Un belgian care vorbește stricat românește a descins în sat, împreună cu secretara – o tipă pe lîngă care toți bărbații, cînd trec, simt nevoia să facă cu ochiul, anunțînd prin viceprimar că colectează picioare de broască:
Un dolar perechea.
Cele mai bune picioare de broască din zonă, dacă nu chiar și din țară, se găsesc în lacul mlăștinos din marginea satului.
O țeavă de petrol s-a spart cîndva chiar pe sub lac, transformîndu-l într-o mlaștină prielnică mutațiilor genetice la broaște.
Noile broaşte, ieşite din mutaţiile genetice, văzute de mulţi cercetători ca un salt, au pulpe ca de pui.
De cum s-a aflat vestea, spre sat au prins să se îndrepte coloane de căutători de broaște din toată țara. Cei mai mulți s-au așezat la marginea satului, într-o tabără de corturi amenajată de ONG-uri din țările nordice, venite în grabă aici, încredinţaţi că-i vorba de refugiaţi dintr-o țară africană supusă genocidului etnic.
Pentru că broaștele din lac nu sînt infinite ca număr, Autoritățile județene au stabilit, prin decizie a Prefecturii, un număr limitat de broaște de persoană:
30 pentru cei din sat, 15 pentru cei din afară.
Patrule ale Poliției călare, însoțite de cîini care merg pe jos, mențin ordinea în lac.
De ciudă mulți ucid și broaștele cu ale căror picioare n-au ce face, după ce s-a atins raţia de cules.
🙂 La noi piciorusele de broasca se mancau doar din apa curgatoare primavara devreme dupa ce se dezghetau raurile…