Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Ciorbă cu privelişti

Sena, Tamisa, Neva n-au nevoie de nici o prezentare. Cum spui numele uneia dintre ele, cum te duce gîndul la oraşul prin care trece:
Parisul, Londra, Petersburgul.

Chao Phraya (Râul Regilor) trece prin inima Bangkok-ului. Şi deşi capitala Thailandei nu-i de ici, de colea, dacă ne gîndim că adăposteşte peste 8 milioane de locuitori, Chao Phraya nu se bucură de faima suratelor sale europene. Toată lumea ştie de oraşul de pe Sena, de oraşul de pe Tamisa, de oraşul de pe Neva, ba chiar şi de oraşul de pe Tejo, pe numele său geografic Lisabona. Nu cred că un text invocînd, în loc de Bangkok, sintagma „Oraşul de pe malurile Chao Phraya” ar provoca la lectură, altceva decît o ridicare din umeri.

Pe deplin explicabil.
În primul rînd, pentru că puţini oameni ştiu că există pe lumea asta un oraş cu numele de Bangkok.
În al doilea rînd, pentru că – şi de s-ar şti – celor mai mulţi dintre ei le-ar fi greu să zică Oraşul de pe malurile Chao Phraya. Fie şi pentru că n-ar reuşi să nimerească genitivul.

Autoritatea Naţională de Turism a Thailandei e conştientă de acest adevăr crunt ca un diagnostic de cancer ajuns la metastază. Pe multe dintre apele care străbat marile oraşe se organizează simple plimbări cu vaporaşul. Contacost, călătorul stă pe scaun, în loc să dea din picioare, şi obiectivele turistice se mişcă ele în locul lui. Spre deosebire de Sena, Chao Phraya nu se mulţumeşte cu simpla promenadă turistică. Sena, de exemplu, îşi poate permite o plimbare cu vaporaşul pe uscat – ca să-i zic aşa, faptului că nu ţi se oferă nimic de băut şi mîncat, obligat fiind să te mulţumeşti doar cu halirea priveliştilor. Chao Phraya, nu. Drept urmare, pe Chao Phraya se organizează promenada dineu:
Călătoria care oferă turistului, pe lîngă numeroase feluri de privelişti, şi numeroase feluri de mîncare.

În plus, pentru a face şi mai atractivă plimbarea, vaporul nu-i o simplă ambarcaţiune dotată cu bănci şi ghidă, ci o navă specială, botezată Manohra. Dacă ar fi să credem ghidurilor şi ghizilor, e vorba de o străveche barjă de transportat orez, meşterită astfel încît să fie acum o ambarcaţiune de lux. Aflaţi în Thailanda pentru o călătorie promoţională, organizatorii ne oferă luxul acestei promenade dineu. În seara dinaintea plecării spre jungla din Nord, beneficiem de o plimbare dineu sau de un dineu plimbare. Mă rog, depinde cum priveşti lucrurile! Plecarea e în fiecare seară, la 19.30, de la debarcaderul Croaziera Manohra, aflat lîngă unul din cele mai luxoase hoteluri din capitala Thailandei: Marriott Royal Garden Riverside Hotel. Locul debarcaderului n-a fost ales întîmplător. Pliantul hotelului anunţă, printre numeroasele seducţii, şi călătoria dineu cu Manohra. După vreo oră de pierdut timpul prin hardughia hotelului, ne îndreptăm spre debarcader. Fetele din grup, aflînd că-i un dineu, au purces la reparaţii capitale. Şi-au pus pe ele un etaj întreg al unui supermarket de farduri şi ruj, şi-au scos din valize rochii de gală, pantofi cu tocuri de cocostîrc, bijuterii strălucitoare. Băieţii nu s-au lăsat nici ei mai prejos. S-au rostuit la costum şi cravată. Numai eu, căpăţînos cum mă ştiu, n-am vrut să lepăd vesta nici în ruptul capului.

Ajunşi în salonul ambarcaţiunii, ne pomenim cu o mulţime de motive pentru a rămîne cu gura căscată. Deşi vom merge pe apă, şi încă pe una murdară, interiorul trimite la un dineu de gală dat de Regina Angliei în cinstea Împăratului japonez: lumînări pîlpîitoare, în sfeşnice de argint, feţe de masă atît de scumpe că ţi-e şi teamă să te uiţi la ele. Autoritatea Naţională de Turism nu uită însă că trebuie să ne ţină mereu în priză în chestiunea măreţelor tradiţii ale ţării. În consecinţă, deşi ultraluxos, yahtul ne va supune, pe lîngă obligaţia de a pluti pe apă în aşa fel încît să nu ne cadă maioneza în poală, şi multimilenarelor obiceiuri thailandeze. Meniul va fi specific thailandez. Ospătarii ni se înfăţişează desculţi, în lunga tradiţie a ţării. La cîteva minute de la plecare primim Meniul. Ca toate Meniurile, e un cărţoi baban, cît un tratat academic, elegant şi luxos, atît de luxos încît nu-mi pot permite să-l şterpelesc. Reuşesc, totuşi, să-l strudiez, în ipostaza unui cititor de la Biblioteca Academiei, căruia i se aduce cartea doar pentru sala de lectură.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

Un comentariu pentru articolul „Ciorbă cu privelişti”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *