Arhiva Afectivă. Însuflețiri

Psalmodiere

Nu am mai pictat pe sticlă de foarte mulți ani. La rugămintea unor prieteni, am încercat totuși. Am avut senzația că mă învârt pe gheață, că fac piruete fără patine. E ciudat, chiar fascinant cum încep să văd altfel totul. Și cel mai mult mă încântă că reușesc să uit “canoanele” școlii. Ei, chiar de tot nu pot uita unele “norme”. Însă, ceea ce era rigid, ceea ce era diferit față de bucuria autentică a ivirii imaginii a dispărut. Și așa se întâmplă că în seara aceasta mă uit la cum ar putea privi spre oameni unul din miile de îngeri păzitori. Nu, nu e nimic deosebit, Dimpotrivă. E doar o psalmodiere pe sticlă.

Conversația

Am cumpărat niște penițe noi de desen și m-am apucat să le încerc. Tot mâzgălind linii, m-am pomenit că desenez o făptură coborâtă de undeva din vremea pălăriuțelor cu panglici de mătase și a zulufilor împrăștiați de emoție și curiozitate în forfota saloanelor dintr-un secol romantic. Dar cel mai mult m-a mirat îndrăzneala celei poposite sub penița mea. Mă ignoră, privind zâmbitoare, cu ochii larg deschiși spre cineva aflat într-un spațiu doar de ea știut. După felul în care își arata imperceptibil dinții se pare că abia așteaptă o pauză, nerăbdătoare să adauge ceva. Dar, nu apucă să spună nimic fiindcă altcineva, din aceeași încăpere, oferă pe dată un răspuns care pune capăt conversației.

După amiaza (?) unui violoncelist…

Am găsit, zilele trecute, o imagine pe care o crezusem de secol XVIII. Mare mi-a fost mirarea să aflu că a fost pictată de un domn pe nume Victor Chavet (1822-1906). Creată în 1853, semnată Victor Joseph Chavet, lucrarea ”Violoncelistul” a fost vândută la o licitație abia in decembrie 2011. Mă întrebam, de câte ori în tot acest răstimp, din 1853 până în 2011, o fi fost vândută ori doar cadorisită? Ce istorie și ce de gânduri poate stârni o imagine în care abia se întrezăresc culorile de velur ale fotoliului, griul argintiu al veșmântului, albul de satin al ciorapilor și tot așa, și tot așa…
M-am apucat întâi să fac o mică interpretare într-o tehnică mai degrabă școlărească – creioane colorate, estompă. Apoi, am reluat schița trecând la tehnica in culori de pastel (cretoase, nu grase)
Desenul meu e de mici dimensiuni: 13×10 cm.
Originalul, cel pictat în ulei pe pânza, în 1853, avea dimensiunile 18×24. Dar nu-mi ieșea din cap faptul că domnul Chavet picta, în secolul XIX, personaje în costume baroce. Așa de mirată eram, încât m-am pomenit schițând acest violoncelist studiind, cântând, în lumina după amiezii (?). De fapt, nu știu ce oră a zilei era, dar înclin să cred că trecuse bine de ora prânzului …
“Violoncelistul” este desenat cu vreo săptămână înaintea picturii pe sticlă. Mă uit iarăși la pictura pe sticlă și îmi spun – cât curaj ar trebui să adun ca să ajung la zborul lin. Să am senzația că nu pictez, ci că dau din aripi ca o pasăre care pleacă toamna spre drumul lung ce duce spre tărâmuri însorite. Cred că îmi trebuiesc ani lumină de curaj.


Am avut drept prim îndrumător în arta desenului pe domnul profesor Simion Iuca (1907-1994) Mergeam la cursurile facultative de gravură în atelierele aflate la subsolul Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu. https://fr.wikipedia.org/wiki/Simion_Iuca

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii