Corespondență din Anglia | De ce nu au pus la dispoziție tablete, laptopuri pentru sute de mii de copii din familii nevoiașe?

Pe 16 mai, într-o conferință de presă virtuală, Gavin Williamson, Ministrul Educației a recomandat și a argumentat motivele și avantajele întoarcerii elevilor din clasa a zecea și a douăsprezecea la școală, începând cu data de 1 iunie. Examenele cele mai importante sunt la sfârșitul clasei a 11-a și pentru cei care continuă sixth Form, la sfârșitul clasei a 13-a. Gavin Williamson a afirmat, cel puțin de două ori pe durata briefing-ului de seară, că recomandarea este în tandem cu măsurile europene. S-a poziționat alături de europeni și a repetat acest lucru, ca și cum ar fi avut nevoie de un scut protector. Guvernul știa, anticipa că această schimbare va surprinde și ar putea fi întâmpinată cu rezistență. Planul inițial, lansat public pe 11 mai de Boris Johnson, avea în vedere o întoarcere eșalonată, începând cu clasele mici (grădinițe, grupa pregătitoare, clasa întâi și clasa a șasea). Ce anume a precipitat schimbarea de tactică? Să fi fost articolele publicate în presa engleză de prestigiu, chiar săptămâna trecută? Ziarele au lansat știrea că patru familii din categoria celor dezavantajate social și economic au dat în judecată Guvernul, deoarece copiii lor nu au putut accesa învățământul online, sau l-au accesat prea puțin, din pricină că nu aveau tablete, laptopuri sau internet acasă. Familiile, mai precis avocații lor, nu erau împotriva învățământului online, nici nu criticau Consiliile locale. Au atacat chiar vârful, Departamentul pentru Educație din cadrul Guvernului. Motivele? De ce nu au pus la dispoziție tablete, laptopuri pentru sute de mii de copii din familii nevoiașe, de ce nu le-au dat internet familiilor care nu aveau internet acasă. Acești copii accesau internetul la școală sau la bibliotecile locale înainte de lockdown. E important de menționat că școlile nu au fost închise. Ele au rămas deschise doar pentru anumiți copii, din categoria considerată la risc sau vulnerabilă: copii de key workers, copii care au un asistent social, copii cu handicap, deficiențe sau nevoi speciale. În aceste condiții, copiii din familiile sărace sau dezavantajate socio-economic au ajuns să fie marginalizați o dată în plus. Poate acești copii aveau părinți care nu știau cum să-i ajute cu lecțiile online.

La conferința de presă din seara zilei de 16 mai, ziariștii au pus întrebări virtuale, prin platforme de comunicare la distanță. Cele mai interesante întrebări vizau anticiparea ca unele autorități locale să dea recomandări diferite școlilor, într-un cuvânt să nu țină cont de Guvern. Potrivit Guvernului, școlile ar trebui să planifice întoarcerea cât mai multor copii și adolescenți, începând cu 1 iunie. Gavin Williamson a menționat că odată cu liberalizarea libertății de mișcare și introducerea așa numitelor ‘social bubbles’ (bule sociale), care permit ca o persoană dintr-o gospodărie să se întâlnească în spații deschise cu altă persoană dintr-o gospodărie diferită, tinerii vor fi acum peste tot: în parcuri, trenuri, autobuze, pe străzi. Și acest fapt poate crește rata infectării în comunitate. Acesta este unul din motivele pentru care Guvernul dorește ca școlile să dea prioritate celor din clasa a 10-a și a 12-a, nu doar celor mici. Autonomia decizională locală a școlilor se va face simțită mai ales în regiunile unde indicele de infectare în comunitate nu este sub 1.

Altă întrebare interesantă viza atitudinile părinților și ceea ce doresc ei pentru copiii lor. Deja se știe că unii părinți sunt în favoarea întoarcerii copiilor la școală, alții ar dori amânarea întoarcerii. Diferențele sunt generate de frica față de Covid și de adaptarea sau lipsa de adaptare și de acces la învățământul online. În Anglia, în ultimii ani de regim Conservator au proliferat școlile care și-au cerut și câștigat independența față de finanțarea de la Consiliile județene, care la rândul lor primesc bani de la Guvern. Acestea și-au luat numele de școli libere (free schools). Sunt așa numitele Academies, care diferă de cele private prin sursele de finanțare. Academies sunt sponsorizate de businessuri (mari, mici sau mijlocii), antreprenori, fundații, charities, universități. Școlile private sunt finanțate de părinți. În regimul de învățământ de tip Academy, părinții sunt consultați și ascultați când se iau decizii care privesc educația copiilor, cultura școlii și serviciile comandate de școli pentru copii. Academies și școlile private nu sunt obligate să urmeze recomandările date de autoritățile publice locale sau de Departamentul pentru Educație din cadrul Guvernului. Se cred libere. De fapt au alți stăpâni. Englezii sunt experți în eufemisme și în domesticirea cetățenilor, anihilarea rezistenței, prin aceste eufemisme care iau în stăpânire mințile neantrenate, cu o otravă dulce și lentă.

Acum, la masa negocierii vin și frica, ideile despre virus și combaterea lui, tendințele de descentralizare, motivate științific, imperativitatea de a se lua decizii locale, pe baza indicelui de infectare tri-dimensional – spitale, case de bătrâni, comunitate –. Informația despre rata infectării este captată și centralizată de un nou centru de Securitate Cibernetică. S-ar putea ajunge la situații defazate de ieșire și revenire la lockdown, pe regiuni. La masa negocierii vor veni să se bată un nou progres și lumea veche, pre-Covid.