Australia cumpără tancuri în valoare de peste 3,5 miliarde de dolari. Teama față de China schimbă abordarea

Jocurile geopolitice ar trebui să fie evaluate pe baza a ceea ce fac guvernele, nu a ceea ce declară. În acest caz, guvernul australian a cheltuit peste 3,5 miliarde de dolari pentru a achiziționa, de urgență, 120 de tancuri și vehicule blindate ale armatei americane, pentru a întări linia slabă de apărare a Australiei. „În echipă cu vehiculul de luptă al infanteriei, vehiculele de geniu de luptă și obuzierele autopropulsate, noile Abrams vor oferi soldaților noștri cele mai bune posibilități de succes și protecție împotriva rănirii”, a subliniat ministrul apărării, Peter Dutton.

Încă de la semnarea acordului trilateral AUKUS, în septembrie 2021, SUA au manifestat un interes activ față de capacitățile de apărare ale Australiei. În timp ce Australia a fost folosită în principal drept forță expertă în războaie externe, cheltuielile militare actuale sunt orientate spre lupta într-un război de amploare și de durată, eventual pentru apărarea teritoriului național. Un lucru care ar trebui să ne pună pe gânduri. Această modernizare specială este posibil să facă armata să-și mărească rândurile cu 75 de tancuri Abrams (unul dintre cele mai bune trei tancuri de pe pământ, ordinea fiind aceasta, cel puțin momentan: Nr.1 Leopard 2A7 (Germania); Nr.2 K2 Black Panther (Coreea de Sud); Nr.3 M1A2 SEP (SUA); Nr.4 Challenger 2 (Marea Britanie); Nr.5 Armata (Rusia); Nr.6 Merkava Mk.4 (Israel); Nr.7 Type 90 (Japonia); Nr.8 Leclerc (Franța), 46 de vehicule de asalt, cu diferite caracteristici speciale și 6 vehicule blindate de recuperare. Acestea urmează să fie livrate cel târziu în anul 2025. Deși această dată este mult mai practică decât cea anterioară, a submarinelor franceze, trei ani reprezintă totuși o perioadă lungă într-un creuzet geopolitic (geopolitical crucible). Să vedem ce a adăugat domnul Dutton: „M1A2 Abrams va încorpora cele mai recente dezvoltări ale capacităților de apărare suverană australiene, inclusiv sistemele de comandă, control, comunicații, calculatoare și informații, și va beneficia de fabricarea prevăzută a muniției pentru tancuri în Australia. Introducerea noilor vehicule M1A2 va profita de infrastructura de sprijin existentă, investițiile semnificative în industria australiană continuând în domeniile susținerii, simulării și instruirii”.

Împărtășesc opinia altora și consider că această comandă specială de echipamente militare este destinată în special apărării terestre. În plus, diverse echipamente vor servi drept o actualizare a celor 59 de tancuri M1A1 Abrams, achiziționate în anul 2007. Comanda Australiei include modernizări speciale ale blindajului acestora, crescând rezistența tancurilor la dispozitivele explozive improvizate. Existența lor va crea necesitatea de a achiziționa alte modernizări, inclusiv nave de debarcare capabile să transporte vehiculele grele. Desigur, dacă aceste nave de transport nu sunt achiziționate, putem presupune că noile tancuri vor fi desfășurate pe teritoriul australian. Vestea achizițiilor nu este surprinzătoare, având în vedere că Australia deține cea mai importantă poziție strategică în Pacific atunci când vine vorba de „a supraveghea expansionismul și activitățile ostile ale Chinei față de vecinii săi”, aceasta fiind mentalitatea australienilor în poziții de forță. Fără îndoială, viteza cu care SUA „ajută” Australia în materie de mijloace militare este legată de escaladarea situației din Taiwan, China amenințând să cucerească națiunea insulară cu forța, ca parte a politicii sale, „O singură Chină”.

Comentatorii politici au criticat anterior achiziția de tancuri, plângându-se că australienii nu au mai folosit un „tanc la mânie” de la Războiul din Vietnam încoace. În contradicție, senatorul Jim Molan a criticat Australia pentru că nu a desfășurat tancuri în Afganistan, pe când Canada și alții au avut succes cu ale lor. Este logic că, dacă Australia a folosit tancuri în ultimul conflict din Pacific, o va face din nou. Să nu uităm de faptul că, din 1942 până la începutul anului 1944, forțele australiene au jucat un rol cheie în Războiul din Pacific.

Această situație de luptă „obișnuită” pentru Australia s-ar putea schimba cu ușurință atunci când centrul conflictului global se va muta din Orientul Mijlociu în Pacific. Atunci, ca și în cazul războaielor anterioare din Pacific, Australia va avea din nou nevoie de resurse terestre pentru a-și apăra prietenii și pe ea însăși. Ultima dată când Occidentul a intrat într-un război serios, tancurile au fost esențiale pentru succes. Australienii consideră că este puțin probabil să fie diferit de data aceasta și își laudă ministrul pentru lucrul pe care pare să îl știe. Eu nu sunt de acord. Un tanc de milioane de dolari poate fi distrus de către un RPG de câteva mii de dolari. RPG-urile ar putea distruge cele mai multe tancuri care sunt în serviciu activ, însă, recunosc că ar fi nevoie de multe RPG-uri pentru a distruge cele mai avansate tancuri moderne. Dar, oricum ar fi, tot ar putea distruge tancurile. Spre exemplu, Javelin, de fabricație americană, reprezintă o armă care permite unui singur soldat să țintească și să distrugă chiar și cel mai puternic tanc blindat de luptă, cu o rată de neutralizarea a țintei inamice aproape garantată, la o distanță mare și cu riscuri minime. Desigur, rachetele antitanc moderne, cum ar fi AGM-114R, Spike, Javelin și Red Arrow 12, oferă forțelor armate capacitatea de a opri un tanc puternic blindat. Vă reamintesc că, în anul 1945, în timpul ofensivei eșuate a Operațiunii Nordwind, o echipă înarmată cu bazooka a reușit performanța improbabilă de a elimina un distrugător de tancuri grele Jagdtiger, cel mai puternic vehicul blindat de luptă din cel de-al Doilea Război Mondial. Dar să nu uităm de drone și de bruiajul electronic.  Pentru a scoate din luptă un tanc este de ajuns să îl imobilizezi, distrugându-i șenilele. Un tanc care nu se poate deplasa este un tanc mort. Iar asta nu o spun doar eu, o spune celebrul Victor Suvorov (Vladimir Bogdanovici Rezun), un fost ofițer sovietic de informații, care a lucrat în cadrul GRU (spionajul militar sovietic). În 1968, Suvorov a absolvit cu onoruri Școala Superioară de Comandă Militară Frunze Drapelul/Steagul Roșu din Kiev. În același an, a servit la Cernăuți drept comandant de pluton de tancuri în cadrul Regimentului 145 de pușcași motorizați de gardă, Divizia 66 de pușcași motorizați de instrucție de gardă, din Districtul militar Carpați din Ucraina, participând la invazia trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, în cadrul Operațiunii Dunărea.

Fotografie: Phoenix500