De ce-mi place Vlad Voiculescu

Vineri, 5 februarie 2021, la emisiunea de la Aleph News, Gîndurile lui Cristoiu, l-am propus pe Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății, pentru un loc în Topul persoanelor publice. Rubrica de Top reclamă, pentru fiecare nume, o argumentare. Și la îndemnul moderatoarei Monica Mihai, am justificat opțiunea mea pentru Vlad Voiculescu, ministru USRPLUS al Sănătății, cam așa:

Nu mă refer la activitatea desfășurată, pînă acum în fruntea ministerului de Vlad Voiculescu. O observ însă o campania de presă bine susținută împotriva lui Vlad Voiculescu fără prea mare legătură cu activitatea sa. Nu-l cunosc pe Vlad Voiculescu. Nu l-am întîlnit niciodată. Fiind vorba de un lider USRPLUS, între mine și electoratul domniei sale se întinde un deșert cît Sahara. Cum însă sînt sensibil la Conspirațiile împotriva cuiva și mai ales cum nu pot să le sufăr (am plecat de la Antena 3 în 2009, cînd mi-am dat seama că prestația mea anti-Băsescu se înscria, fără voința mea, în campania împotriva lui Traian Băsescu angajată de Coaliția politico-mediatică Jos Băsescu!) în cazul lui Vlad Voiculescu ghicesc dedesubturile unei înțelegeri între PNL și PSD, dar și culisele unei bătălii pentru banii din Sănătate. Adversarii lui Vlad Voiculescu văd în noul ministru al Sănătății pionul unui Grup de interese. N-am date pentru a confirma sau pentru a infirma această acuzație. Sigur e însă că năpustirea concertată asupra lui Vlad Voiculescu dă seamă de interesele unui alt Grup decît cel care l-a trimis pe Vlad Voiculescu în Guvern. Și mai știu că deocamdată adversarii lui Vlad Voiculescu fac trimiteri la activitățile acestuia anterioare investirii ca ministru și nu după ce a fost investit; despre ce-a făcut și ce-a dres după o lună și ceva de mandat nu se poate spune mare lucru, pentru că n-a fost timp suficient pentru o concluzie cît de cît. La administrarea Procesului de vaccinare nu putem face trimitere cîtă vreme Vlad Voiculescu împarte responsabilitatea cu Valeriu Gheorghiță de la MApN. Iar lupta împotriva Pandemiei nu poate fi nici ea luată în discuție cîtă vreme prerogativele lui Vlad Voiculescu în acest domeniu nu sînt precizate. Raed Arafat, cel care răspunde de Pandemie, se subordonează ministrului de Interne și nu ministrului Sănătății. Eu însă – am continuat să zic în emisiune – l-am pus pe Vlad Voiculescu în top deoarece îmi place felul în care el comunică. Am fost și sînt un adept convins al necesității de a se face în România un altfel de politică. Politica de stil vechi, întruchipată de Klaus Iohannis, se definesște prin note demult depășite de dinamica istoriei:

• Sacralizarea și solemnizarea funcției de demnitar;
• Secretomania, explicată prin beția de putere;
• Folosirea clișeelor, a blestematelor clișee politruce în relația cu opinia publică;
• Păcălirea electoratului prin manevre ieftine, de diversiune, sau pur și simplu prin mințirea în față.

A face un altfel de politică înseamnă, printre altele, a fi sincer cu opinia publică, a nu apela la clișee, a nu ascunde adevărul.
În prestația lui Vlad Voiculescu în postura de ministru am sesizat pînă acum un efort de a fi sincer, firesc, de a nu înflori realitatea, de a recunoaște lucrurile negative, într-un cuvînt de a fi ca politician un om normal și nu un declamator de clișee.
Cam acestea au fost și sînt argumentele mele pentru aprecierea felului în care Vlad Voiculescu înțelege funcția de ministru.

Vineri seara, cînd a fost emisiunea, n-aveam la dispoziție conferința de presă ținută sîmbătă, 6 februarie de premierul Florin Cîțu.
Dacă aș fi avut-o, m-aș fi grăbit să surprind în prestația lui Florin Cîțu felul vechi, mucegăit de-a face politică în România postdecembristă, opus celui pe care-l presupun în cazul lui Vlad Voiculescu.

Un aspect al acestui fel de a face politică veche îl reprezintă trucul prin care se evită în public abordarea unei probleme delicate și complicate, pentru ca politicianul să n-aibă bătăi de cap.
Un dialog a fost următorul:

„Reporter: Bună ziua. Ungaria a cumpărat 2 milioane de doze de vaccin Sputnik, iar Cehia vrea să facă același lucru. A demarat și România discuții pentru a cumpăra un vaccin rusesc sau chinezesc?

Florin Cîțu: Nu. România a avut, am avut o comunicare cu Comisia Europeană, vom face un lucru mult mai bun, vom încerca să producem vaccinul în România, la Cantacuzino. Am trimis o scrisoare în urma unor întrebări adresate de Comisia Europeană și ne-am arătat disponibilitatea de a produce vaccinul în România. Vom vedea ce vaccin va fi produs, dar asta este varianta pe care mergem noi.”

Chestiunea apelului și la alte vaccinuri decît cele pentru care Comisia UE a antamat negocieri cu cîteva companii occidentale e deja printre cele mai dezbătute probleme în statele UE. Chiar și Comisia UE, conștientă că limitarea la vaccinurile stabilite prin contract poate fi dezastruoasă pentru obiectivul vaccinării, dă semne că pregătește terenul pentru a lăsa statele membre să cumpere vaccinuri și din afara UE.

Un politician de tip nou ar fi avut curajul să abordeze public această chestiune de interes public major în România acestei perioade.
Îl obliga asta conștiința că electoratul e suficient de matur pentru a înțelege și situații complicate internațional, și prin urmare nu trebuie tratat ca un puradel.

Florin Cîțu, și pentru că n-are nici o indicație de la Cotroceni în acest sens, procedează la o manevră. Lansează informația (falsă!) despre producerea vaccinului la Cantacuzino. Știe că un asemenea fake news abate atenția de la întrebare. Presa, alcătuită din fătuce și guguștiuci, mușcă momeala. Chestiunii vaccinurilor din afara UE îi ia locul rapid chestiunea producerii la Cantacuzino a vaccinului.

Un alt moment s-a referit la relațiile din Coaliția de Guvernare:

„Reporter: Bună ziua! Tocmai ne-ați declarat că vom ajunge în luna martie la 50.000 de vaccinări pe zi, vreau să vă întreb care este termenul pînă la urmă pentru care luați în calcul să ajungem la 100.000 de vaccinări pe zi, așa cum ne-ați spus prima dată cînd ați venit aici la prima doză de vaccin? Și dacă luați în calcul să faceți o remaniere la nivelul Guvernului în urma tuturor scandalurilor care au apărut că sînt surse politice care asta spun.

Florin Cîțu: Nu iau în calcul remanierea în acest moment, nu sînt scandaluri, cred că sînt… Este o coaliție nouă, o coaliție care vine după cîțiva ani de zile de campanie electorală și cred că sîntem încă la început, dar este o coaliție care devine din ce în ce mai puternică în fiecare zi și veți vedea că bugetul va fi acel moment care va solidifica această coaliție pentru următorii patru ani de zile”.

Scandalurile din Coaliția de Guvernare țin de un adevăr axiomatic. Chiar în conferința de presă, Florin Cîțu, premier din partea PNL, i-a dat o scatoalcă lui Vlad Voiculescu, ministru din partea URSPLUS.

Un politician de tip nou ar fi recunoscut disensiunile, scandalurile și ar fi propus și soluții, pentru că un altfel de politică înseamnă a fi sincer cu electoratul.
Florin Cîțu le ascunde, preferînd recunoașterii sincere o înfrumusețare a realității în genul celei practicate pe vremuri de activiștii PCR.

Dincolo de adevărul că sinceritatea reclamă o minimă inteligență politică, Florin Cîțu e un exemplu de politician anacronic.
Cel puțin în comparație cu Vlad Voiculescu.