După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

Arhiva Afectivă. Pana de șoim

Copilu’ vine (să zicem) de la școală.
Nu merge liftu’.
Pân’ la urmă merge.
Copilu’ se urcă-n lift, apasă pe ultimul buton.
Copilu’ stă la opt cu toată familia lui, formată din patru persoane, fiecare cu număr de ordine.

Liftu’ … ca liftu’ … se oprește la un moment dat între etajele cinci și șase.
Copilu’ bate la început încetișor, apoi mai tare, în ușa liftului. După cinci minute, sigur că va fi auzit, lansează un apel:
– Părinte unu, părinte unu!!! Ajutooor!!! Scoate-mă de aici !
Speriat de-a binelea strigă cât îl țin puterile, enumerând părinții de la unu la patru și-napoi. Degeaba. Nici părintele unu, nici părintele doi, nici părintele trei, nici chiar părintele patru, nu-l aud.
Cei patru, adică părinții, tocmai urmăresc la tv la un protest oarecare urmat de reclame.
Reclamele explică sugestiv „ce e și de ce e bun vaccinul”.
Pe banderolă apare textul: „Peste câteva minute veți urmări transmisiunea în direct a unor proaspăt vaccinați”. Apar grupuri de vaccinați zâmbitori, unii purtând urme de muștar în colțul gurii.
Se înserează. Copilu’ nu mai strigă. Ostenit de atâta răcnit zadarnic, adoarme în liftu’ blocat și visează. În vis îi apare Albă ca Zăpada dansând „latino”, perfect machiată, total creolă, purtând mustăți ca d” Artagnan, făcându-i cu ochiul și vorbindu-i.
-Ce faci copilule? Dormi? Haide, nu mai dormi, vino să dansăm Macarena! Șapte pitice cu glas de baritoni și minijupe țopăie fericiți/fericite în jurul Ciocolatei Albe numită (în stil vechi) Albă că Zăpada. Copilu’ este luat pe brațe (în vis) și înălțat/plutit (prin levitație), deasupra blocului. Cu mare grijă este apoi coborât prin uscătorie și lăsat la etajul opt în fața ușii sale.

Un șoim tradițional, adică adevărat, nu împăiat, nu travestit, nu de unică folosință, tocmai zbura deasupra peisajului în care copilul cu patru părinți ațipise în lift. Șoimul, cu ochii lui de șoim autentic, văzu într-o clipită toată povestea, inclusiv varianta-vis. După câteva secunde, procesând sumarele informații de la fața locului, își spuse: ciudat, niciodată nu am pierdut vreo pană în localitatea asta. E prima dată când survolez acest spațiu aerian liber de comunism. Și totuși ceva nu se leagă… De ce are blocul uscătorie? În condițiile noilor măsuri privind reducerea emisiilor de carbon, de economisire a apei, a energiei electrice, a gazelor, de ce oare mai are blocul uscătorie?
Tot zburând rotit deasupra blocului, care, în mod bizar, avea totuși o uscătorie, șoimul autentic se întrebă in sinea lui: nu cumva am nimerit din greșeală într-un spațiu aerian liber de comunism înainte de 1700?
Reiese din cele ce urmează că șoimul nu apucase să citească aceste fragmente:
„În secolul al XVIII-lea, cei mai mulţi oameni nu aveau acces la apă curată. În plus, marea majoritate a populaţiei considera spălatul nesănătos din simplul motiv că deschiderea porilor cu apă caldă nu face decât să invite bolile în corpul nostru prin piele.
Astfel, murdăria corporală era, în viziunea francezilor de-atunci, o barieră de protecţie a corpului în faţa bolilor de tot felul. Nu-i de mirare că, atunci când erau absolut nevoiţi, făceau băi uscate, frecând pe piele un burete neîmbibat în apă sau care era doar de-abia umed, „curăţându-şi” astfel mâinile, faţa şi alte zone anatomice.
Ideea că îmbăiatul e benefic s-a răspândit cu greu. Abia în 1769, medicul scoţian William Buchan a publicat Medicina Domestică, un manual care-i încuraja pe oameni să se spele în mod regulat. În anii 1780, spălatul era încă o noutate în Franţa. Şi, chiar dacă ar fi vrut mai mulţi să facă baie, nu puteau, pentru că doar bogaţii aveau acces la apă curată.
Accesul cetăţenilor la apă era atât de controversat, încât a fost nevoie ca, în timpul Revoluţiei Franceze, să se specifice că îmbăiatul şi igiena, în general, erau un drept fundamental al populaţiei pentru a fi sănătoasă. Şi, cum oamenii erau nespălaţi în marea lor majoritate, miroseau a transpiraţie. Cum mascau mirosul îngrozitor? Cu mult parfum, presărat cu generozitate atât pe corp, cât şi pe păr.”*


Morala: Nu chiar toate lifturile se opresc între etaje și nici prezența unei uscătorii nu semnalează neapărat risipa apei.


*https://historia.ro/sectiune/general/norme-de-igiena-la-1700-spalatul-este-periculos-565965.html


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Arhiva Afectivă. Pana de șoim”

  • chiar nu am pierdut vreo pană în localitatea asta…
    :)))
    insa surpriza e Alba ca Zapada se arata intre etajele 5 si 6, ca in poveste avea obiceiul sa ti se scurga printre degete :))

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog