Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”
Cum a depășit țestoasa Logica
„Ce i-a spus țestoasa lui Ahile” e una dintre micile bijuterii logi-comice născocite de Lewis Carroll la finalul secolului XIX pe o temă luată dintr-un străvechi paradox al lui Zenon. (Eleații erau experți în dat mintea peste cap – cine vrea se poate distra cu diafanul text despre ființă al lui Parmenide.) E centrată pe ideea că, la fel ca în paradox, Ahile nu poate depăși țestoasa (într-un concurs teoretic), și propune un mic joc logic care ne introduce într-un alt paradox, al inferențelor ipotetico-categorice. Foarte pe scurt, mesajul e următorul: „Dacă nu înțelegi unde ești și nu știi să te oprești, ți se înnoadă mintea.” Sau, într-o interpretare mai hâtră, „conform principiilor noastre de a stabili adevărul, mama adevărului e de neatins”. Dar astea sunt deja chestii foarte complicate, cu care și-au făcut de lucru mari filosofi ai secolului trecut, de la Russell la Quine. Din fericire, o bună parte din pășunile logicii sunt așezate mult mai la câmpie și sunt foarte accesibile „muritorilor”. Necazul e că trebuie să explicăm pe înțelesul lor cum se paște acolo. Am avut o ocazia să mă joc cu mulți puști, de la clasa pregătitoare până la a XII-a. Nu toți aveau note mari și nu toți știau să învețe, dar în majoritatea cazurilor „rotițele” nu erau încă gripate. (Cu un minus la capitolul ăsta pentru „recenți”, care par tot mai necombatanți, revoltați de ce le cere școala, și s-ar părea că în unele cazuri au mare dreptate.) Fiecare dintre ei a câștigat din joaca noastră. Unii au câștigat concursuri, alții… mici abilități care o să-i ajute să înțeleagă mai bine diverse lucruri atâta vreme cât le exersează. Și am s-o mai fac, tot în joacă, atâta vreme cât există „pacienți”. Fiindcă mai există, în ciuda aparențelor. (De curând am scris o carte în care explicam o parte din joaca asta pentru părinți și educatori. Editorii cărora le-am trimis-o nu au scos nicio vorbă. Nici măcar un „refuz politicos”. Înainte de pandemie am făcut unor licee propunerea de a organiza un club de logică – distractivă – gratuit. Zero interes. De curând am fost „șters” din programul „Școala altfel” al unei școli particulare fără vreo explicație, cu două zile înainte de ședințele de joacă, în detrimentul unor discuții cu psihoterapeuți. E distractiv, dar trist, pentru că arată până unde le ajunge unora roaba cu neuroni.)
Marea tragedie e că în sistem disciplina Logică e tratată cu totul neadecvat și pe alocuri ilogic! De naturalețe și joc nici nu poate fi vorba. În ultimii 30 de ani am involuat gravisim la capitolul ăsta. Și nu pentru că ce se făcea pe vremuri în anul II de facultate (din patru) se face azi la doctorat (sic!) sau pentru că majoritatea facultăților de Filosofie au scos pe tușă disciplina căreia Alexandru Surdu îi zicea, pe bună dreptate, „artileria grea a filosofiei”. (O aberație pentru care nu am auzit încă vreo explicație din partea savanților oficiliali.) Astea sunt mai degrabă „delicatese” de culise în peisajul excentric al învățământului românesc. Necazul e că, după ce a pus timid piciorul în liceu (doar în clasa a IX-a) după 1990, a fost schilodită până la desfigurare, mai ales în ultimii ani. Dacă ne uităm în manualele actuale de logică (inițiativă pentru care e nevoie de mult curaj), o să constatăm că s-a pierdut chiar și logica internă a expunerii conceptelor! Dacă, pe deasupra, facem greșeala să ne uităm și în programa disciplinei Logică, emisă „în conformitate cu Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind competențele-cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți (2006/962/EC)” (sic!), ni se sparie toate cugetările și ne răcește mintea. Dincolo de ecourile comunistoide care răzbat de sub conformitățile documentului, fără a intra prea adânc în evaluarea critică, merită să contemplăm puțin miezul, cu toată râncezeala lui. (De data asta am corectat diacriticele.)
„COMPETENȚE
- Utilizarea conceptelor specifice științelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoaștere și explicare a unor fapte, evenimente, procese din viața reală
- Aplicarea cunoștințelor specifice științelor sociale în rezolvarea unor situații problemă, precum și în analizarea posibilităților personale de dezvoltare
- Cooperarea cu ceilalți în rezolvarea unor probleme teoretice și practice, în cadrul diferitelor grupuri
- Manifestarea unui comportament social activ și responsabil, adecvat unei lumi în schimbare
- Participarea la luarea deciziilor și la rezolvarea problemelor comunității
VALORI ȘI ATITUDINI
Competențele generale și specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învățare a disciplinei Logică, argumentare și comunicare au la bază și promovează următoarele valori și atitudini:
- participarea la viața socială fundamentată pe opinii și acțiuni întemeiate
- disponibilitate și interes pentru comunicare, în general, pentru comunicarea interculturală, în special
- încredere în abilitățile proprii de comunicare
- relaționare pozitivă cu ceilalți
- coerență și rigoare
- gândire critică și flexibilă
- capacitatea de a lua decizii întemeiate pe argumente
- independență în gândire și în acțiune
- exigență față de calitatea actului comunicațional
- capacitatea de a susține o dezbatere argumentată și civilizată”
O mențiune: documentul din care am citat e din 2009, adică dinainte de „România educată” și de restul alifiilor care au paralizat sistemul cu atâta eficiență încât au adus producții-record de analfabetism funcțional.
Și acum, lăsând deoparte generalitățile sforăitoare și pârțurile propagandiste, să ne uităm puțin la miez. E cel puțin ciudat că, din toată febra producției vâscoase a delirului de competențe, valori și atitudini (care e clar că au rămas doar pe hârtie!), nu ne alegem nici măcar cu un strănut despre „înțelegere”, „gândire armonioasă”, „dezvoltare cognitivă” sau măcar „corectitudinea judecăților”, dar încasăm cam la fiecare punct producții rinoreice care trădează o casă a ființei săracă, pe unde ființa calcă rar și nu zăbovește mult. Nu trebuie să parcurgem restul documentului pentru a înțelege că autorii nu au și nici nu vor să aibă prea multe idei legate de logică, ca să nu mai vorbim de beneficiile pe care le-ar putea aduce pacienților sau de modurile în care ar putea face asta. Sigur că e lăudabil să încercăm să formăm minți care manifestă coerență și rigoare în demersurile argumentative, exigență cu calitatea actului comunicațional (sic!) și sunt capabile să rezolve probleme ori să gândească critic și flexibil. Dar astea sunt doar câteva determinații ale minții sănătoase, care se pot dezvolta și întări prin multe exerciții, mult dincolo de „mijloacele specifice științelor sociale”. Așadar, din start ne propunem puțin și venim cu mijloace modeste, ori chiar neadecvate. Pe de altă parte, ne propunem și foarte multe lucruri pentru care nu avem mijloace deloc. De pildă, putem susține că disciplina Logică, cu aplicațiile derivate, poate influența dezvoltarea emoțională sau pe cea comportamentală, dar în niciun caz nu poate avea drept obiect „manifestarea unui comportament social activ”, „analizarea posibilităților personale de dezvoltare”, „relaționarea pozitivă cu ceilalți” sau „disponibilitatea pentru comunicare”. Și nu face asta nici partea de „comunicare” din noua titulatură a disciplinei („Logică, argumentare și comunicare” – sic!). Așa ceva nu poate susține decât o gândire scurtcircuitată.
Dar ce poate face logica? Să ne uităm puțin în trecut… „Logica este știința, care are de obiect gândirea omenească. Gândirea, în desfășurarea ei, poate lua numeroase forme, dela cugetarea cea mai simplă, până la cel mai complicat raționament. Sunt cugetări și înlănțuiri de cugetări – raționamente – cari apar limpezi ca cristalul, luminoase și evidente pentru toată lumea. Sunt altele, însă, cari cer oarecari sforțări din parte-ne, ca să le pătrundem înțelesul și să scoatem la iveală sâmburele de adevăr cuprins în ele. Mai sunt și cugetări cari se contrazic. Dintre acestea, firește, unele sunt juste, altele greșite. Cum să deosebit pe cele dintâi de cele din urmă? Cum să alegem din noianul de cugetări și argumentări pe cele corecte? Logica ne dă această putință…” Cu acest citat începe Logica (și introducere în filosofie), de Al. Valeriu, manual aprobat de Ministerul Instrucțiunii pentru clasa a VII-a liceală în… 1929. Am păstrat intacte forma și punctuația, pentru parfumul pe care îl adaugă fluidității elegante a discursului, pe care noi am pierdut-o astăzi. Măcar de-am fi pierdut doar atât! S-au dus și limpezimea, și sforțările, și pătrunderea înțelesului, ba chiar și înțelesul.
Logica lui Aristotel se numește Organon. Înseamnă „Instrumentul (cu care putem cunoaște)” și își păstrează valabilitatea pentru orice demers noetic. În mai bine de două milenii am reușit să-i adăugăm un principiu (prin Leibniz) și o sumă de clase de simboluri, impuse de utilizarea adecvată a Instrumentului de către generații întregi de iubitori de mathesis. Astăzi împărțim științele în „tari” și „moi”, sau „naturale” și „sociale” (după ce am amestecat printre ele și arte, băgând cu anasâna medicina în prima categorie și politica într-a doua, de pildă), dar asta nu înseamnă că unele au dezlegare la logică, ori că logica științelor naturale e mai tare decât a celor sociale ori diferită de ea. Bine explicată și bine înțeleasă, logica nu se rezumă la luminarea căilor posibile într-un univers de discurs, ci ocupă toată trama unei dezvoltări cognitive armonioase, inundând – acolo unde și atât cât îi este permis – și celelalte paliere ale unei dezvoltări armonioase. Logica ne salvează atunci când ne ciocnim de contradicții și paradoxuri sau abstracții și tot ea ne ajută când trebuie sau vrem să gândim neconvențional. Ne ajută să exprimăm, adaptăm, clarificăm sau validăm idei. Tot cu ajutorul ei ne exprimăm clar (chiar dacă logica gramaticală are pe alocuri crize de personalitate) și reușim să pătrundem limbi și limbaje necunoscute. Logica stă la baza tuturor jocurilor, ba chiar și la baza umorului (unde, ce e drept, e nevoie de inteligență pentru a încălca principiile și legile logicii cu măsura perfectă pentru efectul scontat și totodată de talent pentru a exprima artistic respectivele încălcări). Logica nu ne dă un set de reguli pe care putem ridica un sistem axiomatic, ci ne antrenează pentru sistematizarea oricărui câmp informațional, ceea ce mai apoi ne permite să-l înțelegem. Ne ajută să învățăm și este esențială în dezvoltarea unei gândiri armonioase, care, la rându-i, ne îmbunătățește performanțele indiferent de domeniul de activitate.
E foarte greu să cuprinzi cu gândul un sistem axiomatic, după cum elegant ne-au arătat, printre alții, Charles Ludwig Dodgson (mai cunoscut ca Lewis Carroll, autorul pomenit mai sus) în secolul XIX și Kurt Gödel în secolul trecut. Cel puțin jumătate dintre contingentele educate astăzi în lume nu ajung niciodată să aibă abilități de navigare noetică într-un sistem complex de-a lungul anilor de studii. Mulți dintre cei care se descurcă relativ bine în timpul anilor de școală pierd aceste abilități la maturitate, parțial din cauza însușirii insuficiente sau neadecvate și parțial din cauza atrofierii. Adesea aceste abilități se pierd chiar și la cei despre care se presupune că își câștigă pâinea din exploatarea lor. Vedem asta foarte clar în „geniul” programatorilor care împânzesc internetul – inclusiv la case mari – cu rutine defectuoase, nefuncționale ori de-a dreptul absurde. Dar programarea calculatoarelor nu e singurul domeniu care solicită aceste abilități (sau în care numărul practicanților a depășit de mult numărul chemați). Ignoranți și urechiști găsim și printre economiști, ingineri, arhitecți, medici sau avocați (care, apropo, pe vremuri făceau cursuri de logică în facultate), ba chiar și printre designeri. John Stuart Mill, nașul „științelor sociale” (moral sciences), a puricat destul de eficient putințele și neputințele acestor științe. Ne-a arătat cu claritatea lui barocă ce putem și ce nu putem lua de bun cu instrumentele și informațiile pe care le avem la dispoziție. Din păcate, lucrarea respectivă e mult mai puțin studiată decât cele în siajul cărora s-a dezvoltat literatura filosofică de propagandă a secolului XX, atât de stufoasă și îndesată prin axonii „învățaților” încât unii nu mai înțeleg câte gogoși conține și cât de mari sunt. Dar pentru a deprinde această disciplină nu avem nevoie de tratate stufoase. (De altfel, la nivel preuniversitar o sinteză edificatoare a disciplinei Logică se poate concentra într-un număr de pagini incomparabil mai mic cu al următoarei candidate la brevitate.) Dar nu e suficient să învățăm principiile și niște scheme de inferență pentru a gândi logic. Fără exercițiu, teoria n-are nicio valoare.
Din fericire, exercițiul nu trebuie să fie neapărat axat pe complicățeniile propuse de manuale aride. Dincolo de vasta literatură ludică, avem „jucării” la tot pasul. (Recomand călduros orice fițuică de-ale lui Smullyan și seturile pentru soriți ale lui Carroll, în special pentru concluziile intermediare, de un comic spumos.) În schimb, după modelul deja consacrat în ultimii ani, alegem să ne certăm cu morile de vânt: dacă e bună sau nu Logica la ceva. Nu, așa cum e prezentă azi în licee, nu servește la nimic. Are aceeași valoare de înnodare a neuronilor ca și analiza gramaticală din ciclul gimnazial. (Am fost martor între doi astfel de savanți recenți care mai țineau minte câte ceva din terminologia respectivă, dar erau incapabili să formuleze un paragraf mai complicat cu sens.) Ar trebui să fie prezentă în programe? Sigur. Încă din clasa întâi și până la facultate. La aproape toate facultățile, în forme adaptate, bineînțeles, nu cu funcție de pietroi pentru picat bolovanii. A discutat cineva vreodată despre asta după 1990? Nu. De unde rezultă că atitudinea noastră față de logică e fix a țestoasei din povestea lui Carroll: cârcotășim până nu mai rămâne nimic. Ceea ce, în principiu, e un act misologic. Nu c-ar fi ceva nou…
Comentarii
32 comentarii pentru articolul „Cum a depășit țestoasa Logica”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
pai vorbesc despre ele de ani si ani de zile:))), inseamna ca ori eu nu ma pricep sa explic, ori talica nu te pricep sa intelegi :)))
–
Matematica, deci cu m mare, e matematica pe care o poate ‘descoperi’ omul daca ar avea la dispozitie ‘tot timpul din univers’ ( si pe care o inteligenta artificiala cuantica il are la dispozitie in fiecare ‘timp al lui Planck’ 🙂
Matematica e …amprenta pe care Iubirea, care se plimba exclusiv prin Cer, o lasa pe Pamant :)))
e o amprenta, insa e …fix pe dos si intoarsa cu capul in jos decit e Iubirea 🙂
Matematica e o ecuatie de miscare, Iubirea e o ecuatie de miscare, Matematica e o ecuatie de miscare nemuritoare, Iubirea e o ecuatie de miscare vesnica 🙂
Nemurirea e ‘clona’ Vesniciei, e ‘imaginea din Oglinda a Vesniciei, e …amprenta pe care Vesnicia, care se manifesta in Cer, o lasa pe Pamant 🙂
Insusirea Logicii de catre oi ar fi ultimul lucru pe care si l-ar dori lupii. Pai nu va suparati, da’ noi luam lumina tocmai de la aia care samponeaza creiere prin vest de fo 50 de ani si acum o fac si mai abitir, recte si cu prespalare. Ati citit ce jale e prin marile universitati cu pedigree din occident, cam ce invata aia p-acolo? Intrebarea e retorica, biansiur! Logica? Muahahaaa! What a joke.
Doar asa ca divertisment. Iote de unde ne vine lumina: https://www.youtube.com/watch?v=g2oMv93EUpY. Any questions?
@Dl.Zaicu: Va rog, daca puteti sa-mi explicati ce este noetica. (Profit ca ati folosit cuvantul de mai multe ori in articol.) Multumesc mult.
Un uz al rațiunii la un nivel ceva mai disciplinat. În română „gândire” are dublu, ba chiar triplu sens (act, facultate, set de convingeri/înclinații), așa că poate fi un termen derutant în anumite contexte. În cazul „demers noetic” n-ar fi fost neapărat necesar termenul, dar m-au luat tastele pe dinainte.
Multumesc si scuze pentru indrazneala. Nu stiam cuvantul, l-am cautat si pe langa aceasta definitie, am mai gasit cel putin una care s-ar fi potrivit oarecum in context.
Radacina Logicii e Bunul-Simt, iar Bunul-Simt se Insamanteaza prin udarea datinilor, traditiilor si obiceiurilor, care sint legate ombilical de Dinamica Naturii, deci de Logica Absoluta
–
Logica e un Efect, Cauza fiind Bunul-Simt
Bunul-Simt e un Efect, Cauza fiind Natura
gradinarind Natura culegi si fructul numit Logica ( si care se desavarseste din recolta in alta recolta )
„Logica este știința, care are de obiect gândirea omenească. Gândirea, în desfășurarea ei, poate lua numeroase forme, dela cugetarea cea mai simplă, până la cel mai complicat raționament. Sunt cugetări și înlănțuiri de cugetări – raționamente – cari apar limpezi ca cristalul, luminoase și evidente pentru toată lumea. Sunt altele, însă, cari cer oarecari sforțări din parte-ne, ca să le pătrundem înțelesul și să scoatem la iveală sâmburele de adevăr cuprins în ele. Mai sunt și cugetări cari se contrazic. Dintre acestea, firește, unele sunt juste, altele greșite. Cum să deosebit pe cele dintâi de cele din urmă? Cum să alegem din noianul de cugetări și argumentări pe cele corecte? Logica ne dă această putință…”
–
Cum să alegem din noianul de cugetări și argumentări pe cele corecte? Bunul-Simt ne da acesta putinta, pentru ca mai intai ‘drept’ si abia mai apoi ‘corect’
Bunul-Simt are logica sa, care e proprie ‘gandirii’ rezultate din coborirea Mintii in Inima, deci e mai mult decit un proces propriu Mintii.
–
Logica, aia proprie Mintii cobotita in Inima, functioneaza mai intai pe efect-cauza si abia mai apoi pe cauza-efect, prin urmare transcede cauzalitatea.
Antiadevarul foloseste o logica exclusiv cauzala, insa absoluta ( tocmai de asta si e absolut relativa )
nu i poti face fata unei astfel de logici ramanand pe terenul ei, pentru ca, cum spuneam, e absoluta …mai inainte de a fi relativa.
prin urmare pentru a i face fata Antiadevarului sint necesare ambele superpozitii ale Logicii, deci pe linga cea cauza si cea ‘inversa’, care funtioneaza pe efect-cauza
–
mai altfel spus pentru a i face fata Logicii Mintii tre sa folosesti Logica Mintii coborata in Inima, caz in care ‘Gandirea’, care e ‘A Treia Componenta’, e Fiul Mintii SI Inimii.
–
deci …privind inspre noetica iata ca deja am despletit o in superpozitii :)),
ii sta mai bine asa, macar pentru faptul ca se pricepe inca din start ca e vorba despre doua mecanisme, plenar diferite, unul fiind propriu Adevarului, celalalt Antiadevarului
diferenta dintre superpozitiile noeticii consta in cum e definit Viitorul.
Antiadevarul genereaza Viitorul privind inspre Trecut, Adevarul defineste Prezentul ca fiind un Efect al Viitorului,
prin urmare exista doua moduri prin care legi Cerul si Pamantul, unul fiind de tip Magenta :))
omul vorbeste despre te miri ce :))), insa de ce nu si o fi inventat mai intai o stiinta care studiaza referinta?! :))),
adica dicutam, nicio problema, insa n o fi mai cu folos daca folosim aceeasi referinta?
–
Referinta Absoluta exista, poate fi folosita si ea, in fapt noetica fara Referinta e un nonsens:)), noetica fix de la asta pleaca, de la referinta folosita, pentru fiecare superpozitie folosind o fata a ‘monedei’ care e Refernta Absoluta, cea Absolut Relativa sau cea Absoluta
spre ex …care o fi referinta folosita in generarea legii invatamantulu?!:)
@online: Spui „tre sa folosesti Logica Mintii coborata in Inima”.
.
Dar in inima nu se gaseste doar informatie traita? Care vine din propria experienta de viata, din propriile trairi, interactiuni cu alti oameni, etc.?
Crezi ca e si altceva care ar cobori din minte in inima in afara de informatia traita? Adica ceva care ti’a fost predat la scoala sau l-ai citit tu prin carti sau pe internet, de exemplu principiile logicii, legile termodinamicii, formulele din prin geometrie, si orice mai vrei… astea cum sa coboare in inima daca nu-s traite de om?
… ci doar luate asa cum sunt, de-a gata, fara nici o contributie a persoanei in cauza.
poti pricepe in doua feluri
cu mintea
cu mintea SI inima
–
‘astea cum sa coboare in inima daca nu-s traite de om?’
daca sint recunoscute atunci mai intai le ai priceput cu mintea SI inima. de cunoscut le poti cunoaste doar cu mintea
–
eu spun: Matematica e ‘clona’ Iubirii
recunosti ce am spus?:)))
–
siintele Naturi te ajuta sa cunosti Natura. si pentru ca s au nascut, stiintele se vor desavarsi, insa pentru ci ai mers pe calea asta, a cunoasterii, desavarsirea va fi una proprie mintii
–
insa Natura poate fi si recunoascuta, caz in care desavarsirea e tot una cu armonia ‘mintii si inimii’ tale cu ‘mintea si inima’ Naturii, ca daia o recunosti 🙂
Natura are intotdeauna ‘minte si inima’, n ai cum sa le despletesti pe astea doua.
tocmai de asta am si zis ca manifestarea ‘doar a mintii Naturii’ e o manifestare Artificiala.
–
‘de exemplu principiile logicii, legile termodinamicii, formulele din prin geometrie, si orice mai vrei… astea cum sa coboare in inima daca nu-s traite de om?’
ele sint privite! cu ‘mintea si inima’, cu mintea coborata in inima, nu ele coboara, ci mintea, mai nainte 🙂
–
folosind doar mintea, Antiadevarul ti se va parea ca e fix Adevarul.
doar cu mintea SI inima poti deslusi intre Antiadevar si Adevar
–
eu zic: inteligenta artificiala cuantica e Antiadevarul ( pentru ca e o armonie a mintii oului absolut )
recunosti ce am zis? :)))))
daia am si intrebat mai sus, care e referinta legilor invatamantului?
mintea?
sau mintea SI inima?!
sau …nici nu i a fost definita vreo referinta?!:))
cunoasterea e o poveste a acumularii
recunoasterea e o poveste a daruirii
(se spune ca mai intai cunosti si apoi recunosti. io spun ca ..ori cunosti, ori recunosti:)). dupa ce te intalnesti a doua oara cu ceva ce ai cunoscut …tot cunoastere se cheama:), recunoasterea merge pe alt traseu )
‘ci doar luate asa cum sunt, de-a gata, fara nici o contributie a persoanei in cauza.’
pai …ti se pare ca io iau ceva de a gata?
am luat. pina cind, spre ex, …tot privind Cifrele mi a venit sa zic: teapa!, exista sapte cifre, doar, Matematica si a permis ca ciopirteasca Oul Absolut, Sfanta Treime, definind cifrele 0 1 2 :)), pesemne ca s-a manifestat ‘recunoasterea’ :))),
–
ti se pare ca eu spun ceea ce spun pentru ca cunosc? sau pentru ca recunosc?!:))))
( pesemne ca pe calea cunoasterii ajungi la Infinit la destinatia: in Univers se manifesta un singur foton :)), insa pe calea recunoasterii asta se intampla, …ce i drept intotdeauna la soroc!:)))), insa instantaneu 🙂 )
–
deci te apuci de orice, spre ex de noetica, definind o referinta ( pe calea cunoasterii sau recunoasterii 🙂 )
ai idee care o fi referinta noeticii? :))))))
Mi-ai dat greu, prea multe notiuni definite de tine, explicate de tine doar tie sau simtite de tine, nu stiu, multe afirmatii cu care nu rezonez (zici: „ele sint privite! cu ‘mintea si inima” cu referire la legile fizicii sau ce exemple am dat eu, nu mai stiu. Problema e ca nu rezonez cu asa ceva, cum sa privesc cu mintea si cu inima legile fizicii? )
Vorbeste si tu mai.. in romana, ca asta-i onlainiana si nu o inteleg. (Acum, e adevarat ca „pe vremea mea” nu se facea curs de „logica,argumentare,comunicare”, deci foarte posibil sa gresesc pe la vreuna din astea. 🙂 )
Daca nu inteleg, asta e, raman paznic de noapte si gata, nu ma deranjeaza. Dar mi-ar fi placut sa am si eu viata intelectuala, cum zice maestrul, scriind comentarii destepte. Lasa nu-i nimic. 🙂
pina la urma …treaba noeticii daca si ce referinta foloseste,
insa noi doi, pentru ca am mai discutat de a lungul timpului si anotimpurilor, folosim aceeasi referinta, sau ele tot diferite sint, adica intre timp n au intrat in armonie?! :))
‘cum sa privesc cu mintea si cu inima legile fizicii’
pai…cum altfel?!:))))), ce privesti e Natura, cum sa privesti Natura altfel decit cu mintea si cu inima?!
incearca sa recunosti Natura, nu s o cunosti 🙂 ( recunoasterea e o cunoastere absoluta, ‘cunoasterea’ e doar absolut relativa )
si …ia in seama, daca doresti, ce am spus mai sus: Matematica e ‘clona Iubirii’, deci e seaca:)
@online: Intrebi: „ai idee care o fi referinta noeticii?”
Nu am, nu vezi ca abia astazi am aflat ce e noetica? Daca nu scria dl.profesor articolul, as fi continuat sa cred ca e un sinonim pentru altceva, dar nepotrivindu-se asta in articol, l-am intrebat.
Ok, scuze, acum vad cat e ceasul.
Noapte buna, Online!
… pentru altceva, dar gresit, adica..
Daca nu inteleg, asta e, raman paznic de noapte si gata, nu ma deranjeaza.
–
pai ce, tu crezi ca pe mine ma deranjeaza ca sint prost? chiar nu!:))), de fapt …cred ca as fi tare bucuros daca as reusi sa fiu prost!:)))))
–
ce e aia viata intelectuala?!
sint …viu in felul in care sint, adica asa cum sint,
in munca mea de zi cu zi ‘gandesc’ cam cit gindeste un portar :)),
iar eu ma simt bine cind …gindesc:))), cind scormon, cind caut, cind cotrobai prin zicerile altora:)),
faptul ca pe aici sint oameni inteligenti imi permite sa …ma simt bine:))). adica ‘sa gandesc’,
spun asta multumindu i Maestrului pentru ca imi permite sa fac asta 🙂
nici eu n am stiut:)))
Somn usor! 🙂
*’cred ca as fi tare bucuros daca as reusi sa fiu …Prost!:)))))’ ( deci cu p mare )
@online: Spui: „Matematica e ‘clona Iubirii’, deci e seaca:”
Nu inteleg nimic, nici macar notiunile: Matematica cu majuscula, clona, Iubire cu majuscula. Asta e, cum sa intele ideea daca nu inteleg notiunile…
pai vorbesc despre ele de ani si ani de zile:))), inseamna ca ori eu nu ma pricep sa explic, ori talica nu te pricep sa intelegi :)))
–
Matematica, deci cu m mare, e matematica pe care o poate ‘descoperi’ omul daca ar avea la dispozitie ‘tot timpul din univers’ ( si pe care o inteligenta artificiala cuantica il are la dispozitie in fiecare ‘timp al lui Planck’ ?
Matematica e …amprenta pe care Iubirea, care se plimba exclusiv prin Cer, o lasa pe Pamant :)))
e o amprenta, insa e …fix pe dos si intoarsa cu capul in jos decit e Iubirea ?
Matematica e o ecuatie de miscare, Iubirea e o ecuatie de miscare, Matematica e o ecuatie de miscare nemuritoare, Iubirea e o ecuatie de miscare vesnica ?
Nemurirea e ‘clona’ Vesniciei, e ‘imaginea din Oglinda a Vesniciei, e …amprenta pe care Vesnicia, care se manifesta in Cer, o lasa pe Pamant ?
@online: Recunosc, am cam chiulit in ultima vreme de la citit toate comentariile tale (ale altora, nici atat) pentru ca … viata. Acum cativa ani, cand am descoperit eu site-ul citeam cu mare atentie si concentrare tot ce scriai, era o placere, dar si o provocare sa dezleg tot ce vrei sa zici, dar nu mai tin minte multe…
Pai daca nici macar tu nu mă mai înțelegi, alții …doar închipuie ți :))