Breaza, sub zodia muzicii folk. Om Bun deschide poarta

Orașele României fierb, proteste peste proteste. Dar viața trebuie să meargă mai departe. Iată un exemplu de normalitate, afirmat cu vitalitate, ca să rimeze.
Timp de trei zile, orașul Breaza este fost cucerit de cantautori, cei care dau viață muzicii cu chitara. În perioada 29-31 are loc aici ediția cu numărul 30 a Festivalului Om Bun.

Duminică, 28 martie, am fost la repetiția generală. Probe de sunet etc.
Victor Socaciu, principalul organizator al festivalului, răspunde la câteva întrebări despre acest eveniment, găzduit de sala Amfiteatru la Primăria Breaza.

Biletele pentru spectatorii din sală se găsesc de vânzare la Centrul Turism Breaza, iar biletele pentru participarea online se găsesc pe https://www.rotarientertainment.ro
Bilete sunt în număr limitat, astfel încât să se păstreze regulile impuse de starea actuală.

— Trei zile de muzică la Breaza. Felicitări!
— Subliniez faptul că, timp de 25 de ani, evenimentul a durat de fiecare dată trei zile, iar în 5 ani au fost doar gale de muzică folk, în decembrie, la Sala Palatului. Excepție a făcut anul 2020, din motive de pandemie.

— Cum a fost începutul?
— Îmi aduc aminte, cu nostalgie, de prima ediție, făcută la Teatrul Ion Creangă. Alături de consacrați, aveam un concurs pentru speranțe. S-au prezentat la preselecția, care a durat două zile, peste 200 de concurenți. Am păstrat 14 pentru finală din care 3, 4 erau grupuri, restul individual. A fost o ediție excepțională. Mediatizarea a fost foarte simplă. Am pus o pagină albă format A 4 pe ușa sălii, iar Andrei Partoș a anunțat la Radio România Actualități. A fost ceva incredibil. Toate biletele au fost vândute pentru trei zile, plus încă o sală afară, ca număr de spectatori. Asta a durat 10 ani. Apoi, bucureșteanul s-a lenevit, nu a mai fost atâta presiune, dar tot săli pline am avut. A fost un fenomen să reunești pe o scenă atâtea capete de afiș din muzica folk. Nu a mai fost așa ceva din 1985, când s-a terminat cu Cenaclul Flacăra. Eram constituiți în Societatea Metronom pe care o conduceam. Se ocupa de festivalurile naționale de folk și rock. Dragul și regretatul Teo Peter se ocupa de rock, aici era mai greu, alte cheltuieli, prima ediția a fost în 95, 96.

— Asta a fost istorie, ce așteptări aveți acum?
— Eu sper să fie un semnal această aniversare de 30 de ani pentru toți cei care iubesc muzica folk. A trecut un an de pandemie, lucrurile au stat destul de rău pentru folk, în această perioadă nu au mai fost spectacole, nu au fost lansări de CD-uri, de albume folk, e o perioadă grea. Avem o participare extrem de valoroasă, vorbim deci despre evenimentul anului, așa cum a fost mult timp OM BUN.

— Ce ne poți spune, din punct de vedere managerial, despre eveniment?
— Nu câștig financiar, nu am câștigat niciodată. Și suntem la ediția cu numărul 30. Am avut, însă, de câștigat pe plan moral, am fost respectat pentru acest demers făcut pentru mișcarea folk. De fapt, tot proiectul este pentru muzica folk, pentru cantautori. Ei merită din plin acest gest care este unul cultural, unul românesc. A manageria un festival, un asemenea eveniment din showbiz, are legături cu lumea de business, dar nu fac o afacere din asta. Subliniez, doar că vrei, nu vrei, înveți pe parcurs lucruri ce sunt necesare a fi asimilate. Mă gândesc la gale de dimensiuni mari cu sală de 4.000 de spectatori, cum are Sala Palatului. Este vorba de un eveniment care presupune organizare din toate punctele de vedere. Pentru asta este nevoie măcar de informații elementare de business.

— Ce ne puteți spune despre banii câștigați din muzică?
— După 90, eterul de la noi a fost cucerit de posturile de radio străine, chiar dacă purtau nume românești. Este vorba despre o invadare a eterului cu muzică străină, raportul fiind 90 la sută muzică de peste hotare, 10 la sută de la noi. Direct proporțional vorbim și de o împărțire a câștigurilor rezultate din drepturile de autor. Legea fundamentală în showbiz este legea dreptului de autor sau copyright. Sunt în joc 200 milioane de euro anual, cifrele sunt între 150-200 de milioane euro, din care 85, chiar 90 la sută pleacă afară. Precizez aici că în nicio altă țară nu se întâmplă așa ceva. Pretutindeni, autorii de muzică sunt protejați. În perioada în care am fost deputat în Parlamentul României am inițiat o lege prin care toate posturile de radio și televiziune erau obligate să difuzeze 40 la sută muzică românească. Nu, 80 la sută, nu 90 la sută, cum este în alte țări. Nu a fost aprobată legea în Parlamentul României. Îți atrag atenția, dragul meu Aristotel, că acest parlament este alcătuit din cetățeni români. Am explicat atunci clar că pentru dezvoltarea propriei culturi, este necesară o asemenea reglementare. Posturile din Italia ori Franța dau obligatoriu 60 la sută muzică din aceste state. La noi nu se poate, deoarece suntem iubitori de străinătate, de muzică franceză. Sunt revoltat și supărat. Asta s-a făcut cu sprijinul celor care își zic că sunt deputați și senatori români. Îmi este silă, să îmi ierți supărarea.

— Cum vezi viitorul ? Să facem un exercițiu de imaginație. Suntem deja peste un deceniu, în anul 2031.
— Îmi place să mă gândesc… vom fi sănătoși și bucuroși să ne vedem la un spectacol live, undeva la malul mării, ori în cadru montan, cu mult public, cu mulți cantautori. Dragă, Aristotel, la final mai vreau să menționez că îi așteptăm pe toți cei care iubesc muzica și poezia să fie alături de noi, chiar și cumpărând un bilet de 35 de lei…

La finalul acestor rânduri, pentru a fi în ton cu Festivalul Om Bun, semnez și eu… Aristotel Bunescu