Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
De ce nu se ia în calcul înființarea unui program după modelul englez Crimestoppers?
În Anglia există Crimestoppers, un program comunitar care îi ajută pe cetățeni să facă sesizări anonime, fie online, fie telefonic, despre activitatea infracțională, în legătură cu care au dovezi sau simple suspiciuni. Acest program operează în paralel cu telefonul de urgență (999) și este manageriat de Poliție sau grupuri non-profit. Diferența față de apelul de urgență sau sesizarea la Poliție este că nu se înregistrează numărul de telefon de pe care suni și nici laptopul, computerul. Crimestoppers pot fi contactați pentru orice infracțiune, cu excepția dispariției de persoane, pentru care trebuie sunat la numărul de urgență al Poliției. Tot la Poliție și nu la Crimestoppers sesizezi dacă ai de declarat ceva care ți se întâmplă ție. Crimestoppers e pentru a-i ajuta pe alții și a-i încuraja pe oameni să depășească rezerva și teama de a sesiza fapte, observații, suspiciuni rezonabile despre o posibilă activitate infracțională comisă asupra altei persoane.
De ce nu se ia în calcul înființarea unui program similar în România, după modelul Crimestoppers? Un motiv pentru care oamenii evită să sesizeze Poliția, în scopul de a-i ajuta pe alții, este lipsa opțiunii de a-și păstra anonimatul. Să nu fie chemați să dea declarații, să nu-și expună identitatea și adresa, să nu fie apoi solicitați ca posibili martori în instanță. Mă surprinde faptul că România nu s-a gândit la ceva similar și nu a preluat modelul Crimestoppers, în contextul în care există o totală reticență în a face sesizări în genere, la Poliție, și o indiferență îngrijorătoare când vine vorba de a-l ajuta pe un alt semen, pe cale legală, și nu prin ‘înțelegeri’, trocuri sau complicități. Refuzul sau teama de a sesiza la Poliție pentru a-l ajuta pe un alt om (cunoscut sau necunoscut), îi poate transforma pe cei ce evită căile legale, în mase de manevră pentru abuzuri, exploatare și pentru atragerea lor în activitate infracțională.
O altă lipsă este, în materie de legislație, în privința infracțiunilor comise din ură. În Anglia există legislație pentru așa numitele Hate Crimes (infracțiuni motivate de ură), care cuprind anumite caracteristici protejate prin lege (etnie, rasă, religie, orientare sexuală, dizabilități, sănătate mentală). Spre deosebire de acțiunile extremiste – radicalizate, ce intră sub incidența ‘Terrorism Act’-, infracțiunile motivate de ură sunt mai precise în modus operandi de alegere a victimelor. Iar în ordinea priorităților de răspuns și intervenție, atunci când faci o sesizare online la Poliție, prima întrebare la care trebuie să răspunzi este dacă sesizarea se referă la dispariția de persoane, caz în care ți se spune să suni de urgență la Poliție sau, dacă e vorba de Hate Crimes, pentru care se acceptă și sesizarea online.
Dacă antisemitismul, precum și comportamentele extremiste radicalizate au provocat asemenea tulburări în România în ultimele luni, de ce nu se ia în calcul crearea unei legislații care să sancționeze aspru infracțiunile motivate de ură?
Comentarii
In primul rand, chiar daca e si in UK, mi se pare un fel de „no education” pe termen lung.
Altele:
„Anonimitatea” pe telefonie si internet intre un astfel de serviciu si o persoana particulara este aceeasi ca intre doua persoane particulare, adica e minunata, dar lipseste cu desavarsire. Ce spun ei ca nu inregistreaza, inregistreaza provider-ul lor de Internet sau telefonie. Adica sunati acum si daca trebuie va citeaza ca martor peste 20 minute in loc de 5. (pentru un utilizator obisnuit de calculator, altfel ceva mai mult)
Poate era util pe vremea telefoanelor publice si fara telefonie preponderent mobila.
In plus cate legi care contin „tainuirea infractorului” (probabil si altele) ar trebui modificate si cine se ocupa de educatia juridica pentru asa ceva. Vreau sa spun ca poate avea si riscuri pentru cei fara cunostinte juridice de baza.
Sunt diferente intre informatiile de pe site-ul lor oficial si articol: https://crimestoppers-uk.org/give-information/information-we-cannot-use
Nu exista nicio diferenta între site-ul lor si ceea ce s-a scris în articol! Poate ai bunavointa sa citesti mai departe de prima pagina si apoi sa-i ceri scuze autoarei.
@geo:
„pot fi contactați pentru orice infracțiune, cu excepția dispariției de persoane”.
acum deruleaza pagina din link (nu e link-ul paginii principale, e al unei anumite sectiuni) si numara :).
mai vrei? 🙂 iti mai trimit 🙂
„I have information about a missing person or people
A
We can only take information if there is criminal involvement with the disappearance and when there is a police appeal. Where there is NOT a police appeal, please contact the charity Missing People by calling or texting 116 000, or emailing 116000@missingpeople.org.uk.”
Mai vrei? 😆
Nu ai numarat cum te-am rugat, eu nu am contestat existenta acestei exceptii”, din contra. Daca numarai intelegeai ce incerc sa spun.
@geo: Adica tu nu ai observat ca aceea nu e „prima pagina” si ma certi pe mine? Inca un motiv sa nu am incredere intr-un astfel de program comunitar pe aici. Alt motiv foarte serios cred, sugerat tot de tine, e ca unii pot fi partinici intotdeauna si neconditionat. 🙂
Mai sus m-am referit numai la Crimestoppers si absolut deloc la Hate Crimes sau alte subiecte abordate in articol.
Monica, deci si tu vezi, …de luni de zile, antisemitism in Ro? 🙂
Hello, Monica!
Nu pentru ca alesii nostri nu ar avea habar ca în tarile civilizate aceste programe exista, ci, pentru ca, pe de-o parte, în România, alegatorii, inclusiv multi dintre jurnalisti, i-ar acuza ca vor sa instituie statul antidemocratic politienesc. Majoritatea românilor au ramas cu sechele din cauza „turnatorilor”, colaboratori ai Securitatii comuniste, sechele care îi împiedica sa discearna atunci când vine vorba ca cineva poate ajuta, sesizând actiunile ilegale pe care le cunoaste.
Apoi, si pentru ca, alesii nostri au teama ca ar putea fi „turnati” ei însisi chiar de vecinul care-i cunoaste toate miscarile, nu doar de jurnalistul care este obligat sa faca o ancheta pentru a-i divulga matrapazlâcurile corupte.
Pâna sa fie recunoscuta la noi utilitatea programelor pe care le-ai amintit, functionale nu doar în Anglia, ci si în Germania, Franta etc. mai trebuie sa treaca ceva vreme. Ma abtin sa zic „never”, „jamais” pentru ca ar suna catastrofic. 🙄
Scuze pentru dezacord! Din graba…
Présence dans les pays francophones:
Crime Stoppers n’est à priori pas actif en France, ni en Suisse.
source: https://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89chec_au_crime
Tant pis!