Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă

Arhiva Afectivă. Somptuoasa sală de sport

Opera Regală, Covent Garden, 2019.Stau pe fotoliul de la marginea rândului opt cu haina în brațe tot așa cum stăteau țăranii când așteptau, cuminți și respectuoși, să fie chemați la consultație de doamna doctor, medic generalist al comunei Blăjeni. Inima mea bate cu putere în seara asta, iar doamna doctor nu mai trăiește de mult.

Mă amuz în sinea mea că, în timp ce toată lumea din jur pare preocupată să comenteze bârfe internaționale, întâmplări din croaziere, succese de bursă sau de afaceri, eu îmi amintesc hodoronc tronc de țăranii din Blăjeni, Hunedoara. Ce îndrăzneală fără mănuși! Ce-o fi în capul meu? Într-un loc atât de spilcuit gândul meu să zboare tocmai în Munții Metaliferi. Poate că bronzul, ornamentele aurite, cine știe …

Spectacolul începe.
Într-o mansardă, într-un cartier al artiștilor din Parisul secolului XIX, Rodolfo, Marcello, Schaunard și Colline își împart bucuriile și grijile cotidiene. Este ajunul Crăciunului și buna dispoziție le este tulburată de apariția proprietarului, venit să le ceară chiria. Cei patru reușesc să-l gonească și decid să-si petreacă restul serii la cafeneaua „Momus”. Nevoit să zăbovească acasă câteva minute, Rodolfo primește vizita neașteptată a vecinei Mimi.

Vine cineva și aflu că trebuie să mă ridic, fiindcă locul pe care stau e ocupat. Știam de la început că așa se va întâmpla. Biletul meu e în spate în locul numit Standing Stalls Circle – Cercul Stalurilor În Picioare. Plasatoarea mă conduce la locul corespunzător rezervării.

Pauza de după actul întâi. Mă plimb în foaier. Haina am lăsat-o pe bara de catifea în dreptul „locului” meu.
Doamne, domni și domnișoare pășesc, conversează purtând pahare de șampanie, caiete de sală sau șaluri de cașmir. Ne plimbăm cu toții de colo colo până trec cele treizeci de minute. Sună gongul. Revin la locul de stat în picioare. Întuneric. Cortina se ridică. Decor luminat feeric.

În fața cafenelei „Momus” din Cartierul Latin, Sărbătoarea Crăciunului este în toi.
Pe mine a început să mă doară spatele.
Pe scenă, Mimi se integrează perfect în grupul de prieteni. Apare gălăgioasa Musetta, fosta iubită a lui Marcello și actuala amantă a bătrânului Alcindoro.

Cam din cinci în cinci minute îmi mut greutatea corpului de pe un picior pe altul. Nu e chiar plăcut să faci de planton când toți din jurul tău urmăresc relaxați din fotolii povestea de dragoste dintre Mimi și Rodolfo.

Pe scenă, Musetta îl recucerește pe Marcello.
Iar mă gândesc la țăranii din Blăjeni. În picioare, cu haina în brațe, eu urmăresc spectacolul. E prima dată când aflu cum este să ocupi un loc în picioare la operă. „Locul” este de fapt spațiul de patruzeci de centimetri în dreptul unei bare capitonate. Acesta este Standing Stalls Circle – o bară circulară de metal și lemn învelită în catifea roșie unde stau elevii, studenții sau melomanii care nu au găsit bilete la locurile din sală sau de la balcoane. Dar chiar așa fiind, acele locuri fără scaune sau strapontine, au un preț destul de ridicat. Nu sunt gratuite.

Grav bolnavă de plămâni, Mimi e la un pas de moarte. Trista despărțire a celor doi interpreți principali este întreruptă de inerentele dispute dintre Marcello și Musetta. Eu mă sprijin de bară cu brațele. Zadarnic, tot mă dor picioarele. Apoi descopăr în apropiere un stâlp, și ăla învelit în catifea. Mă lipesc cu spatele de stâlp. E ceva mai bine. Stâlpul preia o parte din greutatea corpului meu.

Veselia mare a tinerilor din mansarda de pe scenă se stinge odată cu venirea muribundei Mimi, adusă de Musetta. Cu toate eforturile afective și materiale ale prietenilor, Mimi își dă sfârșitul în locul unde a fost fericită odinioară, înconjurată de cei dragi.
Cortina. Aplauze, chemări la rampă, flori.

Eu, stând în picioare două ore și jumătate, ce-i drept cu pauze, am sărbătorit seara unui spectacol important, zic eu, câtă vreme în rolul Mimi din opera La Boheme de Puccini a fost distribuită o persoană dragă din familia noastră. Aplaud și strig „Bravo!!!”, mulțumită de ce am văzut.
Mă îndrept spre ieșire cu senzația stranie că am încheiat un antrenament ciudat într-o somptuoasă sală de sport.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *