Anisie mai are o idee: Cohorte de elevi să facă teatru

La Cotroceni, bănuiesc că există un departament al consilierilor de gafe. Cum președintele este un personaj pe care nu l-ar bănui nimeni că râde la un banc (mă rog, dacă aude întâmplător unul, că nimeni nu ar îndrăzni să-i spună un banc lui Iohannis), nici de gafe nu se prinde și așa se explică hărnicia departamentului respectiv.

Joi, prima zi de octombrie, se deschide anul universitar. Dintre toate universitățile din București, Iohannis a ales (sau a fost consiliat să meargă) Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, eveniment care a avut loc la Ateneu.

Exact în ziua în care toată țara discuta de saci cu voturi furați, înlocuiți etc, Iohannis a ales să meargă la autorul scrisorii pierdute.

Din discursul lui reiese că e un semn de solidaritate cu actorii, care timp de șase luni au dat mărunt din buze, cei mai mulți au elogiat deciziile luate în pandemie, dar și ulterior, când i-a pus să se pupe și îmbrățișeze (cum cere rolul) de la doi metri, prin urmare nu prea avea de ce să-i îmbuneze. Și, oricum, acolo nu erau actori, doar profesorii, ci viitori actori. A mai dat Universității o distincție, Ordinul pentru Merit în grad de Comandor.

La eveniment a fost prezentă și Monica Anisie, ministra Educației care, în stilul ei păsăresc, a ciripit despre geniala idee de a forma pepiniere de actori, cu copii care au sau nu chemare.

„Universitatea Națională de Artă Teatrală şi Cinematografică «I.L. Caragiale» a propus în acest an școlar Ministerului Educației introducerea în curriculum la decizia școlii a unei discipline din domeniul artei teatrale. MEC a aprobat prin ordin de ministru ca elevii sa studieze la clasele a III-a și a IV-a disciplina «Eu și scena», la clasele a VI-a și a VII-a disciplina «Teatrul și noi», la clasele a X-a și a XI-a «Laboratorul de teatru».
Ca profesor de Limba și literatura română și ministru, consider că acesta este un moment important pentru educație”, a anunțat Anisie.

Ca profesor de Limba și literatura română, Anisie putea să considere moment important în educație această disciplină pe care ea, din câte se vede, nu a aprofundat-o.
Măcar atât i-a dat prin cap, să fie opțională, altfel copii fără pic de talent actoricesc ar fi fost chinuiți inutil.

Însă, în aceste condiții, de învățământ mai mult online sau la școală cu masca pe față, teatrul era ultima grijă a părinților, dar și a învățătorilor. Cei care văd la copiii lor abilități pentru actorie, cu siguranță îi duc în altă parte, în afara orelor de școală.

În clasa a III-a și a IV-a, disciplina se numește „Eu și scena”. Învățătoarea, dacă nu se va apela la un profesor-actor (care înseamnă alți bani, altă distracție), va trebui să aibă o scenă, că poate copiii din ultimul cătun nici măcar nu au auzit de scenă de teatru. Copiii care stau acasă și care de-abia reușesc să se conecteze, abia reușesc să audă, abia reușesc să se vadă, cum vor prinde tainele acestei dealtfel minunate meserii? Cum va reuși învățătoarea, sau chiar un actor-profesor, să-i învețe, prin mască, despre mimică, fără de care nu se poate face teatru.

Probabil Anisie, auzind că șeful merge la deschidere la Universitatea de Teatru, s-a gândit să facă pe dracu-n patru și să îi capteze atenția cu hărnicia ei. De parcă nu ar fi fost suficiente toate prostiile făcute în pregătirea anului școlar, pe care, însă, fostul profesor de fizică le-a aplaudat.

Dacă președintele se ducea la IEFS, venea Ionuț Stroe cu propunerea ca sportul să nu mai fie așa, în general, ci pe căprării. Și-atunci, să-i văd pe părinți cum puneau în casă coșuri de baschet, porți de fotbal și handbal, căzi care să pară bazine de înot, parelele, bârne și cum făceau ei din sufragerie teren de tenis.
Iată încă o inițiativă inutilă din partea inutilei Anisie.