S-a discutat mult timp dacă Lenin să fie sau nu scos din Piaţa Roşie. Unii au invocat drept argument pentru mutare nevoia noii Rusii de a dovedi c-a rupt-o cu trecutul comunist. Alţii s-au referit la nevoia oricărui mort de a-şi găsi odihna sub pămînt, în cimitir.
Pînă la urmă, Lenin a rămas în Piaţa Roşie.
Sau, mai precis, a rămas în apartamentul său din Piaţa Roşie – Mausoleul.
Nu ştim dacă Lenin va mai sta mult timp în Mausoleu. Poate că va fi mutat într-o noapte, pe şest, cum s-a întîmplat cîndva cu un alt mort viu: Iosif Vissarionovici Stalin.
S-ar putea, la fel de bine, ca el să mai rămînă în Mausoleu, fără drept de a primi vizite, deoarece ele sînt prea costisitoare pentru statul rus de azi.
Sigur e însă, că uitîndu-te la alcătuirea pe al cărei frontispiciu scrie cu litere aurite (slavone), Lenin, ar fi absurd să spui că mortul nu dă nici un semn de viaţă.
Oricum, deşi a fost acuzată de nostalgii bolşevice, noua Putere a fost mai mult decît inspirată păstrînd Mausoleul. Aprigul luptător împotriva capitalismului intrat în faza sa ultimă – imperialismul – a fost pus la lucru pentru triumful capitalismului în prima sa fază: cea e exploatării sălbatice.
Turiştii străini, cei care, odată cu persoana lor fizică, aduc în Rusia bunul cel mai de preţ al capitalismului triumfător – valuta –, nu se prea dau în vînt după biserici, palate, turle în formă de bulb de ceapă, statui de conţi şi busturi de contese.
Aşa ceva au din belşug în ţara lor.
În schimb, ei sînt morţi după monumentele şi simbolurile perioadei comuniste: Steaua Roşie din Turnul Spasky, fostul sediu al KGB din Lublianka, Crucişătorul Aurora de pe Neva (la Leningrad) şi, evident, Mausoleul lui Lenin.
Graţie Mausoleului, aşezarea cea mai filmată şi fotografiată din Rusia, Piaţa Roşie găzduieşte începuturile, chiar dacă timide, ale industriei turistice.
Industria grea de pe vremea lui Vladimir Ilici avea drept pilon industria constructoare de maşini.
Industria turistică din Piaţa Roşie de azi are drept pilon industria constructoare de flori şi poze.
Partea cea mai însemnată a producţiei de flori e destinată turiştilor sosiţi la Moscova special ca să prezinte ilustrului mort omagiile lor: comuniştilor, şi, în mare măsură, intelectualilor de Stînga. Ce mai rămîne se distribuie după cum urmează: nuntaşilor, din alaiul venit să se fotografieze şi, mai nou, să se filmeze lîngă zidurile Kremlinului, umăr la umăr cu mireasa; turiştilor bărbaţi, care au întîlniri mai mult sau mai puţin discrete cu frumuseţile moscovite; localnicilor, care merg la ghişeul unei instituţii de stat amăgindu-se că funcţionarul va muri de fericire la vederea florilor care, între noi fie vorba, nu sînt bune nici de dat la capre.
1 2
Lasă un răspuns