Primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale a fost validat. Turul doi are loc în 8 decembrie cu candidații Călin Georgescu și Elena Lasconi

Baronul Münchhausen de Cotroceni

Motto: „Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.” – Franz Kafka, Metamorfoza

Știam cu toții că președintele haștagiștilor „se numără printre oamenii aceia cu inimă rece la care și surâsul seamănă cu o sticlire de gheață”[1], însă prestațiile sale pandemice m-au congelat pur și simplu. Sigur, natura a lucrat în mod diferit la plămădirea fiecăruia dintre noi și iarăși e lucru cunoscut că Dumnezeu nu deșartă în același loc sacul Lui cu daruri. La unii mai puțin, la alții mai mult, nicidecum după nevoi… Și chiar ne obișnuiserăm cu un Klaus Werner Iohannis absent și mut, total inadecvat în postura de șef al tuturor românilor tocmai pentru incapacitatea-i organică de a comunica altcumva decât prin mesajele seci și serbede, citite cu gângăveală unui școlar în pragul corigenței. Nu-mi imaginam vreodată nici în ruptul capului că omul „lucrului bine făcut” se va transforma subit într-un Münchhausen dâmbovițean deplorabil și dezgustător. Baronul din poveștile copilăriei era, nu-i vorbă, un tip simpatic, iar minciunile pe care le debita cu atâta naturalețe nu aveau nimic nociv, niște născociri nevinovate și atât. În schimb, sibianul s-a apucat să îndruge verzi și uscate la bătrânețe, speriat probabil că, în curând, va fi băgat cu forța, în categoria „persoanelor vulnerabile”, a celor cu „risc ridicat de longevitate”, subdiviziune socială creată de guvernul său decerebrat. Așa că, mușcat contagios de virusul politicianismului abject, s-a trezit mințind că Adrian Streinu-Cercel a pornit un veritabil genocid împotriva septuagenarilor, sau că pesediștii s-au înțeles cu Orban (Viktor, nu „Lucovid” !) să-i vândă Ardealul. „Șopârla” cu francezii, aia cu experimentul nereușit, chipurile, de repornire a învățământului școlar, n-o mai socotesc, fiindcă ea nu atinge naturelul sensibil al electoratului din „Vlahistan”. Oricum, am rămas crucit auzindu-l pe neamțul nostru siluind adevărul cu aplombul grotesc al „șmenarilor” de valută falsă de pe Lipscani. Mi-am zis atunci, încremenit în fața televizorului, că Metamorfoza lui Kafka nu-i totuși o plăsmuire. Ce dacă unul s-a trezit dimineața gânganie și altul, mincinos? Important e că România are nu doar „baroni penali”, ci și baroni ai minciunii, cu Klaus Münchhausen în frunte… Mi-l și închipui pe acest lamentabil personaj trântindu-se vlăguit pe fotoliul prezidențial și admirându-se cu încântare în oglinda sa fermecată la capătul deselor și neinspiratelor, adesea caraghioase, apariții publice provocate de „temutul coronavirus”.

„Oglindă-oglinjoară, cine-i cel mai frumos din țară?” reverberează în palatul prezidențial glasul întrebător al efemerului chiriaș, devenit stăpân peste tucanele cu botniță. „Măria Ta!” îi răspunde o voce prefăcută, grețoasă de-a dreptul, semănând izbitor cu timbrul premierului mascat. „Și cel mai mincinos?” insistă, îngrămădit de sinele-i sfidător, insul cu cravată bleu. „Unu’, Pesedeu, Măria Ta, care se jură degeaba că n-a adus el Covid-ul în țara matale, dar l-am prins cu liliacul zburător în gură !” râde mieros făptura invizibilă. Amețit de lingușeala obscenă, părintele „normalității” electorale adormi buștean cu poza sa uriașă lipită pe perete. Visă ceva îngrozitor; visă că „zăcea întins pe spatele său tare ca o carapace şi, când ridica puţin capul, îşi vedea abdomenul cafeniu boltit în sus şi divizat în segmente rigide, de forma unor arcuri ; plapuma abia se mai ţinea să nu alunece cu totul de pe această proeminenţă. Nenumăratele lui picioare, jalnic de subţiri în comparaţie cu dimensiunile sale de altădată, îi tremurau înaintea ochilor.”[2] Mein Gott! Semăna izbitor cu gângania kafkiană! Deschise ochii speriat și se cercetă iarăși în oglindă. Răsuflă ușurat. Era o făptură cu doar două picioare și două mâini, nu miriapodul din sinistra nuvelă. Era chiar el, Baronul Münchhausen de Cotroceni…


[1] Ivo Andrić, Cronică din Travnik
[2] Franz Kafka, Metamorfoza


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Baronul Münchhausen de Cotroceni”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *