Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Corespondență de la vot. Cum am fost cerut în căsătorie la Breaza
Discut cu două femei, potențiale alegătoare, care stau pe bancă în fața blocului din strada Fundătura Liliacului, Breaza, la mică distanță de Secția de votare nr 213.
— Bună ziua, nu vă supărați, ați fost la vot?
— Nu am fost, răspunde prima.
— O să mergeți?
— Depinde.
Dialogul are loc la prânz. Îmi încerc norocul cu a doua.
— Dumneavoastră ați votat?
— Da. Dar, ce vrei de la mine ? Vrei să ne căsătorim?
— Nu. Eu sunt căsătorit de mult.
— Am fost de dimineață. La ora 10,30 cu soțul, băiatul și nora.
Prima a spus că se numește Margareta, iar a doua Sabina. Dar, după cum râdeau, evident nu sunt numele lor adevărate.
27 septembrie este și Ziua Mondială a Turismului. Deci plec la următorul obiectiv ,,turistic”, adică subiect pentru mine
Ajung la un bărbat care stă în scaun rulant.
„Mă numesc Bogdan. De 18 ani sunt în căruț. Am votat de fiecare dată. Accesul nostru la secțiile de votare este imposibil. Secția unde am mers azi are o pantă dar nu este practicabilă. Noroc de fratele meu care m-a urcat câteva trepte cu scaun cu tot. Peste tot, în toată Breaza, persoanele în situația mea nu au cale de acces. Singurele pante bune sunt în fața Primăriei și la farmacia din cartierul nostru. Dar… ca să ajungi la ele, trebuie să urci trotuarul. Panta de la complexul comercial este atât de înclinată încât nu te poți urca pe ea nici dacă te trage excavatorul. Am însă o bucurie. A adus biblioteca aproape. Sper să obțină și niște fonduri ca să mai facă achiziționări de cărți”.
La rândul său, Maria Neagu declară: „Votul a mers bine”.
Florin Ivănică a fost mai relaxat. Ne-a spus numele real, apoi a relatat cu lux de amănunte cum a fost la votare pentru el:
„Eu am fost devreme, în jurul orei 8. Eram singurul atunci în toată Secția de votare. A decurs normal, dezinfectare pe mâini la intrare, deși aveam mănuși, introducerea buletinului personal în dispozitivul de citire, am fost repartizat la o doamnă de la care am primit 4 buletine și ștampila. Mi-a oprit buletinul, am mers în cabină. Am votat peste tot cu liberalii, mai puțin la primarul de Breaza, unde am votat USR. Am băgat buletinele în cele 4 urne. Am luat singur timbru ce atestă votarea și l-am lipit pe buletin. La ieșire m-am dezinfectat iar. A mers bine”.
Profesor Elena Ungureanu:
„Nu am fost la vot din cauza pandemiei. A fost o zi obișnuită. Altă dată, la alegeri era mult mai multă animație. Acum, totul a fost destul de tern. Am fost prin centru, oamenii veneau de la biserică, alții de la piață. Soțul meu Ștefan a fost să voteze de dimineață, în jur de ora 8”.
Ilici Maria:
„Nu am fost la vot din trei motive. În primul rând am dureri de mijloc. Port corset medicinal. În al doilea arând nu pot să stau la coadă, la votare. Nu pot să stau mult în picioare. Nu mă duc des nici să cumpăr mâncare. În al treilea rând, i-am votat pe toți și nu mi-au făcut canalizare. L-am văzut acum două zile pe vecinul meu care era cu cizme în noroi până la gât să amenajeze gârla din dreptul casei ca să își poată pune tuburile pentru canalizare. Am simțit atunci o mare lehamite. Nu merg la vot”.
Arpa Nicolae:
„Am votat și eu, am o speranță cu cei tineri. Eu am trăit traiul am mi-am mâncat măialul. Am cunoscut patru primari la Breaza. Măricineanu, Nelu Ferăstrăeru, Bălășescu și Richea.. Eu mizez pe tineri, vreau sânge tânăr, vreau să văd Palatul Brâncoveanu, vreau să văd centul cultural, schimbarea numelor străzilor, vreau să văd trotuare prin și prin zona mea”.
Cerul este senin, fără urmă de nori. Pentru noi e bine, dar mă gândesc la pământul crăpat adânc, la deficitul de apă din sol.
Secvențe de film
Ora 7.05
Frig pătrunzător, lumină difuză. Sunt la Castelul Fermecat. Vă rog frumos să mă credeți. Spun adevărul. Eu sunt gazetar de școală veche, care scrie numai ce este în realitate. Sunt în fața Secției de votare numărul 213, la Grădinița cu program prelungit și program normal ,,Castelul Fermecat”, din Breaza de Sus, Strada Fundătura Liliacului Nr. 21.
Iese primul om care a votat.
— Cum a fost la votare ?
— Normal, cum să fie
Al doilea.
— Nu vă supărați, cum a fost la votare?
— Lasă-mă dom’le în pace.
Este așa de frig și mai am multe ore de făcut observații, încât plec la căldură în casă.
Ora 14,55.
Coadă la Secția de votare 209 de la Liceul Teoretic ,,Aurel Vlaicu”, din Strada Republicii nr. 94 A.
La prânz, cel mai animat era locul de joacă din Parcul Central.
În spatele blocurilor, la locul unde se adună tot ce nu mai trebuie prin apartamente, cineva a găsit două saltele aproape noi. Stă pe gânduri, nu știe pe care să o ducă acasă. Este tot un fel de alegere. Nu am avut curiozitatea să știu ce saltea a votat.
Ora 19,05.
La Castelul Fermecat este liniște. Peste 12 ore este nou frig, din nou lumină difuză.
Să dăm cuvântul bucureștenilor care trăiesc la Breaza. Ei reprezintă peste 50 la sută din populația orașului. Chiar dacă nu au dreptul de vot aici, este important ce gândesc ei.
Emma:
„2020. Votant nr. XY, cu buletin de București, în Breaza. Pandemie.
Nu m-am gândit să îmi schimb CI după mutarea în Breaza… De altfel, când m-am născut, nu m-am gândit nici că voi trece safe printr-un cutremur în 1977, printr-un Cernobîl în 1986, printr-o Revoluție în 89, prin mineriade, si x0x schimbări de guverne, care mai de care mai răsărite. Nu m-a interesat politica, dar m-am dus la vot mereu, disciplinată și dresată ca o bună decrețică ce am fost. Am sperat că viața mea și a familiei mele va fi ok. Mai mult decât orice, am sperat și sper că, măcar viața copilului meu (spirituală, materială, intelectuală) să fie în siguranță, după atâtea sacrificii ale generației mele și a precedentelor. Pandemie acum, haos mondial.
Sinceră să fiu, m-am trezit într-o bulă…de oxigen, în criza vârstei de mijloc, dar vulnerabilă la tot ceea ce mă înconjoară. Mi-e lehamite de instituția în care lucrez de 23 de ani (politizată până în gât!), de șefii nesătui, de abuz în funcții și de trafic de influență.
Așa am ajuns să îmi doresc să îmbătrânesc în Breaza, fără șefi, fără cine știe ce recunoașteri interne (mai rar, datorită noilor nepoți/prieteni angajați pe funcții/salarii echivalente cu cele ale celor care muncesc de 25 de ani) și nici internaționale, deși am adus societății cca. 30000 Euro doar în 2018(șefii și-au luat tainul – prime de Crăciun și excursii ale colegilor – 6 la număr, în UE). Acum, brusc, trebuie să îmi dovedesc competențele, dar bănui că toate astea pentru că nu am participat la chermeze și la măgării…
Aleg seninul. Primăvara, vara și toamna la Breaza, ca no name, sunt fericită așa cum am ales să trăiesc: simplu și fără de trecut profesional. Cui îi pasă de ciolan? E toamna vieții atât de scurtă, sau de lungă, precum vrea Dumnezeu. Și apoi…fiecare generație trebuie să-și clădească propria istorie, altfel nu am exista ca neam, ca genă.
Cum e Breaza în ziua alegerilor?
Aceeași. Caldă și senină, primitoare. Atât”.
Așteptăm rezultatele acum. Mulțumim pentru atenție. Dăm legătura cu redacția.
Comentarii
