Cum am fost eu în Biroul Oval

6. Veveriţa instruită de Secret Service

Posesorii aparatelor de fotografiat şi-au găsit repede consolarea. Pe peluză s-a ivit o veveriţă. O veveriţă pur şi simplu e un chilipir pentru un fotograf amator. O veveriţă pe peluza Casei Albe e însă un chilipir senzaţional. Iar dacă ea se produce cu puţin timp înainte ca preşedintele ţării tale să fie primit de preşedintele american, chilipirul nu mai e chilipir. E o lovitură! Uşor de înţeles, în aceste condiţii, freamătul stîrnit printre noi de ivirea ţopăitoarei năbădăioase. De îndată, aparatele de fotografiat s-au năpustit asupra ei. S-o mănînce, nu alta! Ar fi vrut s-o filmeze şi camerele de luat vederi. Numai că ele nu se puteau mişca neam de pe stativ. Trebuiau să fie pe fază la sosirea lui Ion Iliescu. Printre reporteriţe a trecut un freamăt devastator, ca şuierul crivăţului printr-o pădure încă verde. Inima feminină, superba inimă feminină, bătea ritmic sub crusta de masculinitate cerută de meserie. Toate persoanele de sex opus au simţit nevoia unor exclamaţii menite a exprima cît mai convingător duioşia. Spre deosebire de militarul de la uşă, veveriţa nu urma să-l întîmpine pe preşedintele român. Instruită de către Secret Service pentru astfel de împrejurări, ea a stat pe peluză pînă cînd fotografii amatori şi-au terminat filmul, iar reporteriţele, rezerva strategică de Ah-uri! După care, întorcîndu-ne fundul, a şters-o. Gata să vină pe peluză la un alt nou moment istoric: pentru alt preşedinte şi pentru alţi gazetari.

Ne-am întors la oile noastre. Sau, mai precis, la coloana de automobile negre care tocmai atunci înainta pe alee. Militarul de la uşă a mai bătut o dată din călcîie, ca şi cum ar fi vrut să se scuture de purici, s-a răsucit ca un arc slobozit dintr-un pix rupt în două, şi, cu o plecăciune de supus al Măritului Padişah, a deschis uşa. Între timp, pe o altă uşă, cea a unei maşini cu steaguri, deschisă şi ea de-un ins cu mişcări ţepene, a coborît preşedintele nostru. Aparatele de fotografiat au turbat de atîta ţăcănit, reporterii transmisiilor în direct au zis care mai de care ce le-a trecut prin cap, cameramanii şi-au înfipt ochiul în fundul camerelor de luat vederi. Americanii nici n-au tresărit măcar. Unul dintre ei sta mai departe tolănit într-un soi de şezlong. Cu ochelarii săi negri, cu aerul său plictisit, părea un viligiaturist ieşit de unul singur pe o plajă românească recent privatizată. Sus, pe clădire, dulgherii se opriseră din bocănit. Nu din respect faţă de un moment istoric. Nu. Se uitau la steagul de pe bordul maşinii, întrebîndu-se dacă e al Thailandei sau al Republicii Togo. După un timp şi-au reluat bocănitul. Căzuseră de acord că e steagul unui cazino din Las Vegas!

După un gol de evenimente, în care m-am tot dat la o parte să treacă, unul după altul, funcţionari ai Casei Albe, cu snopuri de legitimaţii la gît, militarul a dat din nou semn că iese cineva. Maşinile şi-au trezit motoarele. Lunetiştii de pe clădirile vecine au sticlit suficient de ameninţător puştile iar bătrînica ne-a ameninţat din nou cu bastonul.

Din clădire a ieşit, urmat de un cîrd – acelaşi care-l însoţise la intrare – Ion Iliescu.
Vesel nevoie mare.
S-au dat stării preşedintelui fel de fel de interpretări:

  • că era vesel, deoarece George W. Bush îl lăudase (cei de la publicaţiile pro prezidenţiale);
  • că, dimpotrivă, era vesel, deoarece scăpase doar cu o chelfăneală.

La cîte făcuse se aştepta ca George W. Bush să-i ardă una (cei de la publicaţiile anti-prezidenţiale).
Eu nu eram nici de la publicaţiile pro, nici anti.
Nu eram, de fapt, de la nici o publicaţie.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2