Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Cum se descrie Arghezi vorbind la radio
Ivirea şi afirmarea Radioului în România (cam prin 1927) îi stîrnesc lui Tudor Arghezi un lung şir de tablete entuziaste. Cine-l parcurge pe publicistul Arghezi din 1928 remarcă imediat curiozitatea stîrnită de drăcovenia numită Radio. Din cîte înţelegem, Tudor Arghezi îşi cumpără un aparat, îl foloseşte şi scoate strigăte de uimire faţă de minunăţia de a putea auzi în Dealul Mărţişorului concertul simfonic de la Viena.
După inaugurarea Radioului public din Bucureşti (1 decembrie 1928), Tudor Arghezi, colaborator al noii instituţii, va descrie în zeci de tablete atmosfera din studiourile de început ale Radioului public.
Tableta Postul de radiodifuziune Bucureşti, publicată în revista Radiofonia din 21 decembrie 1928, poate fi înscrisă oricînd în Istoria presei româneşti prin descrierea primei experienţe de lectură la microfon:
„Cineva citeşte într-o cabină cu păreţii de catifea, dinaintea unei tabacheri de mătase. Dacă l-ai fi văzut acum cîţiva ani, gesticulînd cu convingere şi emoţie, în aceeaşi cameră şi dinaintea aceleiaşi cutii, pe care poţi s-o iei în buzunar, ai fi crezut că te uiţi pe fereastra unui nebun.
E singur, pe scaun, la masă: o masă pentru pudriere şi cosmeticuri. E singur cu paharul cu apă şi manuscrisul. A intrat acolo, în camera de execuţie, şi s-a închis o uşă de cavou peste viaţa lui. A fost anunţat. Trebuie să înceapă. Cui anunţat?… Lămpile se sting, un semnal electric se aprinde şi se stinge, o singură lampă crepusculează palid manuscrisul. Patru păreţi, nimic mai mult, şi un individ. Şi o tăcere aristocratică, de morminte de regi. Aştepţi steaua călăuză şi trei magi din răsărit. Trece vremea, secunda e lungă, trebuie să începi. Ai vrea să fugi, ca un fum, cauţi un coş, un ventilator. Stăi pe loc. S-a isprăvit. Ai început: «Doamnelor, domnilor».
Doamnele nu-s nicăieri, domnii nicăieri. Sînt, sînt, fii fără grijă. Uită-te la cutia microfonului, pastile de oameni, oameni atomi şi electroni: e plină cutia. Citeşte mai clar şi bagă de seamă: te sugrumi. O picătură de apă. Răţuşca gîtlejului a bălăcit puţin şi s-a înviorat. A scăpat un punct nepunctat. S-a scămoşat un final de idee. N-ai ce face: continuă şi isprăveşte.”
Puternică, impresionantă rămîne şi descrierea receptării de către radioascultători:
„De jur-împrejurul tabacherii, pe o suprafaţă rotundă de două sute de kilometri, în sute şi mii de case, stă pe masa familiei cîte o cutie mai mare, cîte o ladă cu jucării de aţă şi sîrmă, şi cu lămpi. S-a învîrtit un lucru negru, ca un dop, şi vocea ta sugrumată şi manuscrisul tău citit au intrat în casele ascultătorilor, pe o pîlnie goală. Sînt doamnele şi domnii invizibili: vorbeşti cu ei.”
Printre altele, Tudor Arghezi e uimit de o realitate: absenţa feed-bakului:
„Măcar o bucurie: cititorul nu aude cine-l face dobitoc. Te opreşti: nici o observaţie. Bei apă: nu dă nimeni din picioare. Îşi schimbă auditoriul scaunul: nu-l auzi.
Cutia minusculă e postul de emisiune. Lada cu lămpi e un post de recepţie. Tu vorbeşti, el te aude, aşa, anapoda, din aer. Fenomenul e radiofonia.”
Ce-ar fi scris Tudor Arghezi dacă ar fi apucat televiziunea?
Sau, mai ştii, poate a scris dar n-am citit eu?
Oricum, televiziunea de azi are un feed-back.
E vorba de mesajele postate de telespectatori pe site-ul unui post tv.
Dacă ar fi trăit, Arghezi şi-ar fi dat seama că telespectatorul te poate face dobitoc.
Fără nici un motiv.
Așa, de-al dracului!
Comentarii
Domnule Cristoiu, am zis c-o sa intru pe site-ul dvs peste o saptamina.Am mintit…cred ca sansele mele sa intru in politica sint maxime daca o tin asa…Am vrut sa ignor acest articol, recunosc, nu le am cu analizatu’ la „ce-a vrut sa zica autoru'”…daca inteleg corect cele descrise in articol, inteleg ca Arghezi, oricit de descuiat ar fi fost el la minte, tot incuiat a fost pt ca preocuparea lui,cind vine vorba de inventia noua la vremea aceea,numita radio,a fost sa descrie „inventia” si nicidecum sa-i inteleaga rostul,ceea ce ma surprinde cind vine vorba de iluminatii nationali.Ba mai mult, l-a preocupat ca ascultatorul poate sa te injure doar ca poate…meteahna asta romaneasca se pare ca-i veche de cind lumea. Pt unii conteaza daca cineva te injura sau nu,de parca ai avea nevoie de „aprobare”…adica cine te injura,inseamna ca nu-i de acord cu tine, si nu vrei sa accepti ideea ca nu detii monopol pe adevar sau opinii,cine te lauda,inseamna ca te valideaza ca mare ginditor sau „ca ca tine” nu mai e nimeni, adica-ti cinta-n coarne si-ti gidila egoul. Ma rog, chestiune de interpretare….Cind te gindesti de unde a pornit ideea de „radio”, cum a fost ea interpretata la vremea aparitiei si cum a evoluat de atunci si pina azi, iti pui problema unde ar fi fost lumea fara anumite inventii sau descoperiri. Uite aici doua link-uri legate de „radio”: https://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1727728-inventat-radioul-doi-ani-inaintea-lui-marconi.htm ; https://www.greelane.com/ro/umanistic%c4%83/istorie-%c8%99i-cultur%c4%83/invention-of-radio-1992382/ – cine a luat credit pt inventie si cine l-a inventat in realitate. Daca ar fi stiut inventatorii ca, printre altele, radioul a devenit si un instrument de propaganda, de sucit mintile celor naivi si slabi, oare ar mai fi mers pina la capat cu „ideea”???Eu zic ca DA, egoul si dorinta feroce de recunoastere si de a intra in istorie sint mai puternice decit a incerca sa faci bine aproapelui. Cind te gindesti cite inventii au fost furate si insusite de altii, iti dai seama ca nici gind, aia care au fost „recunoscuti” ca inventatori sa le vina ideea sa renunte la inventie ca sa stopeze potentialele nelegiuiri sau inconveniente aduse oamenilor. Daca nu se inventa radioul, poate,cine stie, nu-i aveam alesi pe tembelii astia care vor mortis sa fie ei conducatori.N-ar fi avut posibilitatea de a-si face reclama, ar fi trebuit sa umble din sat in sat, or la cit de puturosi sint, poate ar fi renuntat la ideea de a mai vrea sa fie „conducatori”, ar fi preferat sa mearga doar in vacante…asa ca scapam de ei si de stresul indus prin prezenta lor pe toate posturile de radio si TV de azi.Fara radio si TV, pandelia de azi nu ar fi fost posibila, la fel si lovitutia din’89,incalzirea globala si globalizarea si multe alte evenimente urite care au distrus milioane de vieti.Asa ca radioul nu a adus doar lucruri bune si frumoase,muzica de ex, sau ocazia pt unii sa-i injure pe altii si sa nu se stie cine-s aia care injura.Iar scopul acestei idei de a putea comunica la distanta,n-a avut la baza intentii tocmai pasnice,dimpotriva…pe timp de razboi, era mai rapid,mai sigur si mai eficient sa poata comunica aia care conduceau din birou cu aia care stateau prin shanturi si se luptau efectiv.Pt ce se luptau,numai aia din birouri stiau atunci, iar azi e la fel, aia de pe front erau, si ramin fraierii de sacrificiu…
Treptat radioul si apoi TV-ul au devenit instrumente de tortura pt masele de oameni care nu vor fi niciodata in stare sa fie cu adevarat uniti, indiferent de cauza sau subiect. De pilda: am citit comentariul scris de „Mihaela” – de la 12:33, foarte frumos scris, mie-mi arata prin ce-a scris ca e un suflet frumos, pasnic, inteligent,isi vede de treaba ei, are placeri de care nici un om n-ar trebui deprivat – muzica in primul rind, citeste foarte mult,sigur cunoaste clasicii romani mai bine decit majoritatea,e o persoana sociabila care-si alege cu grija prietenii, etc. Exact acesta e genul de om de care potlogarii astia numiti politicieni, profita porceste. Acesti cretini numiti politicieni speculeaza slabiciunile omenesti decente, bunul simt, faptul ca o persoana inteligenta nu o sa le sara la beregata altfel decit in cuvinte, or lor,taman de cuvinte nu le pasa.Degeaba se spune ca limba e mai ascutita decit sabia, sintem la punctul la care cretinii care fac politica sint imuni cind vine vorba de „duel” verbal ca sa zic asa, important e doar ce vor ei sa spuna, ce vrea sa spuna altul nu conteaza. Metehnele astea nu-s noi, sint repetate de-a lungul timpului, generatie dupa generatie, nu invatam nimic din trecut, ba as zice ca-l repetam si traim in ignoranta. La fel si pe vremea lui Caragiale, Arghezi…ei sint un fel de etalon , un fel de buni observatori ai anumitor evenimente si al oamenilor in general.Da’ cine stie citi or fi fost mai descuiati decit ei, doar ca n-au avut sansa, sau n-au avut dorinta de recunoastere.Incep sa cred ca daca Arghezi, Caragiale ar fi trait azi, ar fi facut citeva observatii nastrusnice, poate chiar cu umor, dar atit, cred ca ar fi pierdut din vedere adevarata esenta a evenimentelor, ba nici nu s-ar fi implicat in vreo situatie altfel decit prin „vorbe”. De ce oare? Nu stiu daca si-au dat seama ca oamenii nefiind uniti (ca si azi),sint ca o turma de capu’ ei, pe un cimp unde fiecare paste ce-l taie capu’, sau pur si simplu, au inteles inaintea altora ca e bine sa-ti vezi de viata ta, sa-i ridiculizezi pe aia care o merita, mai ales clasa politica. Scuze, nu cred ca am inteles ce-ati vrut sa transmiteti prin acest articol, nu le am cu descifratu’ la „ce-a vrut sa spuna autoru'”, initial am crezut ca reprosati discret si voalat cititorilor ca va injura pe dvs sau poate va referiti la injuraturile adresate unor pseudopersonalitati de pe la noi care tot apar cu emisiunile lor si se cam dau in stamba. Asa ca daca am batut cimpii, cum de altfel o fac de multe ori, scuze.La mine injuraturile la adresa unor nesimtiti cu pretentii de vedete, a devenit „terapie”,chiar ma relaxeaza.Un exemplu recent pe care-l pot da,insotit de injuraturi si mai elaborate decit in momentul in care am vazut emisiunea originala, e emisiunea lu’ Tuca de spatamina asta, a avut in emisiune pe marele „pisiatru” gabriel diaconu.Dom’le cind aud de numele acestui asa zis „pisiatru”,vad curcubeu’, ma apuca crize de injuraturi,nu inteleg cum un astfel de impostor poate sa fie invitat in emisiuni si sa i se ceara parerea pe subiecte cu care e paralel. Acest nesimtit cu pretentii de specialist, e unul dintre cei mai nesimtiti gargaragii pe care i-am putut vedea vreodata,asta ar trebui sa dea diploma aia pe care pretinde c-o are,inapoi la cine l-a acreditat ca „pisiatru”. Tipu’asta are nevoie el de un psihiatru bun. CInd vezi ca la radio, tv apar numai nulitati,numai escroci de duzina, „mutanti” cu pretentii de „educati”, cum Doamne iarta-ma sa nu-i injuri?Daca Tuca ar lua telefoane de la ascultatori si nu si-ar viri nimeni coada cu ce are voie sa spuna ascultatorul, va dati seama cite injuraturi ar „AUZI” ala caruia-s adresate? N-am nimic cu tuca, nu-l injur, da’ pe unii dintre invitatii lui, i-am trecut multe fluvii si oceane, pina si Stixu, si regret ca nu-mi sint auzite injurtaurile prin care eu consider ca-i fac clara ticalosului, parerea pe care mi-am format-o, ce-mi transmite personalitatea sau munca persoanei pe care o injur. M-am saturat sa vad cum unii isi bat joc efectiv de orice misca in jurul lor, iar eu si altii ca mine, sa nu mai aiba nici dreptul de a se exprima cum considera fiecare de cuviinta.Un citu, un ciolhanis, un ciolacu si restul de vite politicieni,pot sa minta, sa fure, sa se lege de scaune si sa nu le mai dea drumu’, pot sa distruga o tara si milioane de vieti, da’ cei ca mine sa nu indrazneasca sa-i injure ca nu-i frumos, e considerat atac grobian, cel care injura e „declarat” needucat,idiot, o cantitate neglijabila…de-ar stii jmecherii cit valoareaza toate „cantitatile neglijabile” puse gramada…Sa nu uit: cine v-a spus ca nea citzu de „dependent de risc”?//Faimosu’ gabriel diaconu?Dom’le cu parerea astuia te poti sterge linistit la funduletz, e un fanfaron cu capu’ gol, memoreaza prostiile pe care le arunca-n emisiuni, nu e capabil sa vorbeasca liber si sa adapteze situatiei, ii place atentia, minte cu o seninatate care pe mine ma sperie, cind e luat prin surprindere si i se pun intrebari care-l blocheaza, el schimba directia discutiei,distrage atentie spre ceea ce memorase pt emisiune, repet, asta nu-i altceva decit „pisiatru” care are nevoie de psihiatru…Am lungit-o cu „explicatiile”, asa ca va plictisesc la articolul urmator…am mintit cind am zis ca intru peste o saptamina la site-ul dvs…cind sint anticipatele?sint acceptate persoane independente sau e doar gargara, ca sa stiu daca-mi pierd vremea cu „cadidatu”, sau stau intre peretii mei si-i „fac dobitori” pe aia care ma supara….Aia e.
@ D-l Nistor,
Corect!!! La Sala radio în fiecare an, la începutul lunii noiembrie se organizează un concert omagial în cinstea înființării Radioului. Sigur, evenimentul nu are publicitatea acordată altor genuri muzicale, dar are spectatorii lui fideli. Citind articolul, am văzut și eu că Maestrul a greșit puțin data. Chiar eram curioasă dacă cineva o să corecteze. Ăsta e motivul pentru care am mai intrat încă o dată să citesc postările. Felicitări! Totuși, mă contrariază ceva. Când eu am scris, la 12,33 postarea dvs. nu era vizibilă.
Mass media de azi, vastă dar tabloidizată, probabil nu acoperă nici 10% din sarcinile educative pe care şi le asuma Radiodifuziunea interbelică, apelând la personalităţile intelectuale ale vremii, fiind greu de format azi unele la fel, cu bibliotecile noastre învechite şi cu fabricile de diplome.
Ce-ar mai fi râs Tudor Arghezi să vadă cum, acum, pe stradă sunt indivizi cu miile care vorbesc singuri de zici că-s nebunii de altădată! Doar ăștia vorbeau atunci și, prudent, treceai pe partea cealaltă a străzii dacă întâlneai vreunul!
De aceea actorii spun ca simt emotia publicului in sala. Râsetele, aplauzele sunt un feed-back motivant pentru actori.
În anul I al Pandemiei (apreciez că e un fenomen istoric major, d-aia am scris cu majusculă) am urmărit on-line câteva din acele concerte susținute în imense săli pustiite. Impresia pe care mi-au lăsat-o a fost copleșitoare. Mi s-a părut dramatic, mi s-a cătrănit sufletul. Nu reușeam să mă concentrez asupra muzicii privind scaunele goale. Am mai întrebat și pe alții (melomani, bineînțeles) dacă „simt” la fel. 90% mi-au dat dreptate. Cum s-a ridicat restricția m-am repezit în sala de concert. A fost o experiență inubliabilă. Am ascultat un cor superb compus din femei și bărbați ce cântau cu măști negre la gură. Am făcut și poze. Așa, pentru sufletul meu, să nu uit. S-a mai nimerit să fie în program și Arnold Schoenberg! La final am plecat de acolo tremurând. Pe stradă m-am întâlnit cu cineva cunoscut din cor. Mi-a zis că s-a simțit horror fără public și nu-și mai dorește repetarea figurii. (S-a repetat cam la o lună.) Un pianist remarcabil, Denis Matsuev povestea într-un interviu despre cea mai traumatizată experiență artistică trăită în pandemie. Într-o sală cu mii de locuri goale, a avut un recital pe o scenă unde se afla doar operatorul. Și asta în vreme ce on-line niște milioane bune erau cu ochii pe el. Nu-i rău on-line, dar artistul are nevoie să-și vadă și să simtă publicul, nu pot exista unul fără altul, spunea el. Același lucru l-am auzit din partea unui foarte talentat și sensibil pianist român. „Mi-am dat seama că fără public sunt aproape nimic. Mi-au lipsit până și telefoanele care sunau în cele mai nepotrivite momente din concert!” …Ca artist autentic și om cu picioarele pe pământ, Arghezi a sesizat și avantajele și neajunsurile noii jucării, radioul. Dacă luăm în considerare pamfletele scrise de el spre „gloria” unor confrați literari, cred că putem spune că omul Arghezi înțelesese că cel care „citește” poate să-l facă „dobitoc” pe cel ce „scrie” fără motiv. Doar așa, de-al dracu’! În funcție de dispoziția lui de moment. Și apoi să uite și să treacă la altceva.
Mie cel mai sinistru moment mi s-a părut vizionarea Concertului de Anul Nou, 2021, de la Viena. Totdeauna l-am ascultat de acasă, dar îmi imaginam continuu că sunt în sală și-mi dublam bucuria. Acum, cu sala goală, nu mi-am mai dorit acest lucru și totul mi s-a părut înduioșător până la lacrimi!
Radioul public a fost inaugurat la 1 Noiembrie 1928. Pentru acuratețea informației!