CoraZone | Am simțit pe pielea mea. Sistemul medical nu este pregătit

Am scris mult despre bucuriile și dramele altora cu o oarecare detașare, chiar dacă am reușit să-l fac pe cititor să simtă că este acolo, în poveste. Acum, familia mea trece prin calvarul prin care trece o lume întreagă. De câteva zile îmi frământ mâinile și gem de deznădejde. Nu este o situație dramatică, sper și mă rog nici să nu devină.
Când este vorba despre noi, părinții, putem trece peste orice. Când este vorba despre copii, totul se amplifică.
Fiica mea, mamă de gemene, de 3 ani, o mamă care a fost supusă unor încercări dure, dar care a reușit mereu să se ridice deasupra durerii, a scris și despre această experiență:

„Ajung cu una dintre gemene la UPU/Spital pediatric, pe 26.03.2020.
Diagnostic: faringită.
Mă prezint la același spital după 5 zile, pe 30.03.2020, în jurul orei 12:10, cu temperatura care nu scădea sau revenea agresiv după 3 ore, alteori după 8 ore. Noi singure în sala UPU. După 30 de minute este consultată și printre alte analize aud de testul Covid-19. Simt că îmi pleacă pământul de sub picioare. Suntem puse într-un salon „izolator Covid 19”. Așteptăm și așteptăm. Vine cineva să ia analize de sânge și exudate, pe la 12:40. Nu mai zice nimeni nimic. Doamna doctor vine să ia un formular, după o oră și ceva
Eu: Cum sunt analizele?
Dr: Radiografia nu arată nimic rău, pe analize nu m-am uitat, nu știu dacă sunt gata.
Să ne înțelegem, copilul meu NU avea radiografia făcută, deci nu știu despre ce radiografie vorbea doamna doctor, eu am întrebat-o de analizele sângelui.

Abia la 14:30 i se face radiografie, după insistențe.

Eu: Doamna doctor, cum sunt analizele și radiografia?
Dr: Am predat tura, vin colegii mei să vă ducă pe secție, nu m-am uitat pe analize, dar nu vă faceți griji… bla bla.

Rămân blocata din nou, plânsă de câteva ore.
Mai vine o asistenta, FĂRĂ protecție, să mă întrebe unde e foaia de la radiografie.
Îi zic: „Nu știu doamnă unde e, de unde să știu eu?!”

Abia la 15:30 vin alte două doamne doctor, cu analizele. Gripa A, B negativ, vsr negativ, diagnostic de pneumonie interstițiala și același „fata rămâne suspecta de Covid 19, conform procedurii și simptomelor”.
Refuz internarea, căci nu am cum să stau într-un salon, fie el izolat, să aștept un test de la Balș, după ce am plimbat copilul pe holurile alea.
Noroc că avem un copil cuminte, a stat doua ore ca în poză, a mai dormit în brațe, nu a ripostat la analize.

Doamna doctor (a doua care a văzut-o): „Așteptați 24, 48 de ore acasă. Dacă nu vă sună nimeni, puteți considera că e testul negativ.” Aha, deci putem muri de inimă în 48 ore. Logic nu este să fim sunați, chit că este negativ sau pozitiv?!
A prescris alt tratament, cu antibiotic și mi-a explicat cât de riscant este să refuz internarea. Copil cu saturație 98, care nu mi-a murit în cele cinci zile, copil care este vioi dacă nu are febră, așa că mi-am asumat.

Azi, 31.03.2020, sun la Balș. Surpriză, copilul nu apare în baza de date cu testul Covid 19, ci doar cu niște analize din 2019.
Ce credeți?! De la spitalul pediatric aflăm că NU AU FOST FOLOSITE recoltoare potrivite, că nu s-au potrivit în aparatul de testare. Deci, nu a fost făcut testul. Tot de la spitalul pediatric mi s-a spus că singura variantă este să scot copilul azi din casă, ca să ii recolteze iar, dacă chiar mă interesează. Știți ce au mai zis?! Cum l-am scos ieri, să îl scot și azi.
Normal că ieri am scos fata, că nu era suspectă! Stă de 18 zile în casă, fără să aibă contact cu altcineva în afara de noi, plus că am scos-o la UPU, să vedem din nou ce are, nu la plimbare în parc.

Ca atare, am luat legătura cu DSP, a răspuns un domn extrem de amabil, medic de profesie, care mi-a confirmat că NU am cum să scot din casă un copil suspect, pentru o nouă recoltare și, fiind acasă din moment ce am refuzat internarea, o să transmită problema mai departe. Ceea ce a confirmat și un alt medic de la Balș, copilul NU se scoate din casă!

Cum facem acum, sistemul meu drag?! Spitalul pediatric susține că nu e vina lor pentru recoltoare, eu nu văd să am vreo vină. Cică am ghinion, așa mi s-a spus telefonic, de la spitalul pediatric!

Nu, nu suntem pregătiți chiar toți pentru aceasta perioada; degeaba ți-ai pus protecție tu, doctorul care vede un posibil suspect, degeaba ți-ai pus protecție tu, doctorul care îi face radiografie, dacă pe mine mă plimbi cu copilul în brațe, pe holuri, plus că la izolator mai intrau diverse asistente să ia sau să lase ceva, fără protecție!
În cele patru ore de „izolator” NU i s-a mai luat niciodată temperatura, nici nu m-a mai întrebat cineva dacă i-a crescut, nici nu i s-a mai luat la plecare. Ajunse acasă, avea 36,5, nu că ar fi interesat pe cineva.

Mulțumim pediatrului fetelor, un om minunat, care ne întreabă mereu cum suntem!
Mulțumim și domnului doctor de la Balș pentru răbdarea de a ne asculta și de a ne explica ce trebuie să facem!

Există posibilități mici ca fata noastră să aibă testul pozitiv, dar dacă totuși ar avea, eu nu văd nimic normal în ceea ce am pățit, iar cel mai grav este faptul că spitalul mi-a propus să duc copilul la recoltare iar. Asta deși pe foile scrise tot de ei, se menționează că orice agravare a stării se rezolva sunând la 112, menționând că este suspectă, fără a mă prezenta din nou la ei sau la orice alt spital, pe cont propriu”.

Cam asta este una dintre întâmplările care ne arată că acest sistem, bazat pe cârpeli, nu are cum să reziste încercării. Din fericire, există și medici și cadre medicale care fac meseria din vocație, cu drag față de pacienți și dăruire.
Și există părinți precum mama din pilda de mai jos, pildă pe care mi-o aminteam de câte ori, ca mamă, treceam prin deznădejde.

Pe vremuri, într-un sat au năvălit războinicii, au distrus totul și la plecare au răpit un copil. Bărbații din sat au plecat imediat după ei, să salveze copilul. N-au reușit. Și mama copilului a plecat după el. S-a întors după câteva zile. Rănită, obosită, zdrențuită, flămândă și aproape fără puteri, dar cu copilul în brațe. Bărbații, plini de admirație, s-au strâns în jurul ei și au întrebat-o: „Femeie, tu cum ai reușit, iar noi, atâția bărbați, nu?” „ Pentru că nu era copilul nici unuia dintre voi”, a răspuns femeia.