Cît de iresponsabil poate fi Klaus Iohannis ca să se joace de-a anticipatele pe corpul viu al țării?!

Decizia CCR în privința conflictului juridic a fost interpretată de mulți ca o victorie a PSD asupra lui Klaus Iohannis. Însuși Klaus Iohannis, ranchiunos cum îl știm, a ținut să atace PSD, pentru că a depus sesizare la Curtea Constituțională. În replică jurnaliști independenți, care mai au curaj să se uite la Astrul de la Cotroceni ca să-i descopere petele, precum Bogdan Iacob, au dovedit, cu documente, că unul dintre cei mai mari smiorcăitori la CCR e El Însuși, Klaus Iohannis. Noi credem că aserțiunea președintelui are toate datele de a ocupa unul dintre primele locuri în istoria postdecembristă a vorbelor care înainte de a ieși cuiva pe gură trec prin orice organ numai prin creier nu. PSD are dreptul constituțional, democratic la depunerea unei petiții. A acuza petiționarul de o decizie a CCR care ți-a picat ție, Măritul, rău la stomac, e o dovadă că n-ai înțeles nimic din democrație.

În realitate, decizia CCR e o victorie a Constituției pe care Klaus Iohannis o violează în grup de șase ani încoace. A venit în fine, prin intermediul CCR, momentul în care biata Constituție s-a ridicat de jos, din praful în care a ținut-o pînă acum violatorul ,și i-a dat una cu poșeta în cap.

Constituția României prin articolul 103 spune clar că desemnarea unui premier de către președinte are drept principal scop realizarea unei majorități parlamentare pentru formarea unui nou Guvern. Despre această prevedere limpede, care în alte vremi ar fi fost scrisă la mașină cu caractere mari, m-am pronunțat într-un text anterior de pe cristoiublog.ro. Ziceam acolo:

Consultările de la Cotroceni au drept scop pipăirea majorităților de către Președintele României. Dintre ofertele făcute de partidele parlamentare – toate definite prin angajamentul că vor realiza majoritatea – președintele optează pentru una. Și nu pentru una pe care i-a zis-o Pahonțu de la SPP, acest Gavrilă Marinescu al regimului Iohannis (ar trebui scrisă o dată și odată o istorie a dependenței președinților de șeful SPP, cel solicitat să-i rezolve președintelui problemele personale, de la cumpărăturile făcute nevestei de ditamai coloneii pînă la ducerea cu mașina la locul ibovnicei), ci pentru cea care i s-a părut președintelui, cel puțin în chip oficial, că ar putea realiza majoritatea. Din cîte ne amintim, în discursul despre desemnarea lui Ludovic Orban, președintele n-a zis că-l desemnează ca să nu facă majoritatea.

Probabil că înțelegerea cu Ludovic Orban a fost aceasta:
După desemnare, premierul se face că se zbate să alcătuiască o majoritate, merge cu Guvernul în Parlament, susținînd și el și PNL, că vrea să treacă Guvernul, PNL anunța că votează pentru Guvernul Orban II, vota pentru, și cîțiva acoperiți dintre parlamentari votau împotriva Guvernului. Ludovic Orban bocea trădarea, președintele susținea că nu i-a trecut prin cap că Guvernul va pica și desemna un nou premier de sacrificiu. Ce a făcut Ludovic Orban? S-a apucat să aibă întîlniri cu liderii partidelor parlamentare, întîlniri care se constituie în acte oficiale pentru a negocia cu ei să nu-l voteze. Pe 17 februarie 2020, PNL, partidul care mersese la Cotroceni propunîndu-l pe Ludovic Orban să facă o majoritate necesară trecerii Guvernului, anunță oficial că nu va vota propriul Guvern. În acel moment CCR i-a fost limpede că desemnarea lui Ludovic Orban a fost făcută de președinte nu pentru a realiza majoritatea, ci pentru a nu o realiza. Și pe drept cuvînt, CCR a declarat desemnarea lui Ludovic Orban ca neconstituțională cerînd ca președintele să desemneze un premier care să aibă drept misiune asigurarea unei majorități. Imediat Ludovic Orban, și la urecherea de către Klaus Iohannis, a anunțat că vrea să fie din nou desemnat și că de data asta chiar vrea să treacă de Parlament. Asistăm, firește, la revenirea lui Ludovic Orban la înțelegerea cu președintele, potrivit căreia el trebuie să joace teatrul că vrea să treacă de Parlament. De ce n-a făcut-o pînă acum? Pentru că jucînd comedia că vrea să treacă, picînd în Parlament el ar fi primit o lovitură. Lovitura primită de orice premier cînd cade în Parlament. Din vanitate, Ludovic Orban a ținut să arate românilor că va pica în Parlament, pentru că așa vrea el. Ca să dau un exemplu din viață, e ca un bărbat care merge să ceară mîna unei femei. Există riscul ca ea să-l refuze. Și atunci, înainte de a merge la întîlnire, el se laudă peste tot c-a aranjat cu ea să fie refuzat.

Nu știu pe cine va desemna Klaus Iohannis după publicarea Motivării. Probabil tot pe Ludovic Orban. Unde mai găsește el un lacheu atît de devotat încît să accepte umilirea de a pica în Parlament numai și numai pentru a-i face pe plac președintelui?

Problema e alta.
Potrivit deciziei tot ce s-a făcut pînă acum – consultări, alcătuirea listei, a programului, audierile din comisii – va trebui reluat.
Afacerea a durat din 6 februarie 2020 pînă în 24 februarie 2020.
Nu mai puțin de 18 zile au fost pierdute.
18 zile de criză!

Reluarea procedurilor însemnă pe puțin 20 de zile de acum încolo.
Admițînd că Guvernul Orban II va pica în Parlament, un alt guvern de sacrificiu, care potrivit Deciziei CCR, nu va mai putea fi condus de Ludovic Orban, va fi desemnat de președinte cu misiunea de a pica. Vor urma alte 20 de zile, pe puțin de balamuc politic. Într-o Românie pîndită de zeci de pericole, Comedia declanșării anticipatelor va dura încă 40 – 50 de zile, o lună și ceva.
După care vom avea Guvern interimar și Parlament dizolvat.
Cît de iresponsabil poate fi Klaus Iohannis ca să se joace de-a anticipatele pe corpul viu al țării?!