Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Cine e responsabil de imaginea României în lume?
În dialogul cu Diana Turconi, publicat la Editura Du Style sub titlul Eu sunt ținta (1996), Geo Bogza povesteşte o anecdotă:
„Devenit preşedinte al Statelor Unite, în urma morţii lui Roosevelt, Harry S Truman, vrând să arate că este la curent chiar şi cu istoria celor mai mici ţări, a pus această întrebare lui Mihail Ralea, care îşi prezenta scrisorile de acreditare în calitate de ministru plenipotențiar al României în SUA. Iar acesta i-a dat un răspuns pe măsură.
Deci:
– Vă mai persecută turcii?
– Domnule Preşedinte, situaţia s-a mai ameliorat!”.
Se non è vero è bene trovato. Dacă nu e adevărat, e cel puţin bine găsit. Anecdota ilustrează perfect cunoaşterea de către un american a unei ţări mici, precum România, cartier din marele şi veselul târg al Balcanilor. La fel de convingătoare e şi cea folosită de R.G. Waldeck în volumul Athénée Palace, un roman-reportaj apărut în SUA şi Marea Britanie, în 1942, despre o întâmplare de după Revoluţia din 1848:
„Ion Brătianu circula prin Paris străduindu-se să trezească interesul liberalilor parizieni pentru concepţia sa asupra «miracolului unei Franţe danubiene la fel de uimitoare ca miracolul Franţei canadiene înconjurată de asupritori străini». Dar, oricât ar fi vrut liberalii parizieni să se arate cuprinşi de entuziasm, cunoştinţele lor asupra acestor regiuni îndepărtate erau foarte nebuloase. Monsieur Bastide, care era atunci ministrul de Externe francez, primindu-l pe tânărul Brătianu în audienţă, a întrerupt elocventa expunere a programului său politic, întrebând: «Pardon, monsieur, care este capitala ţării dumneavoastră?». «Bucureşti, excelenţă». «A, Buhara? Aţi spus Buhara? Vă rog, continuaţi»”
Athénée Palace are drept autoare pe corespondenta săptămânalului american „Newsweek” la Bucureşti, în 1940. Redescoperit prin varianta românească din 2000, textul foloseşte anecdota pentru a reliefa necunoaşterea României în Occident. Amândouă anecdotele trimit la eterna problemă postdecembristă: cum e ştiută ţara noastră în lume. E o chestiune care răsare automat, asemenea unui Hopa-Mitică de tablă, când în presa occidentală apare un articol denigrator al plaiurilor mioritice sau când se prezintă pe ecranele bucureştene un film aiuristic despre realităţile româneşti.
Cu mulți ani în urmă, o astfel de peliculă a stârnit vârtejuri de indignare pe meleagurile noastre. Se intitula „Averea Dracului”. Nici n-a apucat să apară cunoscutul The End, că filmul canadian a şi fost subiect de indignare. Producţia a fost considerată o gravă insultă la adresa patriei noastre dragi. N-au lipsit, cum se întâmplă la astfel de momente, acuzațiile de deformare a adevărului, dar mai ales de interes al cercurilor ostile României. „Averea Dracului” propunea o viziune sumbră asupra vieţii noastre postdecembriste. Teza fundamentală: în România tranziţiei nu s-a schimbat nimic faţă de perioada Ceauşescu. Pentru a o dovedi veritabilă, autorul a convocat un întreg arsenal de mijloace, între care rolul de frunte l-a ocupat imaginea ruptă din context şi dublată de un comentariu părtinitor. Lume amărâtă se găseşte peste tot în Est. Realizatorul filmului a decupat însă dintr-o realitate românească mult mai complexă fragmente cu cerşetori, oameni abulici, gesturi mizere. Exploatarea imaginii în vederea unui scop atinge, în dese momente, perfecţiunea. O privire în gol pe geamul din spate al unui autobuz e astfel prezentată încât să dea impresia de popor zăvorât într-un uriaș lagăr de concentrare. Tendenţiozitatea filmului nu se oprea însă aici. Ea trecea mai departe în planul extrem de hazardat al viziunii globale asupra României. Secvenţe, comentarii, dialoguri – se uneau toate, pentru a ţese o atmosferă neagră, de popor pe cât de sărman, pe atât de troglodit. Cu o astfel de viziune n-are rost să polemizăm. Intră în conflict nu numai cu realităţile trăite, dar şi cu bunul simţ elementar. Colectivităţile, inclusiv cele naţionale, nu pot fi reduse drastic la câteva note schematice. Nu există colectivităţi proaste şi colectivităţi inteligente. Peste tot se întâlnesc proşti şi deştepţi, grobieni şi subtili, analfabeţi şi cultivaţi. Nici măcar din punct de vedere cultural o apreciere globală nu e posibilă. Culturile nu pot fi ierarhizate. Raportarea unei culturi are ca punct de vedere absolutul şi nu o altă cultură. Sub acest unghi, un trib pierdut în imensitatea Africii stă pe același plan cu glorioasa Franţă. Fiecare poate considera că valorile sale culturale sunt unice în eternitate.
Cum se explică astfel de filme? Am simplifica dacă le-am pune doar pe seama unei conspiraţii planetare împotriva României. Interese ostile ţării noastre există. Nimeni nu le poate contesta. Manifestarea lor mediatică e posibilă însă numai în condiţiile unei imagini deja clasificate despre România. Cum se formează ea? Printr-un proces simplu. Peste tot în lume, inclusiv în ţările puternic dezvoltate, omul de rând operează cu imagini de-a gata asupra vieţii. Cu atât mai mult se întâmplă asta în Occident, unde ritmul galopant al zilei, bombardamentul cu informaţii fac practic imposibil răgazul necesar aprofundării. În legătură cu mii şi mii de subiecte, de probleme, cetăţeanul obişnuit are opinii prefabricate, idei luate de pe raftul magazinului cu produse în serie. Istoria, geografia, viaţa unei ţări, ca şi viaţa internaţională sunt cunoscute nu sub înfăţişarea lor reală, ci sub înfăţişarea lor parţială, dacă nu chiar simplificată. Unul dintre domeniile grav afectate de acest fenomen îl constituie viaţa altor popoare. Ce ştie un occidental despre restul lumii? Puţin, foarte puţin în raport cu suprafaţa imensă şi atât de diversă a globului! Ce ştie, de exemplu, un american despre China? Populaţie numeroasă, Zidul chinezesc, revoluţia culturală şi, fireşte, Piaţa Tien An Men. Ce ştie, ca să dăm un exemplu mai aproape în timp, despre Africa de Sud? Că acolo albii şi negrii s-au căsăpit reciproc şi în văzul Planetei! Ce ştie un american, fie el şi preşedintele Truman, despre o ţară precum România? Un clişeu de istorie naţională: că au asuprit-o turcii! Imaginea fiecăruia dintre noi, cetăţeni ai lumii, despre alte ţări, se realizează astfel, printr-un proces complicat, din informaţii diverse şi contradictorii, din fragmente disparate, rupte dintr-un ansamblu complex. Un rol important în formarea unor astfel de imagini îl are frecventarea dicţionarelor, a enciclopediilor, a lucrărilor de referinţă. Vrei să ştii ce-i cu ţara asta, România? Iei de pe raft un dicţionar sau un atlas şi-l deschizi. Aici occidentalul poate găsi enorme greşeli. Unele, pur şi simplu din superficialitatea autorilor. Altele, din interesele obscure ale acestora. Un studiu tendenţios Am citit, de exemplu, un studiu consacrat ţărilor din Est. Se intitulează Histoire des pays de l’Est – Des origines à nos jours, semnat de Henry Bogdan. Publicat în 1982 şi reactualizat în 1992, la Editura Perrin, el se vrea un studiu obiectiv, ştiinţific, al istoriei ţărilor din fostul lagăr comunist. Un studiu prin care autorul intenţionează, potrivit jurămintelor din Prefaţă, „să ofere marelui public şi tuturor celor care, studenţi, profesori, jurnalişti, diplomaţi, se interesează de aceste ţări, o operă de sinteză”. Fiind printre puţinele volume dedicate temei, cel al lui Henry Bogdan are toate şansele de a fi, într-adevăr, un reper, un instrument de lucru. Un jurnalist din alte părţi ale lumii, din SUA sau din Bangladesh, un student în ştiinţe politice sau chiar un simplu cetăţean, curioşi de ce se întâmplă în Est, sau împinşi de îndatoriri profesionale, vor merge la bibliotecă şi vor cere o lucrare recentă despre această zonă a lumii. I se va recomanda, fireşte, Histoire des pays de l’Est. Nu trebuie să ne facem iluzii că respectivii ar şti prea multe despre fostele colonii sovietice. Oricum, nu mai mult decât ştie un jurnalist sau un student român despre ţările Maghrebului sau despre cele din Extremul Orient. Străinul va lua cartea, o va citi şi-şi va face din ea o părere despre ţările din Est. O părere înrădăcinată pentru toată viaţa, pentru că el n-are nici timp, nici energie să parcurgă tot ce s-a tipărit despre Estul Europei. Jurnalistul îşi va scrie toate articolele pe tema fostelor ţări comuniste plecând de la datele şi ideile cărţii. Studentul, devenit politician, diplomat sau, la rându-i, profesor, va acţiona bazându-se pe datele şi ideile obţinute din Histoire des pays de l’Est. Cartea lui Henry Bogdan (tatăl – maghiar, mama – franţuzoaică, potrivit notiţei biografice), e însă evident tendenţioasă. Sub aparenţa obiectivităţii ştiinţifice, ea se face purtătorul de cuvânt al propagandei maghiare iredentiste. Dăm, în paginile sale, peste celebrele teze ale vidului lăsat de plecarea romanilor din Dacia, ale nedreptăţii făcute la Trianon, ale măreţiei Imperiului austro-ungar. Se înţelege că toate aceste idei vor fi însuşite rapid de jurnalistul, de studentul, de simplul cetăţean din altă parte a lumii. Şi printr-o astfel de picătură chinezească, el va rămâne convins toată viaţa că românii sunt nişte rătăciţi pe aceste meleaguri, că Trianonul a fost o nedreptate, că Budapesta e buricul pământului.
Un rol însă mult mai important, decisiv chiar, îl au ziarele şi televiziunea. Şi cum acestea selectează, dintr-un şir de evenimente naţionale, numai pe cele ieşite din comun, senzaţionale, nu de puţine ori, cetăţeanul de rând îşi formează o schemă despre un popor din evenimentele neobişnuite traversate de acesta: revoluţii, lovituri de stat, regimuri dictatoriale. Astfel se explică orizontul de aşteptare al omului obişnuit. Tot ce se spune şi se scrie despre alte locuri din lume se asimilează din perspectiva imaginii anterioare, simplificate şi schematizate la maximum. Televiziunea şi presa ţin cont de acest fenomen logic. De aceea, în chip instinctiv, atât presa, cât şi televiziunea vor căuta să difuzeze reportaje, imagini care să nu contrazică preconcepţia telespectatorului sau a cititorului. De aici fatala simplificare a unei ţări în filmele de televiziune şi în reportajele din presă. Însuşi reporterul străin, sosit într-o ţară, poartă cu el povara prejudecăţilor de lectură. El se supune, incontestabil, legii potrivit căreia călătoria într-un alt loc, într-o altă zonă a lumii, nu poate fi decât o înţelegere superficială a oamenilor şi locurilor vizitate. Unul dintre cele mai interesante jurnale de călătorie din literatura română, cel al drumului făcut de Camil Petrescu la Constantinopole, jurnal publicat în 1933 sub titlul, Rapid – Constantinopol – Bioram, debutează cu această declaraţie oarecum surprinzătoare: „Nu-mi plac deloc călătoriile. Sunt superficiale toate şi uneori vulgare ca şi nişte vise ratate. Când nu poţi cunoaşte pe cei ce te înconjoară de ani şi când logodnicul şi logodnica frenetici se despart peste câteva luni cu constatarea că «nu s-au cunoscut», cum vreţi ca aceiaşi oameni să cunoască oraşele pe care le văd în două-trei luni şi oameni pe care-i întâlnesc în câteva zile?”. Avem astfel explicaţia multor bizarerii apărute despre România în presa şi la televiziunile occidentale. Oricât de inteligent, de bun profesionist ar fi un jurnalist, el va pătrunde destul de greu, dacă nu chiar deloc, în profunzimea lucrurilor de la noi. Relatările sale dintr-o lume pe care o cunoaşte doar dintro vizită sau mai multe vor sta sub semnul schemelor prefabricate, al lecturilor anterioare. Reportajele despre evenimentele din decembrie 1989 trădează clişeul „ţării lui Dracula”. Exagerarea caracterului sângeros al lui Ceauşescu, dezvăluirile aşa-zis senzaţionale despre cruzimea dictatorului, înfăţişarea de basm ieftin a teroriştilor sunt tot atâtea încercări de a vârî realitatea românească în mitul: vampiri precum Dracula. Pe bază de scheme Din punct de vedere sentimental, omul simplu funcţionează pe bază de scheme. Nu trebuie prea mare putere de pătrundere pentru a-ţi da seama că el dă crezare minorităţii în raport cu majoritatea, celui slab în raport cu cel puternic. De asemenea, cetăţeanul de rând e lesne impresionabil la dramele copiilor, ale bătrânilor neajutoraţi. Cine e responsabil de o anume imagine a României în lume? Condiţia istorică şi geografică.
Comentarii
Am regăsit în articolul dumneavoastră și în ideile dumneavoastră , Maestre, tot ce m-a învățat bun despre viata și lume tatăl meu, care era un om foarte citit și de o înțelepciune rara . Am văzut ca cineva a scris despre conceptul intitulat,, visul american „, despre care tatăl meu avea cea mai proasta parere . Nu există așa ceva în realitate decat naivi sau prosti care sa creadă într-un astfel de ,, vis „, dar și oameni care pot fi ușor manipulați despre concepte, idei și fapte de viata descrise în unele filme, în unele cărți sau în anumite publicații și care nu ai nicio legătură reala cu adevarata Românie și cu poporul nostru !
cita vreme straini zambesc, atunci cind aud de Romania,
iar altii rad, atunci cind aud de tara noastra,
iar pe altii ii apuca plinsul, brusc,
pare in regula imaginea Romaniei 🙂
Articolul conține câteva erori flagrante, greu de spus cui anume sunt imputabile – Dianei Turconi, lui Geo Bogza sau autorului textului de fața: 1) al 33-lea președinte american (1945-1953) se numea Harry (nu Henry!) S (fara punct după acest al doilea prenume!) Truman; 2) Mihail Ralea, nu Râlea!; 3) distinsul om de cultură menționat nu a fost ambasador, ci ministru plenipotențiar al României în SUA, relațiile diplomatice dintre cele două țări fiind ridicate la nivel de ambasada abia în 1964. Mărunțișuri? Poate, dar macar sa fie corecte, spre corecta informare a numeroșilor cititori ai acestui interesant blog.
Da intradevar e bine sa se faca anumite corecturi,nu trebuiesc lasate lucrurile sa ramana inexacte.
Mulțumim.
Pe straini ii doare-n cur de oricine si orice,cu exceptia propriilor lor persoane.Eu traiesc de mai multe decenii in”hamerica da nord”.Am lucrat intr-o companie cu pretentii,daca ma pot exprima asa,produsele ei se folosesc in spatiu,deci faceti un exercitiu de imaginatie cam cine ar trebui sa lucreze intr-o astfel de companie.Recunosc ca am ramas perplex cind un coleg cu mult mai tinar decit mine,m-a intrebat intr-o pauza de masa daca Romania mai e „colonie ruseasca”.Asta se intimpla prin anii’90,dupa lovitutzie.L-am intrebat de unde si pina unde crede asa ceva?Raspunsul a fost ca asta a invatat la scoala si ca la noi la”budapesht”,capitala Romaniei umbla pe strazi soldati rusi cu akm-u’.Nu doar ca era sa-mi stea mincarea-n git,da’ a fost imposibil sa-l lamuresc ca Romania n-a avut soldati rusi pe strazi de cind m-am nascut si pina am plecat din tara.Am reusit insa sa-l conving ca „budapesht” e capitala la huni,BUCHAREST e capitala la Romania.I-a fost greu sa pronunte „hungary”, mai ales ca ei pronunta cuvintul cum pronunta”hungry”,dupa care a zis ca ce tara o mai fi si aia „hungry”???Asa ca sa nu va mire cit stiu unii(foarte multi vestici)despre Europa de Est.Cu toate acestea,inc din ’90, imediat dupa lovitutzie,in hamerica de nord au aparut prin magazine fel si fel de reviste cu articole din lume.In multe dintre aceste reviste,am gasit articole despre Transilvania unde multe nume de sate erau scrise in varianta huna,desi la vremea aia nu incepuse dementa asta vizibila referitoare la a cui e Transilvania de fapt si de drept.Am un prieten inginer,a lucrat la o firma care are divizii peste tot prin lume, inclusiv la Bucuresti.E,sefu’al mare,a adus o fufa huna la contabilitate.Nu numai ca fatuca era paralela cu contabilitatea,da’ ea a manevrat itze de asa natura ca a reusit sa-si angajeze si fostl sot de care divortzase cu citiva ani in urma,in atelier.Fufitza si-o cam tragea cu shefu’ al mare.S-a aflat repede de treaba asta,doar ca problema majora a fost ca ea era cu strimbele in birou,iar fostul ei sotz era cu strimbele in atelier.Madama a facut praf si pulbere tot ce tinea de evidentele contabile.Cind a inceput pandlia covid,si-a dat demisia iar la citeva luni compania a fost inchisa.De ce?Ca urmare a plingerilor facute de ea si fostul sot impotriva sefului mare.Am uitat sa mentionez ca in aceasta companie lucrau foarte multi romani.Fir-ar ei de huni, nu s-au lasat pina n-au facut praf si pulbere in jurul lor,iar ura lor fata de romani a fost fatzisa,procovarile au fost pe fatza,insultele la fel.Daca cineva ii dadea replica pe masura,mai ales hunei,o apucau istericalele si imediat suna la HR cu plingeri si minciuni.De ce cu minciuni?Pt ca investigatiile dureaza si adevarul nu iese niciodata la iveala,e doar o joaca de copii prosti,aia care investigheaza nu au habar de rica dintre huni si romani.Din ce mi s-a povestit,cu lux d eamanunte,curva i-a facut pe romanshi din companie,una cu pamintul,inclusiv pe shefu,tot roman,care culmea,dormea cu ea in acelasi pat si s-au despartit la putin timp dupa ce tot el,sefu,a angajato-o in companie.Ce vreau sa spun,din ce-am vazut in ’89 si dupa cu Tokes si alti huni isterici,cred ca „specia”asta e nevindecabila,nu exista tratament pt ei.A incerca sa te intelegi cu ei,e o dovada de idiotenie crasa de partea cui crede ca acesti indivizi au cuvint sau suflet.N-AU,sint orbiti de ura,invidie si nu vor rata ocazia de a face circ si de a prezenta Romania intr-o lumina urita.Imaginea unei tari e facuta si de catre politicienii care sint un fel de imagine a poporului pe care-l reprezinta pe toata planetei. De asemenea, atunci cind cineva face un film,un reportaj,ceva cu imagini,pe carele difuzeaza in strainatate sau oriunde ii este cumparata”capodopera”,am vazut o diferenta intre felul cum e prezentata Romania in comparatie cu alte tari est europene.Prin anii’90ma saturasem sa vad la TV documentare despre copii orfani si cum ii asuprea”ceausescu”.Cum erau legati de pat,cum stateau goi,flaminzi si cu muste in juru’lor,ba unii,in loc de vorbe,scoteau sunete ca de animal chinuit.M-a revoltat extraordinar sa vad cum toate filmarile erau facute cu obiectivul doar in jos.De exemplu se filmase la Gara de Nord, am recunoscut locul intr-o imagine data rapid,pt ca restul imaginilor,cam 99% din filmuletz,totul era concentrat pe troruare,imaginile erau cenusii,trotuare murdare,nu vedeai cladiri deloc,era ca si cind esti intr-un ghetto,lipsea sirma ghimpata.Asta n-ar fi fost nimic,daca pe masura ce detaliau povestea copiilor orfani din Romania,nu incepeau sa amestece cu imagini din Bulgaria, de exemplu,si sa le prezinte ca fiind din Romania.Aici nu sesizeaza nimeni diferenta de limba,una e romana,alta e Limba Bulgara,pt spectator totul e o apa si-un pamint,daca reporterul zice ca imaginile sint din Romania,apai e vorba doar de Romania,cui ii pasa ca asistentii intervievati nu vorbesc boaba romana,ei vorbesc bulgara si multe imagini sint taman din Bulgaria cu nume bulgaresti.Alte filmulete pe care le-am vazut pe aici pe coclauri,date la TV, aveau ca protagonisti diversi medici din Romania care, intr-un elan de”sinceritate”,se vaitau cum ei trebuiau sa decida cine moare si cine scapa ca n-aveau medicamente pt orfani.Sa-ti vina rau nu alta,si azi ma intreb daca cei intervievati chiar erau toti doctori,unii nu prea aveau vocabularul si prestanta unui medica,asa ca nu stiu ce sa cred despre acele filmuletze difuzate in strainatate despre Romania.As intreba,politicianu’ala care face spume la gura cind vrea voturi,nu stie de existenta acestor filmulete?Ambasadorii cu ce se ocupa?ei n-au habar de filmele care sint difuzate in lume despre Romania?N-au habar de revistele din lanturile de magazine mari, in care Transilvania e ca si cind nu e parte din Romania,cica apartine de hungaria?Ei, politicienii dorm sau umbla beti si drogati de n-au timp sa fie alerti cind e vorba de materiale despre Romania,aparute in strainatate?Mai mult,vedeti pe internet fel si fel de filmulete postate de fel si fel de aiuriti.Aia din Anglia de exemplu,turistii englezi,tineri pina in 30 de ani,isi fac vacante mergind cu masina din tara in tara.Unii s-au oprit la noi in Bucuresti,au mers la „Carul cu Bere” pt ca au auzit de la romanii din Anglia de mici si bere foarte bune,sarmale cu mamaliguta,etc.Bun,turistii astia si-au comandat mici,bere si cartofi prajiti.Li s-a adus si un castronel cu mujdei pt cartofi si mici.Unul dintre pustanii astia englezi,demonstra si nota mincarea in timp ce partenerul,partenera il filmau:primul lucru,a luat castronelul cu mujdei si a incercat sa-l bea,dupa care tot el s-a strimbat si a zis ca nu intelege cum romanii pot sa manince „supa”asta,vedeti ca e pe internet clipul asta.Dupa ce-a terminat la Caru cu bere, au plecat mai departe,au mincat covrigi,si-au cumparat placinte s.a.m.d.,dar ce vreau sa spun e ca in afara de mincare,acesti turisti n-au vazut mai nimic in Romania,s-au rezumat la mincare si cam atit,nici nu stiau prea bine pe unde sint,ce sa viziteze,ce sa vada unic,multi merg la Castelul Bran ca au auzit de el din filmele de groaza,altceva?Habar n-au de Peles(ce-i aia?), iar generatiile tinere nici n-au habar de minastirile din Moldova,de locurile unice de vizitat in Romania,munci,pesteri,cetati vechi,etc,ce-a mai ramas de vizitat.Inainte de ’89 veneau puhoaie de turisti,te calcai pe degete cu ei la Sucevitza,Putna,Moldovitza,se opreau sa faca poze la dealurile si muntii din drum,opreau linga lanul de griu amestecat cu maci,imagini de poveste,n-am cuvinte sa descriu cit de frumos putea sa fie,iar ei turistii straini pareau uimiti de frumusetea locului,azi incearca sa bea mujdeiul in care ar trebui sa-si moaie micii…Nu in ultimul rind, cred ca imaginea ne- mai facem si singuri,mizeria din diverse locuri nu o face ursul din padure, sau vulpea din vizuina,ca bietele animale nu arunca plastice si mizerii in riuri,paduri,pe marginea drumurilor,la intrarea si iesirea din sate sau mai stiu eu pe unde, asta OMU,ROMANU’ o face cu mina lui.Cine vede sau filmeaza in drum spre Brasov,muntii de gunboaie care put,gunoaie aruncate de-a lungul liniei ferate,ce imagine sa-si faca despre Romania?Cind mergi cu trenul la clasa I si n-ai nici macar priza functionala pt celular,nu mai zic pt computer,ba n-ai nici caldura sau aer conditionat,si trebuie sa-ti pui servetele pe locul cumparat,apai aia ce Doamne iarta-ma de imagine ne facem singuri?Da’ nu vreau sa lungesc pelteaua din nou,ii avem pe dragii nostri politicieni,deosebit de intelijentzi si pusi pe fapte mari sa ne salveze imaginea in lume.Il avem pe domnu’ jdrula la transporturi,nu prea stie el pe ce planeta traieste da’ a facut un curs de citeva ore prin hamerica,cu asta o sa refaca din temelii transportul in Romania.A inceput prin a da afara oameni.ce mai conteaza?La CFR de 31 de ani se dau afara din grupul de muncitori,inclusiv au concediat pe cei ce verificau sinele de tren si-au angajat secretare multe,cite 2-3 pe director si directoras,asa ca domnu’jdrula o sa faca,o laie,si-o sa puna la punct tot,metrou,cfr,etc.Apoi o avem pe duduia turcan care duduie de intelijentza,la ministeru’ muncii,si care deja ne-a avertizat ca in 2024 o sa vedem noi,ce nu cred ca stie nici ea,doar daca nu e plan de pe la „brusel” de care unii stiu si de aia stau cuminti,parshivi si zimbitori in fata „vicisitudinilor de spetza umana”,respectiv alegatorii de care-i cam doare-n cur pe toti.Apoi il avem pe „duomnu'”barna,birna.nu stiu cum il cheama,da’e foarte deshtept tipu’,asta rezolva ca Fat-Frumos pe toti zmeii astia nerusinati,daca nu se ascunde pe undeva,o sa rezolve intr-o clipa ce altii na-u rezolvat in 31 e ani.Apoi il avem pe salvatorul natiunii,inegalabilu’,unicu’,namaipomenitu’,de neinlocuit,avortonu’ numaru’unu’,toarahu prim-ministru citzu,ce era Mefisto a lu’ Toma Caragiu,da ce e citzu’-pirztu’ , Mefisto in adevaratul sens al cuvintului.Acest”unicat” ne face cinste si-o imagine in lume de adevarati romani.Nu prea le are el cu economia tarii,pretul la piine e nesemnificativ,conteaza cresterea economica de 12-13%,adica noi,niste pirliti de romani,avem o crestere economica mai ceva decit a Chinei.Omu’ e asa de chitit pe statistici si cifre pe care le arunca-n nasu platitorului de taxe,ca la virsta lui inca n-a inteles ca daca POLITICA E MAMA TUTUROR CURVELOR, STATISTICA E MAMA TUTUROR MINCIUNILOR…da’ sintem pe miini sigure,competente,”duomnu”,herr ciolhanis ne-a asigurat cu acel rinjet greu de privit,ca mergem inainte,ce vrea el e legea,ce vrem noi…ce conteaza? de ce-ar conta?Apropos de poza facuta lui Mefisto cind,zice el,l-au prins beat.Aia nu e privire de om beat,aia e privire de om pe prafuri tari.Am aratat articolu’ cu poza avortonului unui politist vecin cu mine,care are cele mai multe arestari facute in tot districtul si care vede zilnic betivi si drogati.Pina si el a zis „fuck it” asta-i pe prafuri…In plus, un politist cu experienta care isi ia rolul in serios,vede pe fata unui om si alte detalii care pot scapa omului de rind.A zis ca ce vede in fata astuia,citzu’-pirtzu,nu-i place,”the boy has serious issues, looks like a creep to me”…de parca mai aveam nevoie de confirmare.Vecinul mi-a aratat pe internet,poze cu diferenta intre cum arata unu’beat si cum arata unu’ pe prafuri.Ciztu’-pirztu’poate sa zbiere si la Luna ca a fost arestat pt ca era beat,el era pe prafuri la greu,ochii,)privirea), ii sint alerti,exact ca ai drogatilor.Astia care ne reprezinta,politicienii,ne fut creierii cu covidu masii si vaccin,vaccin,da’ ei au fost vreodata testati pt droguri?Nu de alta,da’ sa vedem si noi cine ne reprezinta?Daca orice betiv sau drogat poate ajunge politician de vaza,asta e noua „calitate” pe care trebuie s-o avem daca vrem o imagine”curata”in lume?Sau,mai stii?Mefisto citzu’-pirtzu’,o fi la intelegere cu shefu lui cu rinjetu’greu de privit,or fi in”afaceri”impreuna si-atunci cum sa-l schimbe rinjitoru’ pe Mefisto?De ce-ar face-o, pt imaginea Romaniei?Care Romanie?Las’ ca din prafuri iese mai mult,mai repede si mai”invizibil”…Nu m-ar surprinde daca dupa ce se termina alegerile astea din Septembrie,daca iese Mefisto cistigator,pina in Decembrie il inlocuieste rinjitoru’ de nu se vede…Scapa de orban,nu ca ar fi vreo pierdere,da’ e enervant tipu’,deci rinjitoru’ e mai ceva decit Croitorasul cel Viteaz.Incepe cu „doi dintr-o lovitura” si ramine de vazut pe cine pune?Pe turcan care deabea asteapta?Pe Alinutza care duduie de deshteptaciune,mai are oleaca si apare coafata ca-n „babylon starship”…cam asta e viitorul partidului”meu” si cam asta e imaginea externa a Romaniei si romanilor…Basa ne mai faca marele regizor Mungiu si un film”bun” ca ala cu porcu’taiat si pus pe o usa in mijlocul sufrageriei, o”capodopera”de genul asta pe care s-o prezinte prin lume si poate ia Oscaru’ pt creatie deosebita,un portret al Romaniei si romanilor cum nici ei strainii nu-s in stare sa-ti faca cu toate filmele lor despre copiii orfani…Aia e.
Perfect de acord, cu un singur amendament personal. Am fost o singura data la Budapesta. Oamenii au fost civilizati, uneori chiar saritori sa ajute. Atat stiu, atat spun.
O faza misto din Londra, la metrou pe banca. Langa noi o batranica. Ne intreaba de una, alta, de unde suntem. Ii zic: din Romania. Ma intreaba daca suntem la munca. Ramane masca atunci cand ii spun ca suntem doar turisti. O intreb daca e englezoiaca. Raspuns epocal: I’m not from this country, I am from Ireland! Lume, lume, soro lume…!
Curva i curva indiferent de natie ,ca i huna,romanca neaosa ,rusoaica sau mai stiu eu ce natie.Pai daca boul ala de director a bagat botu la savarina,cine i boul? Si crezi ca o romanca ,cu un complice neaos roman nu l facea pe bou(si pe toti colegii romani)??? Il facea si pe ala si pe colegi de i lua dracu.Am vazut si eu spete in care panarame neaose romance isi”faceau” sefii cu care se”dadeau in barci” si isi distrugeau si colegii si compania,ha ha ha garla.Curva i curva pana moare indiferent de natie.Iar ca amelocii sunt niste cretini asta stie o Planeta intreaga(ca de aia i au batut Talibanii de i asculta cu urechile).Uite de aia de „dastepti ce sunt”.Ca nu inteleg ei ce cauta in vietile lor si nu stiu cum i cheama cu buletinu n mana.
Ca doar asa i tin corporatistii si bancherii sclavi pe viata pe amerloci,i tin in stare de perpetua tampenie sa munceasca ca si sclavi ai bancilor si corporatiilor si pe ei si pe copiii si pe copiii copiiilor lor .Ca daca unii incep sa gandeasca liber si sa isi puna intrebari,Problem,asa ca aia care conduc sandramaua i tampesc pe aia cu Visul American(Bashina Americana),cu care i indoctrineaza pe idioti mai ceva ca si scolile de islam radical,(care i indoctrineaza pe Talibani),adica si faza cu Visul(Bashina)Americana e tot o spalare pe creier in masa,ca sa i faca pe aia sa stea cuminti si sa munceasca pana la moarte intru gloria sistemului financiar bancar.Ca doar nu credeti ca la Americuta e vre o mare libertate.E o prosteala pentru prosti.Si atunci mai @Of nu te mai miira de ce anume stiu amerlocii de noi.Nu stiu nimic in general decat despre American(Bashina) Dream,opiumul cu care Sistemul i serveste zilnic pe ameloci,dimineata,la pranz si seara.
Maestre, consider că e bine că nu se cunoaște mai nimic despre România.
E adevărat că cei care suferă sunt ariștii – pictorii, scriitori etc. că nu au o anvergură, o dimensiune internațională. Dar nici aici nu-i o mare pierdere că în ultimii 30 de ani nu a mai apărut nici un nume de valoare.
România stă pitită cu toate că e la vedere. Toată România stă suspendată pe miile de biserici, biserici care sunt active, în care se slujește. Cred că asta ne caracterizează.
Sunt biserici și mânăstiri de 4-5 sute de ani, cum este Mânăstirea Putna sau Mănăstirea Curtea de Argeș. Unele și mai vechi din lemn în Oltenia și Moldova.
Înăuntrul lor acestea ascund comori: catapeteasme îmbrăcate în foiță de aur, picturi murale ale marilor noștrii pictori, biblioteci cu cărți rare, icoane ascunse în lucrătură de argint.
Și în București sunt cam 300. În litografiile vechi ale orașului se vedeau cele șapte dealuri și turlele sutelor de biserici.
E foarte bine că strănii nu ne cunosc latura spirituală și nu sunt interesați de aceste monumente.
Ce-ar fi ca la „veșnica pomenire” când stai cu coliva în mână să intre un grup de turiști.