Corespondență din Anglia. Ma$onul, mărgica și mămăruțele

Cel mai greu pe lumea asta e să suferi de dezamăgire.
Plecați de-acasă, românii nu se plâng de singurătate, ci duc pe umeri dorul de roșii din grădina bunicilor, amintirea tranșării (detox) porcului și nu de înțeparea cu și așa prea multele substanțe chimice implicate în industria alimentară, și, cel mai greu, – crucea – dorul de biserică, nu ca instituție, ci ca loc unde au vorbit pentru prima oară cu Dumnezeu, ca de la licăr la Lumină. În orașul în care locuiesc în Marea Britanie nu sunt biserici ortodoxe românești, nici măcar rusești. Cică ar exista una ucraineană, dar cred că e mai mult o legendă, nu am găsit prea multe informații. Duminica mă cuprind niște neliniști ancestrale pe care internetul, cu toată pleiada de slujbe și slujbași, nu le poate ostoi, dorul de a da bună ziua aerului de sub bolta bisericească. Pentru o vreme l-am căutat pe Dumnezeu într-o biserică anglicană, construită în apropiere. Mi-am zis: ei se roagă, eu mă rog, Dumnezeu e în toate. Ne-om înțelege. O vreme a fost bine, doar că fiecare era cu Măria lui. Într-una din duminici, preotul a cumpărat de pe amazon (a-mazon/mason, farmazon) un model mai recent al plumbului legat cu sfoară, un instrument care măsoară verticalitatea zidurilor. Concluzia predicii a fost că nu e de vină arhitectul că zidurile bisericii sunt strâmbe. Marele Arhitect, care altul? Și s-a cam terminat.

Când jupânul Malraux a spus că secolul, nici nu contează care, va fi religios sau nu va mai fi deloc s-a referit la invazia masoneriilor. Eu, ca să se înțeleagă bine, mă refer la stoparea lor. Masonii sunt cei mai mari plagiatori ai materiei. Se închină îngerului căzut, care face ce face, dar tot nu reușește să-I ia locul sau să se declare Dumnezeu. Masonii (son of man) vor puterea de a fi Dumnezeu, dar nu le e nici de trebuință, nici de căpătuit. Când Dumnezeu a creat bărbatul și-a dat seama imediat că fiindu-i copie nu va urmări decât să-i ia locul. A creat atunci femeia și i-a dat puterea de a crea viață. Bărbatul nu a putut, nu poate și nu va putea niciodată crea Viață. Chiar dacă a încercat tehnici trans, implementări, homosexualizări, aberații, bărbatul nu va crea niciodată Viață. Nu va putea da viață. Clonele dispar, se autodistrug, toate artificiile tehnicii sunt autodistructive. Bărbatul, dacă nu-și echilibrează relația cu femeia e, de fel, autodistructiv, steril. Masoneriile, călugării tuturor munților nu pot salva Pământul. Bărbatul și femeia, ca matrice primordială, sunt singurii care pot salva Pământul. Întoarcerea la normal depoluează.

De ce așa prelegere? Mi se întâmplă să mai urmăresc câte o emisiune. Cea despre care vreau să vă vorbesc e din ciclul „Comici vestiți ai ecranului” și nu am spus eu, ci unul din realizatori, domnul Dan Andronic. De la evz. Lenea e unul din motivele dereglărilor civilizației umane, fizice, mentale, spirituale. În Occidentul frecționat la picior de tablă auzi numai de cdp, str, eedp etc Când m-am dus și eu, nu unde s-a împărțât norocu’, să-mi caut de lucru, mi-au recitat o listă de abrevieri spontane și neconforme și m-au întrebat dacă eram familiară cu ele. Ptiu drace! Tristă trebuie să le mai fie gura acelor limbi încleiate în propriile neaptitudini. Cuvântul e armonie, nuanță, sunet, frumusețe, ecou, sens, bunăvoință. Evz e băbăieți! La un loc.

Vorbeam de invazia discretă (a zis invitatul domnilor Curea și Andronic) a masoneriilor. Prin reclame tv, preoți care sunt și securiști și masoni, poziții cheie în societate, guverne, artă și cultură. Câtă vreme însă mai există chiar și un singur om, femeie sau bărbat, care crede în Dumnezeul Vieții, al însuflețirii, creatorul de viață și de lume, masoneria nu înseamnă mare lucru. Puterea lor e fum. Fumurile imperiilor au fost îndepărtate din vreme, au rămas închise, ca într-un insectar, în amintire și în istorie. De ce le place însă masonilor să joace roluri de băieți buni? Șarpele vă spune ceva? Și nu chiar băieți buni, căci ceva rele coduri de conduită tot le mai pun coarne. Ca în fotografie. În primul rând, masonii scot la înaintare brigada artistică. Filantropii de cartier, iubiți de vecini, apreciați de gospodine. Racheto-modeliștii, cu sentimente mai stoarse de vlagă decât rața cusher, majordomii marelui M, își țin șorțulețele curate pentru slujbă. Masonii merg la biserică, la bisericile lor, cu preoți masoni. Ceaușescu nu a dărâmat biserica, România era plină de biserici ortodoxe, pline de enoriași. Ceaușescu a dărâmat sau mutat bisericile pe unde se adunau masonii. Masonii folosesc coduri, chiar și în strângerea de mână, numai de ei știute, e greu de făcut diferența despre ce Domn vorbesc. Biblia însăși e o carte a simbolurile, și despre Dumnezeu și despre diavol. Toate operele masonilor, și chiar și a chibiților, sunt inspirate din Biblie. Vorba vorbește. Cu-vântul vorbește. Adam și Eva trebuiau să învețe să facă diferența. Oamenii au picat test după test. Începând cu Avraam. Dumnezeu trimite șarpele să-i spună lui Avraam să-și sacrifice fiul. Avraam uită de comanda lui Dumnezeu: să nu ucizi, și ca să se dea bine cu Domnul e gata să-și sacrifice fiul. Cât de dezamăgit trebuie să fi fost Dumnezeu! Învățătură cheltuită pe degeaba. Oportunismul și dorința de a avea putere a bărbatului e demonstrată chiar de Dumnezeu, în fraze simple, fără dichis. În caz că bărbatul va da vina pe Dumnezeu, femeie, șarpe, mere, îngeri, voci.

Domnul Radu Bălănescu, șeful lojelor românești, a spus că în masonerie nu e loc pentru atei. Bre, Ulise, vaderlanzii dumitale te-au uitat legat de catarg, cu ceară în urechi, și au plecat să ia masa în oraș cu sirenele lui Vasile Roaită și cu nea Gogu, capel-maistru! A-teu. Teu vine de la grecescul θεός / theós – zeu, Dumnezeu și logos, tot din greacă – cuvânt, ca în teologie. Grecii au fost primii care au tradus Biblia evreilor. Grecii sunt și cei care au amplasat calul troian. Prin traducere, grecii au scăpat din mâini și ceva mitologie. Ei au crezut că pot limita veșnicia lui Dumnezeu între barele cunoașterii lor, tot minimale, oricât de sofisticată, pricopsindu-ne cu ideea de alfa și omega. În masonerii, în bisericile făcute după chipul și principiile de întrajutorare ale masonilor (mare parte de proveniență americană, frații, pocăiții, după cum li se spune în popor) alfa și omega sunt simboluri fundamentale. Alfa și omega sunt începutul și sfârșitul. Dumnezeu e nesfârșit, nu are legătură cu aprozii limitării. Începutul și sfârșitul anului, însă, sunt în zodia capricornului, țapul cu pupincurismul din ironiile domnului Curea. Masoneria se bazează pe zodiac, o parte din poemul lui T.S. Eliot – “Patrie irosită”, un imn de bază al masoneriei, odă prințului întunericului, se bazează pe o întindere de cărți de tarot. De altfel, toți tarotiștii se roagă Arhanghelului Mihail. Eliot a cerut să fie ars, iar cenușa sa îngropată la picioarele Catedralei Sfântul Mihail. Lui Mihail I se mai spune și îngerul lui Dumnezeu, doar că îngerul Mihail e, de fapt, cel căzut. Altfel cum se poate să vorbești de vrăjitorii în casa lui Dumnezeu? E adevărat că Biblia vorbește de trei magi, cei ce-l caută cu lumânarea pe Isus, dar nu se sfiesc să-i ofere coordonatele lui Irod. Magii nu sunt iluzioniști, ci vrăjitori nărăviți de timp în iluzia de putere. Domnul Bălănescu nu exclude din masonerii pe sataniști, cei ce cred într-o entitate, în ceva, ci doar pe cei care nu cred în nimic, ideea de ateu fiind o mare păcăleală. Tot domnul șef de masonerii naționale ne povestește despre drăgălășenia masonilor, dar nu despre ritualuri și magie neagră. Inițierea masonilor a fost oarecum ilustrată în filmul The Good Sheperd / Bunul păstor, al lui De Niro. Serviciile secrete sunt o construcție a masoneriilor, partea executivă. Inițierile masonice variază de la umilințe atroce, sodomizări, băut de sânge (nu mult, câteva picături) în cazul ordinelor cu pedigree și de vârstă înaintată și până la îmbrăcări simbolice în zdrențe și sfori, cu cârpa pe ochi. Masoneria ar trebuie, zic ei, masonii, să îndrepte strâmbăturile din enunț. Masoneriile de bază sunt foarte riguroase, ce vedem noi la televizor, pe net, în reclama, sunt programe artistice. Domnul Bălănescu spune că în România sunt pe undeva pe la 480 de Loje. Din cele mai importante religii ale lumii: creștinism, iudaism, islamism, budism, hinduism s-au desprins tot felul de secte și sectuțe. Așa și din masonerii. Ordinele masonice sunt doar șapte. Cele ce-și spun biserici în Apocalipsă. Îngerii lor sunt ca (Co)vidul acela acoperit de pelerină neagră și călărind o reptilă din ecranizarea romanului lui Tolkien, cei ce caută inelul. După miros, căci nu au ochi. Beckett, un alt blasfemist (nu spun eu), dacă vă aduceți aminte, în piesa sa Numărătoarea finală, îi descrie pe cei de dincolo, care așteaptă salvatorul, sperând să se strecoare din iad pe sub burțile oilor, tot fără ochi, lipsiți de lumină. Șorțulețele sunt împrumutate de la faraoni. Așa după cum și Solomon, și cei scoși din robie de Moise s-au întors, chiar pe sub privirile lui Dumnezeu, la zeii cu capete de animale, meșteșugăriți din metale prețioase, trecute pe listă la profit, cei din credințele egiptene. Vreau să fac o precizare: masonii s-or crede ei zidari/calfe de mare architect, sunt însă însuflețiți de Dumnezeu. Ce creează construiesc cu materialele create tot de Dumnezeu: piatră, metal, lut. Masoneriile de cartier or fi de băieți buni, cu ritualuri schimbate pe timbre fiscale, dar masoneriile puterii nu sunt joacă de copii.

Sunteți familiarizați, cred, cu modul în care bisericile de proveniență americană, pocăiții, cei cu “Hai, bre, Isuse, prietene, vino dragă să stăm la palavre la o cafea, să mâncăm o prăjiturică”, atrag noi membri. Toate emanațiile masoneriilor lucrează pe același principiu, funcție de nivelul cultural. Dacă ai o afacere, de exemplu, unul sau câțiva masoni îți fac o vizită și-ți propun o creștere de profit, dacă te alături sistemului, frăției. Cei ce au refuzat au fost speculați și jucați la piețele Rasdrac, Nasdrac, până nu a mai rămas nici măcar grijă de afacere. Au scos pe piață internetul, nu pentru a face un favor maselor, ci pentru că au putut controla și distruge concurența. Eu le zic doar atât: ce vouă nu vă place, rău dacă ați făcut, vi se întoarce, sper c-ați priceput (folclor nu chiar atât de anonim).

Întrebat dacă crede în Dumnezeu, domnul Bălănescu răspunde “Absolut”. În traducere beckettiană: în absolvire, că acolo stă la coadă și nen-tu Mihai.

Masonii sunt dușmani ai totalitarismului. Unele glume cad zdrobite de propriul acoperiș, râd și hornurile. Cornurile. Drept urmare, domnilor globalizare, vă rog și eu, tot frumos, să vă dușmăniți în continuare între dumneavoastră, și cu succes.

Masonii nu vor să fie numiți elite. Sunt medici, profesori, masteranzi, doctoranzi, pricinoși, dar devotați secretului de acupunctură. Ne spune domnul Bălănescu că între 2020 și 2022 a dat afară cei mai mulți racolați. Mai sunt printre ei probabil și adezionari, oportuniști și pupincuriști, care visează blazon cu scăfârlie. Să fie din cei care au refuzat să se vaccineze? Domnul doctor sigur a promovat câștigurile OMS și cele frățești, dar cât s-a gândit la pacienți nu cred că știe. Știe însă că vaccinul anticovid nu e nici tratament, nici prevenție, de ce se bate atunci cu Freud în piept că e nevoie de vaccinare fără cugetare? E ordin de la frăție? Care? Loja Neagră, a morții?

Crede cineva că masonii intervin pentru săraci pentru a avea transplanturi și tratamente de calitate? De-aia trăiesc masonii până le ies genunchii prin coate, iar săracii cerșesc pe internet? Nu neg în totalitate filantropia masoneriilor, dar parcă ar fi fost mai frumos să fie păstrată măsura. Masonii au însă probleme de configurație cu Adevărul.

Mai spune domnul Bălănescu că masonii nu fac politică. Nici măcar nu pot comenta așa aberație. E ca și cum râsul ar râde de râs. Nici hahaha nu mai e ce-a fost odată.

A recunoscut domnul Bălănescu, însă, că masonii au umplut Europa de familii regale nemțești. Dacă în Germania frăția și-a dat peste cap cu filosofia și cu muzica simfonică, deși pasa provenea de la greci, asta nu înseamnă că distrugerea imperiilor nu e molipsitoare. Vaderlandul, însă, îi face pe masoni să tremure la chemarea stocului de mărfuri.
Plătită scump de România gluma cu PIB-ul. Cine credeți că învârte banii României? Domnul Bălănescu nu știe dacă au fost președinți sau miniștri masoni. Com-pas cu pas chiar nu știe, nimic.

Masoneriile de tarabă sunt însă regiment de infanterie. Ca și cucoanele care se cred masonerițe. Așa vremuri kafkiene trăim că bunul simț nu mai e nici chilot, nici elastic de chilot.
Așa emisiune, numai la bâlciul deșertăciunilor mai poate lua premiu.

Eu rămân de-a lui Dumnezeu, cel ce scoate apă și din piatră seacă, cel ce a făcut bărbatul și femeia, dar nu s-a lăsat amăgit de pupincuriști. A trecut și Ziua Judecății în calendar.
Las însă niște virgulițe de la domnul T.S. Eliot, mason de Lojă Neagră, pe axa New York – Londra, și anume scena în care dă mâna cu domnul Wagner:

“I will show you fear in a handful of dust.

 Frisch weht der Wind

 Der Heimat zu

 Mein Irisch Kind,

 Wo weilest du?”

“Îți arăt eu frică într-un pumn de țărână.

Împrospătat bate vântul

dinpre țară,

Ochi de fată,

unde ești?” (The Wasteland)

Traducerea face diferența între ce spune și ce gândește un mason.

(templu satanic, în Columbia)

Notă: La București s-a construit Casa Poporului, Catedrala Neamului, a vrut să se facă Moscheea Dreptcredincioșilor, acum se zidește templu masonic. Toate mult prea mai mari pentru ce a rămas din sufletul omului, din frumusețea de început. O fi numele de vină, deși nu cred că e vreo bucurie.