Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Cum a vrut NATO să mă reeduce și n-a reușit (9)

Chef pe banii NATO

1.
Dineu în cinstea noastră, a celor în curs de a fi reeducaţi, la restaurantul Lira din Skopje.

O realitate care îmi e mai mult decît familiară. Organizatorii unor astfel de acţiuni nu scapă prilejul de a-i arde un chef pe banii instituţiei. De aceea, n-a fost acţiune de acest fel la care să nu se dea şi cîte un dineu.

La a noastră se bea pe rupte şi se cîntă muzică sîrbească. Chiar dacă vor fi printre cei care vor dărîma cu şenilele casele sîrbilor, militarii NATO se dau în vînt după muzica viitorilor cotropiţi.

2.
Notam în prima parte a articolului, Bărbăteşte despre lagărele de refugiaţi, din Cotidianul, 28 mai 1999, printre altele, şi aceste observaţii, de care azi nu mă dezic:

„Despre lagărele de refugiaţi se poate scrie în numeroase feluri.

Depinde de cine trece pe aici. Altfel vede realitatea din lagăr un occidental, pentru care absenţa untului de la breakfast e o catastrofă, şi altfel un român care se întreabă zilnic dacă va mai avea bani să-şi plătească lumina pentru luna viitoare. Altfel vede lagărul un orăşean, pentru care o zi de criză a apei de la robinet e o tragedie, şi altfel un ţăran care-şi aduce apa cu cobiliţa de la fîntînă sau o foloseşte pe cea din bazinul din curte. Şi în fine, altfel vede lagărul un jurnalist venit cu indicaţia clară de a scrie ce uriaşă tragedie a provocat Miloşevici, tragedie pentru care sîrbii trebuie pisaţi cu bombe, şi altfel un jurnalist care ţine să scrie doar ceea ce simte şi gîndeşte.

Am făcut acestă introducere pentru a-i avertiza pe cititori că-n opiniile mele depre lagărele de la Stankovici şi Korce, dar mai ales despre primul, se regăsesc elementele definitorii ale personalităţii mele de jurnalist român: trăitor într-o ţară a lipsurilor cotidiene, supus bunului simţ, credincios numai şi numai adevărului, convins că realitatea trebuie văzută cu ochi de bărbat, şi nu cu ochii unei domnişoare din lumea înaltă.

Asumîndu-mi riscul de a nedumeri pe unii cititori, obişnuiţi din anumite jurnale româneşti şi de la anumite posturi de televiziune cu bocetele pe seama tragediei refugiaţilor albanezi, voi încerca să scriu bărbăteşte despre ceea ce am văzut şi simţit la Stankovici şi Korce.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *