Deși lucrurile par a fi complicate și fără să se întrevadă o soluție în blocajul politico-constituțional al acestor zile, în realitate ne aflăm în plină desfășurare a jocului pregătit și gestionat de Klaus Iohannis. Pentru că, în ciuda aparențelor, președintele este marele beneficiar al blocajului negocierilor din interiorul „dreptei unite”. Să recapitulăm puțin.
Imediat după ziua alegerilor, presat de rezultatul foarte slab, Ludovic Orban își anunță demisia, deschizând astfel jocul. Și închizând discuția în interiorul partidului despre dezastrul alegerilor. Pentru că, din două una. Evident că nu avea cum să renunțe la cea de președinte PNL, așa că a sacrificat ritualic poziția de premier – cea care, oricum, avea să fie scoasă la mezat în scurt timp. De partea cealaltă, Iohannis mută cu Ciucă, arătându-și foarte clar intențiile. În același timp, premierul interimar își dovedește asumat proiectul și primul lucru pe care îl face, îi dă afară pe toți locotonenții lui Ludovic Orban: Antonel Tănase, Ionel Dancă și Virgil Guran. Terifiat de „marea curățenie”, demarată în ritm cazon de Nicolae Ciucă, în disputa președinte-premier, Orban nu cedează și înaintează propunerea Florin Cîțu, premier. O variantă foarte comodă pentru el și de nerefuzat pentru Iohannis, cel puțin formal.
Intram în weekend, se anunțau negocieri intense – clasica împărțeală a ministerelor, agențiilor și secretarilor de stat și problema părea tranșată: Cîțu premier cu guvern PNL-USR-UDMR. Orban, iarăși câștigător și Klaus Iohannis forțat să accepte varianta coaliției. Doar că, neamțul mai are un as în mânecă, despre care nimeni nu bănuiește absolut nimic: USR. Deși urmau să primească ministere, agenții, companii, resurse cu nemiluita acces direct așa cum nu au mai avut vreodată în măruntaiele statului român, brusc reprezentanții USR-PLUS se împiedică în funcția de președinte al Camerei Deputaților. Pe care, deloc întâmplător, o viza și Ludovic Orban. Adică în pline negocieri, blochezi totul pentru o funcție. Ei, aș! La un semn, mai multe publicații ne dau și explicațiile despre cât de important este pentru Dan Barna să fie președintele Camerei, că partidul, că balanța de putere, că viitorul său politic… Poate începătorii v-ar crede!
În realitate, între funcția de președinte al Camerei Deputaților sau cea de președinte ANAF, orice partid din România va alege fără să clipească pe cea de-a doua. Sau pe cea de șef la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Sau pe cea de șef la Garda de Mediu și multe, multe altele. Ce vreau să spun cu asta este că dacă useriștii ar fi vrut cu adevărat să negocieze, ar fi avut ce să ceară la schimb pentru a renunța la șefia Camerei. Doar că nu au vrut. Au găsit pretextul perfect care să arunce în aer negocierile. Pentru că așa trebuia să se întâmple. Pentru că altfel, astăzi, am fi avut premier desemnat pe Florin Cîțu, situație de neacceptat pentru Klaus Iohannis.
Extrem de interesant aici este pârghia, zona de control pe care o are președintele asupra USR-PLUS. Am întrebat persoane avizate dacă linia de control este Florian Coldea, așa cum transpare la prima analiză a fenomenului. Mi s-a răspuns foarte clar că nu. Și atunci cine? Dacian Cioloș. Destul de complicat de înțeles, dar așa cum am primit, așa dau mai departe. Cu toate astea, nu pot să nu îmi amintesc foarte buna colaborare președinte-premier din anul 2016 sau acuzațiile ce planează asupra lui Dacian Cioloș referitoare colaborarea sa cu fosta Doi ș-un Sfert, în calitate de ofițer acoperit, elemente care parcă încep să se așeze într-un puzzle, care să confirme ce mi s-a spus. Cert este un lucru, marele beneficiar al blocajului negocierilor dreptei unite este Klaus Iohannis, pentru că a reușit să stopeze propunerea lui Orban și să câștige timp pentru repoziționare. Iar pentru cei care se făceau că nu înțeleg mesajul, marți dimineața, iese Dan Barna și spune în conferință de presă ceea ce ar fi trebui să spună în cadrul negocierilor. Pentru ca blocajul să fie complet iremediabil.
Observând că i se trage preșul de sub picioare, spre seară, Ludovic Orban face o mutare (disperată, zic eu) și dă pe surse că el ar viza în continuare funcția de prim-ministru. Iarăși, pentru începători. În realitate, fostul premier își creează o situație de negociere. Ceva la ce să renunțe atunci când va fi față în față cu Klaus Iohannis, în schimbul șefiei Camerei Deputaților. Pentru că altceva nu prea mai are: partidul începe să-l piardă și, pe zi ce trece, tot mai multe organizații baleiază spre Cotroceni, iar de partea cealaltă potera stă să-l salte, dacă ne uităm atent spre scandalul biroului fostului SGG, Antonel Tănase.
Ce se va întâmpla mai departe? Păi, Klaus Iohannis va încerca să zdruncine destul de tare PNL sperând că va reuși să îl impună pe Nicolae Ciucă premier cu o coaliție PNL-USR-UDMR. Iar dacă lucrurile se complică și Orban nu înțelege că și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul, să nu uităm că neamțul are la dispoziție nucleara: guvern de uniune națională, așa cum a propus PSD, cu Ciucă premier și Rafila vice-premier care să se ocupe de criza sanitară. O ofertă de nerefuzat, inclusiv pentru PSD. Și astfel, pupat Piața Independenței și până prin vară-toamnă avem liniște și ne putem ocupa cu adevărat de probleme.
Lasă un răspuns