Dacian Cioloș: Acum, că au trecut alegerile în PNL, este momentul ca noul președinte PNL să vină cu o propunere de prim-ministru, alta decât Florin Cîțu

Carion-Carmen Popescu: ,,Pictura m-a ales pe mine”

 

– Pentru cei care vă cunosc mai puţin, vă rog să vă prezentaţi.
– Bună dimineaţa, bună ziua sau bună seara, dragă cititorule! Vă salută un om norocos, care a învăţat ce este bine, ce este rău şi încă mai are ce învăţa şi exprima. Nu vreau să folosesc în mod banal datele de pe cartea de identitate. Identitatea mea artistică este Carion, acronimul numelui şi prenumelui meu, Carmen Ionescu.
Sunt un om realizat profesional, cu vechime în profesia de psihodiagnostician, aproximativ 43 de ani (cu ocazia aceasta îmi puteți aprecia vârsta cronologică), adăugând anii de şcolarizare, inclusiv master în psihologie. Singura pregătire în domeniu a fost: 9 ani ( inclusiv preşcolaritatea): fiind remarcată încă de la preşcolari cu un fond aptitudinal artistic în domeniul muzical şi artistic, în general, cursurile Şcolii de muzică (clasa pian) şi arte plastice nr.1 din sectorul 8, cum era de mult, în București.
Pasiunea mea, de atunci şi până acum, este interpretarea şi transmiterea emoţiilor artistice proprii, fie prin  pictură, fie prin  muzică şi uneori, prin dans. Toata viaţa am desenat oriunde mă aflam şi deseori chiar am pictat, în mod organizat cu mare drag şi implicare. Mă regăseam. Ador frumosul, trăirea pe  care acesta mi-o produce şi totodată, liniştea sufletească, regăsirea de sine şi  mândria că sunt în stare să mă exprim altfel decât în cuvinte.

– Pentru ce aţi ales pictura şi nu muzica?
– Aş putea spune că pictura m-a ales pe mine, deoarece m-a încurajat prin ceea ce a rezultat din procesul meu creativ. E drept că am fost şi perseverentă pentru a mă perfecţiona în a picta, iar ambiţia de dezvoltare în domeniu, mi-a fost un sfetnic bun. De ce să nu recunosc, muzica mi-a rămas în suflet cu un stol de fluturaşi,  ca o companie armonioasă atunci când pictez şi îmi umple inima de armonie şi linişte, atât de necesare  unui artist pictor.

– Care sunt tehnicile  preferate?
– Îmi place enorm să pictez în ulei cu pensule, la fel şi în acryl. Prefer totuşi să folosesc acryl-ul deoarece are un timp de uscare mai rapid , comparativ cu uleiul. De ce mă grăbesc? Nu de dragul de a termina mai repede, ci din luciditatea că viziunea se  întrerupe sau schimbă împreună cu emoţia specifică însoţitoare, din momentele acelea. Aceasta mă ajută să încarc, la figurat, lucrarea cu viziunea şi emoţiile mele.
Uneori, folosesc  cuţitul simplu pentru suprafeţe în mod special, cuţitul şi  pasta modelatoare, atunci când am nevoie de tridimensional şi consider că este mai impresiv acest lucrul, în contextul temei alese. Recunosc faptul că agreez armonia culorilor şi a tuşelor, în aşa fel încât totul să fie rotund, cum zic eu, la figurat.
Pictez cu mare plăcere cu acryl pe lemn, piatră, carton, tablă, perete sau zid şi nu în ultimul rând pe pânză.
Desenez cu drag pe carton de diferite consistenţe sau hârtie obişnuită cu creioane colorate bune, moi, precum şi cu creioane sau cretă pastel, dar le folosesc numai pentru exerciţiu şi sau schiţe. Este foarte important pentru mine să folosesc materialele cele mai bune din punct de vedere al consistenţei pigmentului culorii şi pânzele cele mai de calitate. De obicei, aştern pe pânza de-abia cumpărată, deşi tratată, două straturi sau numai un strat de grund, după caz.
Mă influenţează artistic, în mod special natura, pe care o iubesc şi o respect. Consider că face parte din universul meu şi nu numai. Mă potenţează să-mi aleg temele şi mă primeşte cu blândeţe să o analizez şi să o redau în culorile ei specifice, în funcţie de timp şi anotimp.

– Vă simţiţi bine în tablourile de dimensiuni mai mici, ori preferaţi suprafeţe mari?
– Prefer suprafeţele cât mai mici în egală măsură cu cele medii. Am experimentat suprafeţe de lemn cu 2 cm pe 3 cm şi mi-a plăcut foarte mult, în jur de 100  minitablouri. Am, de asemenea, câteva lucrări dragi mai generoase, din punct de vedere al suprafeţei, pe care dacă ai vrea să le împarţi în două, ar deveni 2 lucrări de sine stătătoare (peisaje).\
Am pictat cu multă dăruire,  pro bono, suprafețe mari de perete într-un loc în care lucram ca psiholog psihoterapeut pentru copiii abandonaţi de mamele lor  în maternităţile din București, secvenţe din basme universale, pentru efectul acestora asupra educaţiei copiilor mai mari de 1 an, internaţi aici, înainte de 1989 ( Leagăn  de copii). Cred că experiența trăită aici  a avut o foarte mare însemnătate pentru dezvoltarea mea personală artistică şi ca om.

– Ce ne puteţi spune despre viaţa dumneavoastră , dincolo de pictură?
– Viaţa  mea este un roman  şi aş vrea să rămână un mister până la apariţia  cărţii la care lucrez în prezent . Aş vrea să vă spun că am fost dedicată , în mod special carierei de psiholog şi celor două fete ale mele pe care le-am crescut singură, am 2 nepoţei, de la fiecare câte un flăcău acum, pentru care am ajutat la creşterea şi educaţia lor. Părinţii mei care m-au ajutat trup şi suflet mereu, fiind singurul copil. Acum, sunt un om împlinit dedicat numai picturii.
– Vă mulțumim.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog