Cîrtitorii din presă constituiau însă o problemă. Ca s-o rezolve, mai marii NATO s-au gîndit la o operaţiune de reeducare. Pe vremea lui Stalin, reeducare însemna trimiterea în lagărul de la Kolîma, dincolo de Cercul Polar, de unde te întorceai acasă un alt om: sub formă de cadavru.
Mai tîrziu, cînd moravurile bolşevice s-au mai îmblînzit, reeducare însemna munca de jos. Ministrul era trimis să lucreze ca sudor sau ca nituitor într-o întreprindere codaşă pe ramură. Ziaristul, să scrie la Gazeta de perete a bucătăriei unui şantier dintr-un colţ depărtat al ţării.
Vremurile de la finele veacului XX şi începutul veacului XXI sînt altele. Reeducarea e acum mult mai subtilă. Şi, de aceea, poate mult mai primejdioasă decît reeducarea de pe vremuri.
Cei doisprezece (pentru că doisprezece gazetari din Europa intrasem în vizorul Alianţei) urma să fim invitaţi într-o călătorie (pe banii NATO) în Macedonia şi Albania, pentru a ne convinge la faţa locului că Alianţa vrea binele poporului din regiune, inclusiv al poporului sîrb. Aveam să ne documentăm, aşadar, la o unitate militară NATO dizlocată în Macedonia în cadrul Operaţiunii Agricola. Aici urma să vedem cu ochii noştri cum tancurile, elicopterele, mitralierele şi tunurile din zonă se dădeau de ceasul morţii ca să păstreze pacea.
Atacarea Serbiei avusese drept pretext apărarea bieţilor kosovari de genocidul sîrbesc. Reeducarea includea şi vizitarea unor lagăre de refugiaţi kosovari din Macedonia şi Albania. Pentru a ne înduioşa pe veci de suferinţele inocenţilor albanezi, alungaţi de la casele lor de blestemaţii de sîrbi.
Noi, cei doisprezece, am fost repartizaţi în zona controlată de Armata Britanică. Operaţiunea Agricola, cum i se spunea prezenţei britanice în Macedonia, se înscria în politica NATO de implementare a păcii. La ora chemării mele la reeducare, se mai duceau negocieri între G8 şi Miloşevici pentru un Plan de pace. În eventualitatea că sîrbii aveau să continue războiul, invadînd Kosovo, a 4-a Brigadă de Blindate fusese deplasată în Macedonia.
Aşadar, noi, cei doiprezece, urma să ne strîngem mai întîi la Londra, la Ministerul Apărării, pentru a ne deplasa apoi, la faţa locului în Macedonia, sub directa îndrumare a unui ofiţer de presă.
(Din cartea Ion Cristoiu ”În vestă printre fracuri”, Editura Historia, București 2007)
1 2
2 comentarii pentru articolul „Cum a vrut NATO să mă reeduce și n-a reușit (1)”