore au inventat „limonada virtuală” folosind electrozi pentru a imita aroma băuturii răcoritoare și cu mici LED-uri pentru a imita culoarea, scrie Reuters.
https://vocea.biz/international/2017/apr/22/cercetatorii-au-fost-inventat-limonada-virtuala-video/
Audi And Airbus’ Flying Car Prototype Given Testing Permission (gaadiwaadi.com)
Comentarii
Lasă un răspuns