Atunci când Einstein a refuzat să devină președintele statului Israel

Chaim Weizmann, primul președinte al Israelului, a murit la data de 9 noiembrie 1952. Ministerul de Externe a fost rugat să ajute la găsirea unor candidați, iar ambasadorul în Statele Unite, Abba Eban, l-a abordat pe Albert Einstein pentru a-l întreba dacă ar accepta oferta de a fi președinte al Israelului. În scrisoarea adresată profesorului, Eban a scris că acționează la instrucțiunile prim-ministrului David Ben-Gurion. El a adăugat că acceptarea ar necesita relocarea în Israel și acceptarea cetățeniei israeliene, dar, în semn de apreciere pentru importanța și amploarea muncii sale, i se va oferi libertatea de a-și continua activitatea științifică.

Haideți să vizualizăm conținutul scrisorii prin care i se oferă lui Albert Einstein președinția Israelului:

Ambasada Israelului
17 noiembrie 1952

Stimate domnule profesor [Albert] Einstein:

Purtătorul acestei scrisori este domnul David Goitein din Ierusalim, care este acum ministru la Ambasada noastră din Washington. El vă aduce întrebarea pe care prim-ministrul Ben Gurion m-a rugat să v-o transmit, și anume, dacă ați accepta președinția Israelului dacă aceasta v-ar fi oferită prin votul Knesset-ului. Acceptarea ar implica mutarea în Israel și obținerea cetățeniei israeliene. Prim-ministrul m-a asigurat că, în astfel de circumstanțe, un guvern și un popor care sunt pe deplin conștienți de importanța supremă a muncii dumneavoastră, vă vor oferi toate facilitățile și libertatea de a vă continua marea activitate științifică. Domnul Goitein vă va putea oferi orice informație pe care o doriți cu privire la implicațiile întrebării prim-ministrului. Oricare ar fi înclinația sau decizia dumneavoastră, v-aș fi profund recunoscător pentru oportunitatea de a vorbi din nou cu dumneavoastră în următoarele două zile, în orice loc convenabil pentru dumneavoastră. Înțeleg neliniștile și îndoielile pe care mi le-ați exprimat în această seară. Pe de altă parte, oricare ar fi răspunsul dumneavoastră, sunt nerăbdător ca dumneavoastră să simțiți că întrebarea prim-ministrului întruchipează cel mai profund respect pe care poporul evreu îl poate avea față de oricare dintre fiii săi. La acest element de considerație personală, adăugăm sentimentul că Israelul este un stat mic în dimensiunile sale fizice, dar care se poate ridica la nivelul măreției în măsura în care exemplifică cele mai înalte tradiții spirituale și intelectuale pe care poporul evreu le-a stabilit prin cele mai bune minți și inimi ale sale, atât în antichitate, cât și în timpurile moderne. Primul nostru președinte, după cum știți, ne-a învățat să ne vedem destinul în aceste mari perspective, așa cum dumneavoastră însuși ne-ați îndemnat adesea să facem. Prin urmare, oricare ar fi răspunsul dvs. la această întrebare, sper că vă veți gândi cu generozitate la cei care au pus-o și că veți lăuda scopurile și motivele înalte care i-au determinat să se gândească la dvs. în acest moment solemn din istoria poporului nostru.

Cu urări cordiale,
Abba Eban

Însă, oare cum a răspuns Einstein? Ei bine, lecturați rândurile următoare:

„Sunt profund mișcat de oferta din partea statului nostru Israel [de a ocupa funcția de președinte] și, în același timp, întristat și rușinat că nu o pot accepta. Toată viața mea m-am ocupat de chestiuni obiective, prin urmare îmi lipsesc atât aptitudinile naturale, cât și experiența necesară pentru a trata în mod corespunzător cu oamenii și pentru a exercita funcții oficiale. Numai din aceste motive aș fi nepotrivit pentru a îndeplini îndatoririle acestei înalte funcții, chiar dacă vârsta înaintată nu ar fi făcut tot mai multe rabaturi asupra forțelor mele. Sunt cu atât mai mâhnit de aceste circumstanțe cu cât relația mea cu poporul evreu a devenit cea mai puternică legătură umană a mea, de când am devenit pe deplin conștient de situația noastră precară printre națiunile lumii”.

Oare ce am urmărit cu redactarea acestui articol? Eu militez constant pentru o schimbare în bine, în primul rând prin renunțarea la mentalitatea toxică de învins al istoriei, de pierzător auto-declarat pe care o au prea mulți români și prea multe românce. De fiecare dată când aud fraze toxice și false precum: „Suntem proștii lumii. Suntem niște inculți. Suntem un popor de mâna a treia” și așa mai departe, eu nu pot să fac altceva decât să realizez că dușmanii din interiorul și din exteriorul poporului român și-au atins scopul. Singura noastră salvare este să reînviem, fiindcă, ne place sau nu, mulți români sunt doar niște morți vii (walking dead) care s-au condamnat singuri la înfrângere. Niciun străin și nicio străină nu ne va salva vreodată. Oare când își vor da seama românii că singurul și implicit cel mai bun prieten al României este tocmai poporul român!? Un popor „spălat pe creier” este un popor pe moarte.

Puteți citi mai multe despre un popor care a reușit să se infiltreze în absolut toate sferele de putere globală, tocmai fiindcă este un popor realist și unit, cel puțin pe majoritatea palierelor de gândire și dezvoltare (vă recomand să lecturați Talmudul), aici: https://www.jewishvirtuallibrary.org/offering-the-presidency-of-israel-to-albert-einstein. În plus, cine „va rezolva” actualul conflict dintre Rusia și Ucraina? Exact, reprezentanții statului Israel.

Vă reamintesc că am mai scris un text interesant despre un român evreu aici: https://www.cristoiublog.ro/romanul-care-a-indicat-ascunzatoarea-unei-colectii-din-vechiul-cairo/